Panseuri,  Poezia săptămânii

Poezia de săptămâna asta – Taste cu glezne fragile.

Nu te uita în calendar, nu-i joi. Doar că am starea de a scrie despre o poezie. Aș fi vrut să public câteva de ale mele, dar altădată. Sau mai târziu. 🙂 Taste cu glezne fragile ce am eu.

Citind câteva versuri înainte de culcare, mi-am zis să public aici câteva cuvinte ce mi-au atras cu adevărat atenția, dar, cel mai important, m-au mișcat. Poate le-am citit sub influența unei stări mai nostalgice, poate melancolia și-a făcut culcuș printre tastele mele și apasă ea pe litere, lăsându-mi totuși impresia că încă mai aleg eu ce să scriu…

Ce poate fi mai plăcut pentru o femeie decât adorația propriului iubit? Modul în care o privește, șoaptele pline de patos, imaginea imperfectă a perfecțiunii pe care acesta i-o creionează dimineața cu mângâieri pierdute printre așternuturi calde…

Am citit tot azi (n. r. ieri) o poezie a Veronicăi Micle și mi-am dat seama că, deși se spune că nu i-ar fi împărtășit dragostea lui Eminescu, aceasta nu a putut alege tăcerea în fața versurilor de dragoste care îi căutau privirea; i-a răspuns la fel de frumos, cu un eros ce întrece cu mult media, cu versuri simple, dar cu scop precis: să simți, domnule, să simți… Răbdare, atenție (și la detalii), vorbe calde, gesturi tandre – ingredientele unui început frumos de infinit.

Așadar:

Unde rămăsesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi că nu poți schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Îmi plac foarte mult.
Ce bine te țin pe picioare,
Dreaptă, sveltă, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zăpadă, vibrând la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiți fiori în toată masa de zăpadă
Din cer. Uită-te, e ca o saltea descusută cerul.
Cine s-o fi tăvălind deasupra?
(Cred că tot noi).
Tolăniţi pe forţele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Măzăriche pe licheni. Îţi place cum sună?
“Sună a iarnă”. Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bură de ploaie. La polul nord transpiraţia
S-ar fi prefăcut în măzăriche. “Parcă numai acolo!”
Emoţia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sunt polul opus nr.34.
(Aşa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Suntem ca doi pinguini mergând stângaci prin zăpadă la
Poale de Polul nord. Pe gheţuş.
“Ba suntem ditamai iceberguri”.
Alunecând unul în braţele celuilalt, încotoşmănaţi
În sentimente călduroase.
“Bine că ne-a apucat amorul iarna,
Avem încălzire centrală.
La vară, ar fi fost prea cald”.
Eşti o prezenţă luminoasă.
Chiar şi în zăpadă, tot tu dai
Lumina.
Eu sunt primul (Şi ultimul
Că nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresionează la tine
Calmul ochilor mari şi calmul pielii –
Dacă pot spune astfel.
“Poţi”. Azi mâinile mele sunt foarte aspre.
Dar au şi ele calmul lor. Eşti ca o marmură
Care-a fost la mare astă-vară.
“Am fost”. “Cu cine?”. “Cu întreaga carieră”.
Şi sânii – sunt de tăiat respiraţia cu ei.
Eu sunt numai tăieturi.

(Marin Sorescu – Glezne fragile)


love and death

Dragostea e frumoasă, atât de frumoasă încât devine de neînțeles… 🙂

Comments

comments

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!