Psihologul de neserviciu despre relații eșuate.

Despre relații eșuate am tot evitat să vorbesc. Am zis că nu sunt specialitatea mea, îi las pe adevărații scriitori să le dezbrace de secrete. Și tot eu sunt cea care vrea acum să-ți vorbească. Uite-mă cum mă uit în desaga unde-mi țin cuvinte de ocară. Nu-i niciunul. 🙂

Orice prietenie îți poate deveni, la un moment dat, o relație. Nu vei ști niciodată însă cât va dura. Va fi bine? Vei pierde un apropiat, încercând apoi să înțelegi de ce n-a mers? Sau va fi la fel de bine în relația amoroasă așa cum vă este atunci când vă întâlniți, prietenește, la un suc și râdeți neîncetat de orice nimic și vorbiți deschis, foarte deschis, despre absolut toate lucrurile ce vă trec prin minte?

Oh, dar lucrurile nu rămân așa! Se complică, se împletesc și ți se împleticesc pe corzile sufletului. Din serile frumoase nu rămâne decât amintirea „ce bine era la început” și vă creșteți îndoiala în suflet – multe întrebări, reproșuri ascunse, nespuse încă, obișnuința… De ce nu pot rămâne relațiile de iubire la fel de sincere, simple și deschise ca acelea de prietenie? 🙂 Întrebare retorică, evident.

google.ro tumblr_myu4yz5lXE1ssd40zo1_500

Sau poate nu vă cunoașteți de mult timp; a apărut de nicăieri și ai crezut că așa a fost să fie: să treceți separat prin alte relații terminate prost, să vă dați seama că abia acum destinul vă zâmbește. Împreună.

Începutul e glorios – vă luptați cu voi înșivă, cu corpul vostru, cu somnul, cu jobul, cu oricine ar putea să vă răpească din timpul de cunoaștere. Petreceți mult timp împreună vorbind, râzând, povestind bucăți din viață și rememorând perioadele întunecate. Promisiuni că totul va fi bine.

google.ro tumblr_ne57zl2unw1r0c015o1_500

Dezamăgiri. Știi, până la urmă, nici nu trebuie să le iei prea personal. 🙂 Lasă-le să ți se întâmple! Sau întâmplă-te tu lor! Dar jupoaie-te de trecut, scoate-ți acele ciulinilor din călcâiul prea slăbit și lasă-te maturizată!

Nu te poți feri de suferință decât dacă stai departe, în aceeași măsură, de toată simțirea! Nu merită, crede-mă! Nu te separa de trăirile unei iubiri nebune, unei pasiuni mistuitoare, de frica unei noi relații eșuate! Ia în plin tot ceea ce vine și lasă-ți sentimentele să treacă prin tine, să te vlăguiască, să visezi cu ochii deschiși.. Și, dacă va fi să suferi, repet: nu o lua personal! Așa a fost să fie! Orice risc, oricât ar părea de nefiresc, nu este prea mare atunci când este făcut în numele iubirii. Iubirii tale, îți dai seama?

Să te regăsești la nesfârșit într-un început de relație este posibil în măsura în care nu lași iubirea să se sufoce cu punga de reproșuri înfășurată pe chip… Acordă-ți timp! Ție, să te menții așa cum te dorești, cum crezi că meriți să fii, să-ți fii! Lui mai dă-i răgaz din timp în timp! Lasă-l să te caute, să-și dorească prezența ta, să fie liber să aleagă, nu impune! Lasă-l să i se facă dor!

google.ro tumblr_nexxfq9K2b1soudedo1_500

Poți vorbi despre despărțiri dureroase în toți termenii din univers, doar că melodia ruperii de un suflet ce ți-a fost drag nu se poate cânta decât pe portativul ce-i poartă numele. Chiar aceeași inimă poate atinge tonalități diferite – simți din vintre, sunet scos din ființă ancestrală, pentru ca iubirea să se mute mai sus, între coaste, mai sus, în gât, până ce se consumă în lacrimi.. Tot procesul, observ, este unul vertical. Ascendent, deși cazi în gol. Când se termină, crezi că. Nu! Nu trebuie să te gândești la nimic. Mergi mai departe! Când spun asta, fă așa! Mișcă-te din locul ăla, fugi departe! Nu are rost să rămâi pe loc sau să privești în urmă…

Nu te uita spre trecut! Nu are nimic nou sa-ti spuna.

Fă un pas la stânga. Doi la dreapta. Restabilește-ți echilibrul! Nu-i nimic deplasat să simți că ești obligat acum să țopăi într-un singur picior. Ați fost doi, era mai ușor. Ușor când ce? E mai grea singurătatea în doi, nu ai văzut? Dacă ai ajuns în punctul acela, fii sigură că nu ai făcut-o degeaba! Oamenii nu se schimbă, înțelegi? 🙂 Fii sigură că nu te vor schimba ei pe tine!