-
Mi-a învinețit pe buze toamna.
Când zâmbetul mi se transformă în scâncet de copil inocent, când pielea-mi furnică senzații noi, aievea, și-un roșu sentiment, când ochii mei te caută dincolo de zidul rece, aproape insistent, atunci știu că simt, dar știi… Nimic pe lume nu e permanent. Mi-a învinețit pe buze toamna – te văd, te miști – perfect, dar lent. Când râsul tău privirea și-o îndreaptă către alte nopți, spre o altă zi, când pielea ți-este scoarță, albaștrii frunzelor din ochi devin cenușii, când mâinile-ți mânjite pictează fiori într-un alt infinit unde vei privi, atunci știi că simți, dar știu… Totul în lume trece-ușor, cât ai clipi. Mi-a învinețit pe buze toamna – de ce…
-
Perfecțiunea clipei.
Te-ai gândit vreodată ce înseamnă un moment? Nu-mi răspunde. Că te vei pierde în jocul meu cu labirint. Vei afla în sfârșit. Speriată, clipa s-a ascuns în spatele ceasului meu intern și a plâns verde crud, cu limbi de foc. Știa că aleargă întruna ca un hamster în roata priponirii sale efemere în această lume. Am știut că trebuie să merg la ea și să-i vorbesc cu litere sonate. Nu era acolo. O vedeam, îi șopteam nod în gât, dar nu mă puteam apropia. Scânteia clipei apărea și dispărea la fel cum vezi lumina sub pleoape atunci când clipești. De aici vine a clipi? 🙂 Își ferea privirea de căutarea mea. Aveam…
-
Oficial: sunt blogger acreditat Webstock 2015!
Gata. Am primit confirmarea că anul acesta voi putea să particip la Webstock. 😀 Vedeam cum se înscriu bloggerii pe care îi citesc și am zis că vreau și eu să particip la cel mai important eveniment de social media din România. Așa că m-am înscris aici și am așteptat cumințică un răspuns. Uite-l că a venit și e afirmativ, de aceea am zis să vă anunț și pe voi. Plus că așa e procedura. :)) Zice-se că Webstock este cea mai bună ocazie de networking și totodată locul în care s-au legat multe prietenii și oamenii din online s-au simțit foarte bine. Păi, dacă e p-așa, cum aș putea lipsi? Că doar…
-
Povestea tatuajelor mele.
Aș fi vrut să scriu rândurile astea zâmbind, dar povestea tatuajelor mele nu este vreuna senină. Cum, probabil, se întâmplă în multe situații ale altor oameni care își scriu frânturi de suflet sub piele. Am citit povești despre tatuaje, despre oameni care au ales să poarte cu sine mesaje, simboluri sau chipurile ființelor dragi, imprimate în carne vie… Îi înțeleg. Oamenii se sperie, în general, de lucrurile permanente. Aoleu, te măriți? Și dacă te plictisești? Sau: Ți-ai făcut tatuaj? E permanent? Și dacă ți se ia de el? Nu degeaba am pus întrebările una după cealaltă. Sunt alegerile tale, nu ai cum să te plictisești cu ele. Sau ai cum, dar ți le asumi…
-
Au înnebunit copacii.
mi-au înnebunit copacii de la toamna asta atât de (a)vară. nici nu mai știu diferența dintre adevăr și risipă de anotimp. m-a surprins un vânt în gene azi, mi-am gustat o lacrimă amară. îți port sărutul ca un văl uitat pe buze – ne chemăm în contratimp. îmi voi câștiga dreptul de autor asupra cuvintelor tale încă nerostite. când toamna se uită spre noi, tremurăm în spasme, fiori ne separă. ce-ți mai trebuie și ce să cauți, când ai gânduri de mine nedezlipite? ah! mi-au înnebunit copacii de la toamna asta atât de (a)vară…
-
Cum să nu fii meltean la un concert. Paraziții la Arenele Romane. (Update)
UPDATE! Au trecut luni bune de la concertul mai jos amintit și tot atâta vreme de când eu înțelegeam (se pare că am fost singura!) 😀 că Paraziții vor lansa un nou album pe 1 octombrie 2015. Ei bine, albumul intitulat Lovitura de pedeapsă a apărut, dar nu într-o zi oarecare, ci tocmai pe 29 februarie, că doar trebuia să fie o zi și mai specială, acum, la 6 ani de la ieșirea pe piață a ultimului material semnat de cei trei „burtoși”. :)) Ăsta e cel mai vizitat și aplaudat și blamat articol pe care l-am scris eu până acum și mi-s tare mândră! Dar să lăsăm lacrimogenele de(o)parte și…
-
Toamna (se) numără bo… blogurile!
– Cine nu e gata, îl iau cu lopata!… Nu e gata luna august, dar ziua s-a micșorat deja, noaptea e un frig de zici că e octombrie, așa că e timpul să tragem linie sub adunările blogosferice ale verii. Să luăm toamna binișor, pe după umeri și să o întrebăm: – Auzi, doamnă toamnă, ai bunăvoința să ne spui și nouă cu ce bloguri îți petreci timpul? Cu ce te-ai răcorit în zilele încinse și ce rânduri te vor motiva la iarnă să iei zăpada cu… lopata? Dar toamna nu vorbește. A amuțit în fața propriului spectacol de pantomimă. Desenează deja traiectorii nebune frunzelor plăpânde, îngălbenite devreme, dar încă stă…
-
Primul meu articol devenit viral.
Lume, lume! Trebuie să vă anunț cu fast și cu onor că primul meu articol devenit viral a fost desemnat! Cu surle și trâmbițe, cu migală și atenție, s-a făcut numărătoarea de share-uri, like-uri, ciripituri și comentarii! Astfel, la categoria Blog, am ocupat incredibila poziție 6 cu articolul scris de Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre! 😀 Ca să mă laud până la capăt, trebuie să vă (e)număr cifrele care mi-au adus această poziție în clasamentul celor mai viralizate subiecte în presa online și pe bloguri, în intervalul 17-23 august 2015: 616 share-uri; 553 comentarii; 3441 like-uri; 6 twitter trackbacks; 8271 twitter followers. Dacă ați participat cu oricât de puțin…
-
Popas.
E verde tot în jurul meu și galbenă-i iubirea, palidă cu stropi de ceară, aici și nicăirea. Am încetat să merg, îmi odihnesc privirea peste tine – în ochi, ard focuri reci și nemurirea. Rătăcind pe drum, îți pierd și amintirea. Te văd prin vis, te văd aievea când vii și tot pleci, cărând în mâini grele flori uscate, prinse în ghiveci. Și de-ar fi puțin să-ți stau, ascunde-le, te rog, în beci! Oprește-te din fugă, fă-mi timp cu mine să petreci – Aruncă umbre în drumul meu, nu multe, vreo cincizeci. Și-atunci când va fi vremea în spate tot să-ți las, Mă vei căuta stingher ca un…
-
libster ăuărdz. ăghen. :D
V-am spus cât de mult îmi place să vorbesc despre mine? 😀 Oamenii din blogosferă încă își dau lepșe, iar eu stau la pândă să le înhaț. Lasă, domnule, să se adune aici informații pentru curioși, ce-i prea mult nu strică! Îi răspund repede Ralucicăi (care îmi este datoare cu un praz verde, nu uit) :)), dar aleg numai întrebările la care nu am răspuns aici sau dincolea. 🙂 Răspunsuri ilustrate, că doar am stabilit un trend 😀 : Cine este omul din spatele blogului? Omul sunt eu. Cu O mare. De tipar. Cum să mai zic să nu mă repet? Georgiana Mihăilă îmi este numele, pe asta chiar nu am…
-
Când palatul e colibă…
Ai avut vreodată senzația că ești mic, mic? Atât de mic încât te pierzi prin buzunare? Străin, complet pierdut. Dezorientat, încerci s-alegi o cale. „Pe-aici!” – bagi capul în pământ și faci pași. Vântul rece îți colorează obrazul în roșu aprins. El sau capilarele inundate cu viteza unei lumini ce ți se răsfrânge între iris și retină. Cu privirea aplecată, îți vezi papucii noi cum apar… și dispar… Unul câte unul. Îl iei pe primul, îl aduci pe celălalt și tot așa. Când bagi mâinile în vestă, aceea veche și ruptă în spate, dai de tine. Te oprești și, panicat, te pipăi să vezi ce e cu tine – visezi…
-
Astăzi a plouat, dar cine să observe?
Astăzi a plouat, dar cine să observe? Picuri în gânduri – curaj și nebunie. Astăzi am plecat, dar cine să mă-ntrebe câte culori mai văd acum, câte-o să fie? Astăzi te-am aflat, ca sensul din proverbe. Noi am picat examenul, zero la chimie. Astăzi m-am mirat – bălți împletite-n jerbe zăceau în calea mea, în clopoți de petunie. N-am înțeles de ce orașul meu tot fierbe – capăt de august, dar început timid de iunie. Mâine te-am uitat, pierdută-ntre gherbe, strigând prin șoapte goale: Așa a fost să fie!