Frânturi de suflet

Amintiri din șiragul de mărgele ce-l port la gât de la 4 ani sau mai devreme..

Am început să înșir amintiri pe ața vieții încă de pe la 4 ani, poate chiar mai devreme. Îmi amintesc ziua în care am început să vorbesc, atunci când m-am pierdut în bâlci. Îmi amintesc prima zi de școală, emoția mamei, lacrimile din ochii mei, oprite în ușa unui plâns înecat într-o buză mușcată. Aveam să încep un nou capitol din viața mea, unul ce avea să dureze vreo 20 de ani.

Îmi amintesc

..câinele galben al lui tanti Antoneta, tăvălit prin varul de culoarea lămâii ce sta în sacii din magazie. De porumbei, de soba caldă, de prima Barbie.. Cireșul din livada ce mi se părea cât o lume întreagă, de cățeaua legată de tulpina lui. De bucuria unui lapte proaspăt.

Îmi amintesc de casetofonul cu luminițe și boxe mari, la care ascultam DJ Bobo sau alte compilații aduse de Alin acasă. De întrebările mirate ale celor veniți în vizită când le spunea mami că eu așa învăț, ascultând muzică. Altfel nu mă pot concentra. Rezultatele? Premiul I din clasa I până-ntr-a opta.

Cum să uit

..serile în care Alin adormea în timp ce-i cântam colinde? De gâdilatul lui, de răsfățul primit de la tata, de mângâierea mamei..

Sau de jocul cu avioane de la scară, de Diana și formația noastră (ea cu vocea feminină, eu cu rapul), de cățeii crescuți după barăcile din spatele blocului..

Îmi amintesc cu drag de antrenamentele de baschet și oboseala aia plăcută de după. De mirosul de praf și cauciuc de la minge. Mi-e dor să mă bucur la fel de sincer ca atunci când auzeam profesorul de informatică: Gata, liber la Solitaire.. Eram în clasa a patra.

Îmi amintesc cu nostalgie de vremea când mergeam zilnic pe jos mai mult de 8 km (dus-întors) până la școală. De învățatul la lampă sau de scrisul în jurnal la lumina televizorului, să nu se vadă becul aprins la mine în cameră. Mi-e dor de orele de gramatică din gimnaziu și de profa de română din liceu. Adică de oamenii dedicați pe care i-am întâlnit în copilăria mea și cărora le datorez atâtea..

Mi-aduc aminte

..de tanti la care am stat în gazdă în clasa a noua. Avea două mâțe și o vorbă caldă. Îmi amintesc și de colega de cameră de pe atunci. Dor de prima bancă și prima senzație de vedere clară – atunci când am început să port ochelari pentru corectarea miopiei școlare de care sufeream. Eram într-a zecea. Mai târziu, emoții la banchet. La bac, nu.

Îmi amintesc de prima zi de facultate, de primul tramvai încurcat, de prima gazdă. De emoțiile primului examen și ale primului job. Anul II a însemnat și depărtarea de mamă. Avea să plece în străinătate, o vedeam după un an întreg. Dor.

20 ianuarie 2010. 29 ianuarie 2011.

Apoi nimic nu a mai fost la fel. Și nu mai e.

_______________________________________

Acestea sunt doar câteva amintiri (vor veni și altele) din șiragul de mărgele ce-l port la gât de la 4 ani sau mai devreme.. Cel mai de suflet accesoriu.

Comments

comments

1 thought on “Amintiri din șiragul de mărgele ce-l port la gât de la 4 ani sau mai devreme..

  1. Esti un potir ce-si poarta forta amintirii in suflet, o cupa plina de dorul tau cel greu, cuvintele sunt doar o noapte a trezirii, dar stiu ca esti o luptatoare cu suflet purpuriu.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: