Frânturi de suflet / Panseuri

Recunosc..

Nu mi place să stau locului, dar asta fac de vreo câteva săptămâni. nu vreau să stau degeaba, dar asta fac deja de o săptămână. vreau să am parte de un viitor strălucit, dar țara nu mă ajută. vreau să am puterea să recunosc că sunt perfectă, dar că retina celui ce îmi vorbește e diformă și imaginea`mi e distorsionată. ei, nu mi pasă. automat. prin acel exercițiu de autosugestie, de autoinducere a vechiului „ego”ism. eu, dacă vreau să fluier, țip. mă cert. nu pot să tac și să trec cu vederea. nu la nesfârșit. și recunosc că de multe ori mă dau mare și tare, dar îs așa firavă.. emoțional, că fizic te bat de`ți sar mucii :))) oricum, îs la răscruce și cred că dau cu banu încotro s`apuc. nu`mi place să recunosc că sunt o lașă. urăsc chestia asta, dar eu chiar am impresia ca încă nu m`am zbătut prea mult, că încă nu am suferit îndeajuns pe drumul meu către everest ca să zic că sunt deja aproape de vârf. mai am de îndurat. dar știi, intervin fanteziile de orice fel, gândurile „ce ar fi fost dacă..”.. cum e atunci când îți e bine ca să știi când să te oprești din căutarea fericirii?.. mă uit în jur și mă gândesc ce îi face pe oamenii ăia fericiți. oare sunt fericiți? oare au fost fericiți vreodată, cu adevărat? și normal, mă gândesc la mine. eu am fost fericită. în copilărie. și cred că doar atât. acum viața nu vrea să`mi mai arate nicio față mai bună, mai relaxantă, mai spațioasă. că pe zi ce trece devin claustrofobică în încercarea mea de a cuceri libertatea.. gândului, cuvântului, faptei.. recunosc că știu ce îmi lipsește, dar sunt lașă să o spun. nu`mi place să pierd. și tocmai asta ma face să pierd prin renunțare la luptă. am obosit deja. recunosc..
google.ro tumblr_lougcfKisI1qdok4ro1_500

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: