• Aberații

    Scrisoare fără nume 8. Numai necunoscuți

    E necesar să scriu. Acum, în acest moment. E sănătos să las totul să iasă din mine prin buricele degetelor. Un urlet mut. Necunoscut. Ecuații de gradul doi, reducere la absurd, niciun rezultat. Numai necunoscuți. Cum îți alegi calea? Cu ce ochi s-o luminez? Lacrimi și pâmânt egal prea mult noroi, mult murdar, n-avem nimic sfânt în noi atunci când suntem prea oameni. Dar nu ai cum să fii prea-Dumnezeu. Cine a mai auzit, de la Iisus încoace, de suferința lui Dumnezeu? În plus, El nu e necunoscut. Scriu cu majuscule, rămășițe din școala primară. Noi nouă înșine ne suntem necunoscuți. E prea greu să înveți să ai răbdare, în general.…

  • Frânturi de suflet

    Text cu dor

    Nu am mai scris de mult despre frânturi de suflet, deși îmi simt în piept cioburile ultimei vizite acasă. Le am acolo cusute în mușchiul cordului și mă înțeapă cu fiecare zvâcnire de viață. Parcă am fugit de mine și de ceea ce aș putea să scriu aici. M-am blocat printre alte articole distante. Le recitesc și-mi dau seama de fuga mea. Recenzii, filme, evenimente, case memoriale. Toate reci. Scrisul meu se adapă din călimara cu gheață în ultima vreme. Fug. Am zis să mă descătușez dintre crengile reveriei și să aștern aici ce aș fi zis acum o săptămână. Am fost acasă. Iubesc natura, știi doar. Și cu precădere…

  • Frânturi de suflet

    Amintiri din șiragul de mărgele ce-l port la gât de la 4 ani sau mai devreme..

    Am început să înșir amintiri pe ața vieții încă de pe la 4 ani, poate chiar mai devreme. Îmi amintesc ziua în care am început să vorbesc, atunci când m-am pierdut în bâlci. Îmi amintesc prima zi de școală, emoția mamei, lacrimile din ochii mei, oprite în ușa unui plâns înecat într-o buză mușcată. Aveam să încep un nou capitol din viața mea, unul ce avea să dureze vreo 20 de ani. Îmi amintesc ..câinele galben al lui tanti Antoneta, tăvălit prin varul de culoarea lămâii ce sta în sacii din magazie. De porumbei, de soba caldă, de prima Barbie.. Cireșul din livada ce mi se părea cât o lume…

  • Frânturi de suflet

    7 ani de la lansarea videoclipului „Cât poți tu de tare” – B.U.G. Mafia

    Undeva pe la sfârșitul lui 2010, pe 27 decembrie, mergeam prin zăpadă să particip la filmarea unui clip B.U.G. Mafia. Parcă nici nu-mi venea să cred că, după atâția ani de „fanatism”, voi avea șansa să-i văd la treabă. Și asta la numai un an după ce-i văzusem la evenimentul aniversar: 10 ani de la concertul de la Sala Polivalentă din martie ’99, concert pe care l-am văzut în direct la Pro TV. Văzând cât de mult îmi plac, încă de pe atunci mi-am zis eu mie: Mafia pe viață! Frați, de fapt! Îmi amintesc și acum momentul în care i-am văzut pe platoul de filmare – un club (Kristal Glam…

  • Frânturi de suflet

    Tată!

    Azi este despre tine, tată! De când am deschis ochii, te-am văzut râzând și strigându-mă „gălușca tatii”. Mi-am amintit de momentele noastre fericite, puține, ce-i drept, dar fericite… Mai era loc de trăit aproape de noi, de copii, nepoți, mai aproape de familia ta. Aveam nevoie de tine, dar tu aveai nevoie de timp. Și nu l-ai mai avut.. Azi este despre tine, tată! Ai fi împlinit 68 de ani. Ar fi trebuit! Era prea devreme când ai plecat. În puterea nopții de ianuarie, pe tine te-au lăsat puterile. Și ai plecat într-o lume mai bună, știu sigur. Pentru că te mai visez încă. Mai vii, mai vorbim și-mi arăți…

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Testament.

      M-am hotărât să tai cerul în bucăţi mici şi mijlocii. M-am hotărât apoi să-mi iau lumea-n cap, ca pe fes. Şi să umblu aşa, fără ţintă cu un scop. Nu ştiu care şi un nu ştiu ce, urmat de un Nu-mi pasă! Mă arunc în gol ştiind că jos am o plasă de siguranţă. Văd că nu e acolo şi îmi deschid aripile să zbor. Hai, zbori! Las în urmă urme de reacţie. Just like a plane. 🙂 Iau lucrurile aşa cum sunt. Cum sunt eu, adică. În plin proces de metamorfoză, mă aflu, mă descopăr. Şi-mi place. Gust roşu, cu dungi galbene-aurii. Ca o pară. Chiar şi mălăiaţă.…