Poezia săptămânii

Tristan Tzara – „un bărbat mărunţel şi vioi, cu monoclu“ #PoeziaSăptămânii

E joi, deci e timpul pentru o nouă poezie a săptămânii. De această dată, protagonistul este nimeni altul decât Tristan Tzara, cofondatorul curentului dadaist.

Cine a fost Tristan Tzara?

Tristan Tzara este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, un evreu născut în Moinești, pe 16 aprilie 1896. La începutul anilor 1910, acesta a semnat și cu S. Samyro, Tristan Ruia, Triste Ane Tzara (fr. „Tristul Măgar Tzara”) sau Tristan Țara și Tr. Tzara. Abia în 1924, Samy Rosenstock și-a adoptat noul nume în mod oficial, după ce a depus o cerere la Ministerul de Interne al României.

După cum spunea Colomba Voronca, soția lui Ilarie Voronca, pseudonimul Tristan Tzara provenea de la starea de spirit a poetului – „trist în țară”.

După ce se înscrie, în septembrie 1914, la Universitatea din Bucureşti, la secţia matematică şi filosofie, împotriva voinţei tatălui său, în toamna lui 1915, în timpul Primul Război Mondial, Tristan ajunge în Zurich. Poetul s-a alăturat unui grup de intelectuali și au pus la cale întâlnirile de la Cabaret Voltaire. Aceștia au publicat un prim și singur număr al revistei Cabaret Voltaire (Zürich, 1916). Așa a luat naștere mișcarea Dada.

Marcel Iancu, pictor român, va scrie:

„Ne-am pierdut încrederea în cultura actuală. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie să reîncepem actul creaței pornind de la o tabula rasa. La Cabaret Voltaire, noi vrem să zguduim ideile, opinia publică, educația, instituțiile, muzeele, bunul simț așa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ține de vechea ordine.”

Trei ani mai târziu, în 1919, Tzara merge la Paris pentru a face cunoscut dadaismul.

Ce însemna, mai exact, dadaismul? Poeții mișcării își doreau dezintegrarea structurilor limbii și șocarea publicului.

După jumătatea anului 1929, Tzara începe să se apropie mai mult de ideile constructive ale suprarealismului.

Paris, 1933: Tristan Tzara, Paul Éluard, André Breton, Jean Arp, Salvador Dali, Yves Tanguy, Max Ernst, René Crevel și Man Ray

Viața personală

Pe 8 august 1925, Tristan („un bărbat mărunţel şi vioi, cu monoclu“) se căsătorește cu Greta Knutson, o artistă modernistă suedeză, cu care a avut un fiu. După 10 ani de la nașterea lui Christophe, aceștia s-au despărțit.

A murit la Paris, în ziua de Crăciun a anului 1963 și a fost înmormântat la Cimitirul Montparnasse.

Cele mai cunoscute texte semnate de Tristan Tzara

În 1916 publică, în limba franceză, în 110 exemplare, cartea Prima aventură celestă a domnului Antipirin (La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine) ce avea să fie pusă în scenă în 1920.

Pe lângă acesta, cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: Vingt-cinq poèmes (1918; Douăzeci și cinci de poeme), respectiv manifestele mișcării: Sept manifestes Dada (1924; Șapte manifeste Dada).

1921: Marcel Duchamp, Constantin Brâncuși și Tristan Tzara

prima aventură cerească a domnului antipyrine

DOMNUL BLEUBLEU

penetrează deșertul

ridică în urlet nivelul din nisipul lipicios

ascultă vibrația

sanguinul și stafidia

Mataoi Lounda Ngami cu forțarea unui

copil ce se tutuie

DOMNUL CRICRI

măști și neguri însănătoșite circ Pskow

am pus o uzină în circul Pskow

organul sexual este prețios este de plumb este mai gros

decât vulcanul și se survolează deasupra de Mgabati

iisus al crevaselor al prăpăstiilor munțiilor

portugalia debarcader tropical și parthogeneză

a limbilor alese de plumb ce se întind

Dschilolo Mgabati Baïlunda

FEMEIA ÎNSĂRCINATĂ

Toundi-a-voua

Soco Bgaï Affahou

DOMNUL BLEUBLEU

Farafamgama Soco Bgaï Affahou

PIPI

înaripare fără biserică fii fii cărbune cămilă

sinteză înaripare pe biserică rirică ridicăturile

dodododo

DOMNUL ANTIPYRINE

Soco Bgaï Affahou

zoumbaï zoumbaï zoumbaï zoum

DOMNUL CRICRI

nu există umanitate există reverberațiile și câinii

dzïn aha dzïn aha bobobo Tyao oahiii hii hii hébooum

iéha iého

DOMNUL BLEUBLEU

incontestabil

DOMNUL ANTIPYRINE

port închis fără fraternitate noi suntem amărâți de fel

virează vedere scolastică a turnului Eiffel

imensă pauză șansă și șansă șansă

mecanism fără dolar 179858555 iého bibo fibi aha

Dumnezeule o Dumnezeule lungimea canalului

febra de purpură dantele și SO2H4

DOMNUL BLEUBLEU

Tombo Matapo rândurile de vicii ale nopților

ei și-au pierdut crengile Moucangama

ei și-au pierdut crengile Manangara

ei și-au pierdut crengile poligon iregulat

și Mațace cocina este prea groasă pentru emi-

sfera

cerebrală

nu cum sunt casele rândurile de vicii ale nopților

FEMEIA ÎNSĂRCINATĂ

patru sute păr șaizeci cămile

trei sute boabă de zibelină cinci sute boabă de hermină

măreția sa este boală

cinci boabă de scunzi galbeni trei boabă de șeliză

o sută boabă de scunzi albi și galbeni

o mare pasăre în viață Tyao

ty a o ty a o ty a o

și patru fosile frumoase

DOMNUL CRICRI

zdranga zdranga zdranga zdranga

DOMNUL BLEUBLEU

di di di di di di di di

PIPI

zoumbaï zoumbaï zoumbaï zoumbaï

DOMNUL ANTIPYRINE

dzi dzi dzi dzi dzi dzi dzi dzi

marele nume Bleubleu supărat în a sa disperare

și strigă manifestările sale din călătoria anterioară el

nu vrea nimic în laterală și clocește în maniera

îngerilor în vezica sa intestinală a sosit

poliția el este dezgustat și se arată violent contrariat

DOMNUL CRICRI

case fluier uzine cap rasă

107 când noaptea stă foarte liniștită într-un

scarabeu

laponii întorși catedrala drala drala

și întorși astfel că au devenit lumină H2O

cum cuplurile septentrionale în care s-au înrolat la

Ndjaro

DIRECTORUL

el este mort la distanță căci farsa este un element

poetic, cum dolarul – de exemplu

ei s-au pus pe cântat

DOMNUL CRICRI

crocrocrocrocrocrodril

FEMEIA ÎNSÃRCINATÃ

crocrocrocrocrocrocrodrel

PIPI crocrocrocrocrocrocrocrodrol

DOMNUL ANTIPYRINE

crocrocrocrocrocrocrocrocrodral

la sfârșit nu ne obosim punctul derivării fără ajutor de

cubist și Kintampo și Crans și Begnins și Nicolas

asistați și îmblănați baldachine langorile

măsurate spre încântarea lor dornavetă

mganoni

PIPI

sunt pe sena 5 moale de frumoase tușuri

la bord 16 blazate robe 7 ale furiilor

în curcubeu de arțar 4

DOMNUL ANTIPYRINE

păsări antice ce faca caca pe burghez

caca este mereu un copil

copilul este mereu o oaie

caca este mereu o cămilă

copilul este mereu o oaie

și noi cântâm

oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi oi

DIRECTORUL

eu sunt istoric

tu vii din Martinique

noi suntem foarte inteligenți

și noi nu suntem ai germanilor

DOMNUL CRICRI

energia mișcării interioare

viraj vioară munte munte negru balcon

și acum îmi savurez boala – la spital

DOMNUL ANTIPYRINE

Soco Bgaï Affahou

încheieturile marcajelor petrolifere

care se elevează la mijloc mateloții șovăielnici și galbeni

Faraangama moluștele Pedro Ximenez de Batumar

se umflă fiicele păsării Ca2O4SPh

dilatația vulcanilor Soco Bgaï Affahou

un poligon neregulat

inimarea în a sa soluție și vremuri bune

DOMNUL BLEUBLEU

Borkou Mmbaz gimnastica Mmbaz 20785

sub defrișările de dedesubt gât Jerez Amantillado

DOMNUL ANTIPYRINE

mai multe ridicături paralelipipede circulă printre microbi

automobilele și canarii înfulecă din huilă

eu vreau să vă văd juști

Erdera Vendrell

DOMNUL BUMBUM

cântecele saltimbancilor se reunesc

familiar înainte

plecare

acrobatul întinde o săritură în vânt

a vedea a pregăti înăuntru a vedea a vedea a pregăti a pregăti

endran drandre

iuuuuuuuuupht

unde pasăre noapte 1000 cântă în grilaj

unde pasăre noapte cântă în schimbare

unde pasăre noapte cântă pentru ulii

și tu prinzi cerul de al meu cântec frumos

într-un magazin de păstrăvi

NPALA GARROO

Ei înrolează curcubeul pendulele se vaporizează

binețe soarele se răcește

și studiează măsura intensității sale ultime

el este tot același îndrăgostit și crestat

TRISTAN TZARA

Dada este intensitatea noastră; pentru a erija baionetele fără consecințe capul sumatral al bebelușului german; Dada este arta fără pantofi sau paralele; care este contra și pentru unitate și cu siguranță împotriva viitorului; noi împingem înțelept ale noastre cearșafuri ce devin fiicele hulpave ale anti-dogmatismului nostru și de asemenea exclusivistă care funcționează când nu suntem liberi iar noi plângem pentru libertate Necesitate severă fără disciplină sau morală și săltăm pe omenire. Dada se odihnește în cadrul european al fabulelor, este mereu același rahat, dar noi vrem dorenavetă caiet în culori diverse, pentru a orna grădina zoologică a artei, din toate drapelele consulatelor clo clo bong hiho aho hiho aho Noi suntem directori de circ și suflăm printre vânturile forurilor, printre coverturile prostituții teatre realități sentimente restaurante Hohohohihihioho Bang Bang.

Noi declarăm că automobilul este un sentiment ce noi îl alegem printre lentorile abstracțiilor, trans-atlanticurilor și zgomotelor și ideilor. În timp ce noi exteriorizăm ușurința noi căutăm esența centrală și noi suntem mulțumiți făcând săritura; noi nu visăm pentru a deschide ferestrele superbei elite căci Dada nu există pentru persoană, și noi visăm că toată lumea a înțeles care este balconul Dada, vă asigur. Ei nu intenționează a face marșuri militare și coborî în aerul liniștit ca un serafim într-o baie publică, pentru a se pișa și a înțelege parabola Dada nu este o nebunie – nici înțelepciune – nici ironie vezi bine, burghez delicat.

Arta este un joc, copiii ansamblează cuvintele ca pe o sonerie în final, pentru a țipa și plânge strofa, și a menține gărzile hârtiilor și strofa devine ocazie de a muri un pic, și ocazia devine balerină și copiii țin cură pentru a pierde umbra.

Pentru a învia marii Ambasadori ai sentimentului

care au scris istoricește în alegere

psihologie psihologie hihi

Științe Știință Știință

trăiască Franța

noi nu suntem naivi

noi suntem succesivi

noi suntem exclusivi

noi nu suntem simpli

și noi discutăm foarte bine despre inteligență

Fără a noastră Dada, noi nu suntem o pasăre care să ia arta în serios, vă asigur, și noi montăm Sudul pentru docți: arta neagră fără umanitate ce vă place, dragi spectatori, îmi place mult de voi, îmi place mult de voi, vă asigur și vă ador

PARABOLA

lor le cerem o damă vioaie

adresa unui bordel

pa pa pa pa pa pa pa pasăre

vă cântăm pe ridicătura unei cămile

elefanții verzi ai sensibilității tale

tremură fiecare într-un vas telegrafic

cei patru stâlpi formează ansamblu

țin mult cont de soare și capul său se aplatizează

oua aah oua aah oua aah

Domnul poet are o pălărie nouă

de paie care este foarte frumoasă foarte frumoasă foarte frumoasă

seamănă cu o aureolă sfântă

căci cu adevărat Domnul poet este arhanghel

această pasăre este foartă albă și fioroasă când

vin regimente întregi cu pendula ? ce muzică umedă care

DOMNUL CRICRI vizitează logodnica sa la spital

în cimitirul evreiesc mormintele sunt montate ca

șerpi

Domnul poet este arhanghel – adevărat

i s-a părut că farmacistul seamănă cu un fluture și cu

Doamne-Doamne și că viața este simplă ca un

bumbum când bumbum-ul inimii sale

femeia a construit baloane foarte foarte mici

care strigă când e vreo catastrofă

daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

idealistul ține cont mult de soare și capul său

este aplatizat

taratatatatatatata

DOMNUL ANTIPYRINE

A Ndumba à Tritriloulo à Nkogunlda

este o mare aureolă în care versurile curg în tăcere

căci versurile și celelalte animale sunt de asemenea pâini

dolari inspirații

în ceea ce privește ferestrele care se rulează precum girafele

turnate în hexagoane ce se multiplică morocănos în torturi

luna se gonflează marsupiu și devine câine

papagalul ara și cacatourile admiră câinele

o pasăre-liră vine și eclozează în adevărul fundului ei

sunt trupele de munte la nivelul

bisericii noastre care este gara de Vest părul

se face pierdut la București și reține Mbogo ce montează

pe bicicletele sale tandre și șuvițele telegrafice văd

pernele ventrilocului cum debordează patru ramoliți

și care se fac de creveți în costume

prețioasa fotografie e aclimatizată trei copii striați

păriniți cu viori pe colină dețin

pantalonii un histrion de pagini lunare se balansează

în balansoarul său

– frumoasa mea copilă ce curgi pe sticlă în brațe

paralele de arțar, racordează stomacul tău ce face

vânt la pupă

un băiat stacojiu este mort într-o parte

și noi stăm cearșafurile continuă

maimuțele curtează pe diagonală la cer

muștarul devine o prescă rasă într-un cearșaf

noi suntem pe cale de a deveni reverberații

reverberații

reverberații

reverberații

reverberații

reverberații

reverberații

reverberații

reverberații

reverberații

pentru că noi nu ne vedem

(traducere [după ureche] de Yigru Zeltil)

Găsiți titlurile tuturor operelor semnate de Tristan Tzara în lista de aici. Îl puteț asculta aici

Se spune că poți crea ușor un poem dadaist. Iei o pagină de revistă sau un articol de ziar, o foarfecă și începi să decupezi cuvinte. Le pui apoi pe toate într-o pălărie și începi să extragi. Și scrii. 🙂

Treaba asta m-a dus cu gândul la primul (și singurul) meu colaj.

Cu mențiunea că nimic nu a fost pus random.

Comments

comments

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: