Și totuși.. se învârte!
Am atâtea planuri pentru viitorul apropiat că simt, din nou, că nu mai am timp să le fac pe toate. Sunt grăbită – așa cred eu că mai câștig timp.
Pentru ce am nevoie de timp? Pentru Mine. Pentru Sentiment, pentru Iubire, pentru Prietenie, pentru Suflet. M`am mai domolit un pic din îndârjirea asta a mea împotriva lumii. Am obosit să lupt în van. Nu am cu cine. Nu am pentru cine. Și m`am hotărât să mă pun pe mine înaintea tuturor: păstrez și îngrijesc ceea ce îmi face bine, iar ce mă face mai agitată sau mă supără, să înlătur cu un simplu gest. Și uite`mă că sunt bine, mai hotărâtă ca oricând să redevin egoista de altădată. Sunt mai liniștită (cu gândul ăsta). Și asta, în primul rând, datorită celei ce mi`a dat viață și mă iubește mai presus de orice. Și îi datorez fericirea și liniștea mea de acum. Mă face să simt că pot muta munții din loc când o știu lângă mine. În fine.. Am să ajung și acolo..

