Vorbe de duh

.. sau cum ne mai exprimăm noi, în viața de zi cu.. noapte!

  • Panseuri,  Vorbe de duh

    Iubire pentru un semn de punctuație.

    Mă gândesc de ceva timp să scriu despre asta. Nu știam cum să încep și nici cum să abordez subiectul. Dar astăzi m-am gândit mai bine și am zis că trebuie pur și simplu să fac asta fix așa cum îmi (con)vine. Iubesc punctul. Am o slăbiciune pentru el.. la fel cum are și el pentru mine. Mă caută cu privirea, îmi cerșește compania, ne dăruim unul altuia necondiționat și fără întrebări. Doar cu răspunsuri. În propoziții afirmative. Punctul mă completează. Mă oprește ca să pornesc din nou într-o nouă călătorie de cuvinte. Punctul îmi oferă siguranță, dar mă doare uneori. Nu mă dezamăgește, nu mă înstrăinează. Mă are, sunt…

  • Aberații,  Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Panseuri,  Vorbe de duh

    Decorticarea!

    *Semnul exclamării, semnul exclamării, semnul exclamării* Mă gândesc că nu mai vreau să mă gândesc.. Am niște stări nefirești, extraordinare (adică în afara ordinii) de câteva zile.. Poate sunt meteosensibilă și nu știu eu. Nu-mi place să fiu meteosensibilă, tu! Nu-mi place nici măcar sintagma asta! Sună a refren de șlagăr, un tip cu o tipă buclată cântă de zor pe brânci prin Herăstrău, toamnă târzie și bacoviană, el în hidrobicicletă, ea, diafană, se cacă din sălcii.

  • Comentez.,  Vorbe de duh

    Loc cu linişte şi verdeaţă..

    Mda.. Mi-e frică noaptea în cimitir. Merg ziua fără nicio spaimă, ba chiar cu gândul liniştitor că voi vorbi cu Alin faţă în faţă. Noaptea nu! Deşi, de câte ori am fost la tămâiat când se crăpa de ziuă, nu a ieşit nici o mână din mormântul vreunui străin şi nici Alin nu mi-a răspuns la vreo întrebare. Măcar asta ar trebui să-mi dea de gândit. În fine.. Viaţa mi-a declarat război şi nu prea îmi place mie să pierd. În liceu mă foloseam de sintagma asta: trebuie să îmbrac din nou armura cavalerului medieval să merg să înfrunt morile de vânt. Iată că, la atâţia ani de atunci, se dovedeşte a fi…

  • Frânturi de suflet,  Vorbe de duh

    Pseudoptimism.

    Eu cred că optimismul se învață, nu te naști cu el. Trec prin tine experiențe și experiențecare îți lasă urme pe suflet și chip – temeri și riduri de expresie. Degeaba regreți că ai ales prost, timpul ticăie. Degeaba râzi acum, mâine cazi.Știi asta, chiar acum îți fug prin minte momentele alea în care te credeai pe Everest, iar în secunda 2 te-ai regăsit la pământ, plângând în pumni haotic. Îți smulgi inima din piept doar ca să o strângi în mâini, să simți cum bate și să vezi cu ochii tăi ce anume te doare atât de tare încât simți că țipătul de usturime îți sparge timpanul sufletului. O pui…

  • (de)Lirice,  Vorbe de duh

    I`m evil, biatch!

     „Ce vrei să te faci când o să fii mare?” Am vrut să fiu ceea ce sunt: o vrăjitoare Cu puteri grele și ochi de sticlă neagră, Cu un simplu cuvânt să fac lumea să meargă. Cu un număr – treișpe – și neagra pisică Te fac să simți cum pielea te furnică Și cum gândurile rele nu îți dau pace, Cum plumbul din cuvântul meu în tine zace. Nu poți da uitării lacrimi și blesteme, Cum, cu un simplu gest, ți-am creat probleme Ce te schilodesc în simpla-ți gândire, Ce-mi încununează momentul de sclipire. Din veninu-mi verde ce-l scuip de aici, de sus Te fac să crezi, fără să…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Vorbe de duh

    Alegeri.

    În viață trebuie să faci alegeri. Îți alegi tot felul de chestii pentru tine, chestii care`ți fac plăcere și ajungi să alegi și să îndepărtezi ceea ce e toxic pentru organismul propriu. E instinctul care iți cere asta! Să nu vorbim și de un orgoliu incomensurabil (ca în cazul meu!) pentru că atunci lucrurile devin destul de grave și tăiate din scurt într`o formă dubioasă, doar de mine știută sau bănuită. Poate crezi că bat câmpii, dar am ajuns la concluzia că destinul nu e altceva decât o serie de alegeri pe care omul le ia (conștient sau nu). Nu poți avea totul, dar cu siguranță poți rămâne cu nimic.…

  • Aberații,  Vorbe de duh

    Cuvinte. Fara poza.

    Timp. Tarziu. Cer. Stele. Dezamagiri. Ganduri. Desarte. Goale. Fara sens. Fara finalitate. Realizari. Nema. Depresie? Intuneric. Calatorii. Fara intoarcere. Intoarcere. Fara calatorii. Tipete. Interne. Examene. Muzica. Evadare. Revin. cam asa s`ar rezuma toata chestia din capul meu. nu te uita ca nu scriu cu diacritice, nu am chef acum. toata lumea doarme – generalizez si presupun. cred ca prost. nu cred ca sunt singura care ar dormi la ora asta, in mod ideatic vorbind, numa` ca nu`i permite obligatia, ca sa zic asa. fiecare avem o obligatie. nu neaparat nocturna, dar nu ti se intampla de multe ori sa te concentrezi mai bine noaptea decat ziua in amiaza mare? mie…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Vorbe de duh

    Și totuși.. se învârte!

     Am atâtea planuri pentru viitorul apropiat că simt, din nou, că nu mai am timp să le fac pe toate. Sunt grăbită – așa cred eu că mai câștig timp. Pentru ce am nevoie de timp? Pentru Mine. Pentru Sentiment, pentru Iubire, pentru Prietenie, pentru Suflet. M`am mai domolit un pic din îndârjirea asta a mea împotriva lumii. Am obosit să lupt în van. Nu am cu cine. Nu am pentru cine. Și m`am hotărât să mă pun pe mine înaintea tuturor: păstrez și îngrijesc ceea ce îmi face bine, iar ce mă face mai agitată sau mă supără, să înlătur cu un simplu gest. Și uite`mă că sunt bine,…

  • Frânturi de suflet,  Vorbe de duh

    Ho, ho.. Ho, mă!

    Sărbătorile vin și pleacă. Se lasă așteptate, cu tot cu vacanța aferentă, cu tot cu cozonacii cumpărați și mirosul de brad artificial, scos de la prăfuială, de unde l-ai pus anul trecut. Adică anul ăsta, dacă ți se întâmplă să îl lași până după sărbători (așa cum se obișnuiește). Eu l-am împodobit abia ieri. Mă deprimă și cred că nu apucă anul nou la aer curat. Saci de plastic îi vor fi hăinuță încă un an. Până m-oi hotărî să-mi cumpăr un brad de-adevăratelea, în ghiveci, pe care să-l plantez mai apoi, în fiecare iarnă câte unul, la țară, acasă la mine. Ar fi frumos! Dar nu îmi mai fac…

  • Vorbe de duh

    De 32 martie! Ziua muierii.

    Stau în pat. Poate că zac. Nu mă mișc de aici cu toate că timpul mă presează. Tre` să plec la muncă. Chiar de e duminică și va fi foarte cald. Mda.. Niciun oftat nu`mi poate lua „privilegiul” de a număra rujuri și rimeluri.. Mă doare capul și sper să fie de la nesomn, nu de la sinuzită. Iar. De mâine într`o săptămână e ziua mea. Pe 21 fac 21. :)) Neah, 24 fac. Și am crescut degeaba că lucrurile se înrăutățesc de la an la an. Aș vrea să sparg clepsidra Timpului, să nu mai avem unități de măsură pentru maturitate. Că, dacă ai ajuns la 24, tre` să te…

error: Content is protected !!