-
Alo, băiatu’? Nu ești cool dacă..
Mergeam eu frumușel pe stradă și pur și simplu mă uitam în jurul meu. La cât sunt de concentrată pe gândurile mele, deseori mi se întâmplă să nu observ anumite aspecte din lumea exterioară. Dar știți cum e, mai stai în mașină sau reatebe la stop și mna, ce să faci? Te scobești în nas și te uiți chiorâș la lume. Eu văd, analizez și judec. Gândiți în ce sens vreți voi. :)) Și judec nu în modul în care să mă afecteze. Căz ai dont ghiv ă fac. Mă uit, maică, la ei și mă minunez de tineretul ăsta din ziua de azi. Nu mai știu și ei, domnule,…
-
Despre mine: am 29 de ani și 6 luni..
Da, despre mine pot spune astăzi că am împlinit 29 de ani și 6 luni. Văd că zâmbiți. „Cum să spui că ai 29 de ani ȘI 6 luni?” Ha. Ha. Păi, de ce să nu spun adevărul? I-am numărat și, din 21 martie 1987 până în 21 septembrie 2016, fix atâția s-au adunat. 🙂 Când suntem mici, iar părinții noștri sunt întrebați „cât are ăsta micu’?”, ei răspund mândri: „Două luni și trei săptămâni, poimâine.” Mai apoi, „șase luni, marțea viitoare”. „Ooo, multe înainte, să fie sănătos!”. Și apoi tot așa, fiecare lună e o sărbătoare. Asta până pe la 4-5 ani.. Sau nu mai știu exact. Când nu…
-
Oficial, îmi merge bine – „Sunt blogger acreditat Webstock 2016” reloaded
Helău, pipăl! Vă era dor de un articol din ăla în care să vă spun că „oficial, îmi merge bine”? 😀 Mie îmi lipsea.. de pe lista articolelor din seria „to do list”. După ce vă anunțam, într-un articol recent, că sunt blogger partener SuperBlog 2016, acum trebuie să vă spun că sunt blogger acreditat Webstock 2016. De ce reloaded? Pentru că este a doua mea participare la această conferință, după ce am fost prezentă în toamna trecută la Webstock 2015. Ce este Webstock 2016? Webstock 2016 reprezintă cea mai importantă conferință dedicată social media din România, organizată de Evensys în parteneriat cu Vodafone, pentru al nouălea an consecutiv. Așa cum regăsim pe…
-
Lamulțean, bloguț drăguț! La anul trecem în clasa zero.
Pfiu, oameni buni, cum mai zboară timpul.. Cred că v-ați spus asta de multe ori în ultima vreme. 😀 Eu nu contenesc în a mă minuna de trecerea timpului, a zilelor, a lunilor (pline), a anilor. Astăzi am primit un mesaj care m-a binedispus, dar m-a făcut să fiu și nostalgică. Mai mult decât sunt de obicei. 😀 Mesajul este de la WordPress: lamulțean, bloguț drăguț! El, în nebunia lui, m-a anunțat că au trecut 5 (cinci) ani de la înscrierea mea pe această platformă… Cinci ani, băi! Asta înseamnă că, pe 19 septembrie 2011, eu luam decizia de a-mi muta catrafusele de pe blogspot.com (unde scriam de alți trei ani)…
-
Am vrut să-ți fiu un anotimp.
Am vrut să-ți fiu ca toamna, Să te dezbrac subtil de verde, Să râd, să plâng de-a valma, Priviri căprui să te dezmierde. * Am vrut să-mi fii iarăși ca vara Liniștiți să fim, liberi de la tot, Să ne-ncânte în gând vioara, Noaptea, somnul să ne fie preot. ** Am vrut să-mi vii ca primăvara, Să simt în vintre muguri de iubiri, Să ne regăsim mereu în gara Celor mai vibrante întâlniri.. *** Am vrut să-ți fiu un anotimp Ce roșul pasiunii în suflet toarnă, Iubire nemândră și făr’ de timp, Dar tu îmi ești doar iarnă.
-
Michel Houellebecq – Platforma. „În viață se poate întâmpla orice, mai ales nimic.”
Da. Platforma este una dintre cărțile care mi-au rămas în minte mult timp după ce am terminat-o de citit. Așa cum deja știți, nu fac recenzii obișnuite, sforăitoare, în care să vă spun ce se petrece în carte. Găsiți astfel de povești pe tot internetul. Eu vă zic pur și simplu cu ce am rămas eu după ce am citit-o și, mai ales, de ce o recomand. Platforma este o carte care intrigă îndeosebi prin însuși subiectul tratat: turismul sexual. Pe scurt: un anume domn francez, Michel, aflat în jurul vârstei de 40 de ani, alege să călătorească în Thailanda pentru plăcere sexuală. Plictisit, dezamăgit oarecum de schimbările sociale survenite în…
-
Michel Houellebecq, copilul teribil al literaturii franceze – Particulele elementare
Spuneam nu demult, pe pagina blogului meu, că voi începe să public o serie de recenzii ale unor cărți pe care le-am citit, mi-au plăcut și pe care le recomand. Aleg să încep cu Michel Houellebecq și asta pentru că, deși am citit anul trecut prin vară două volume semnate de el, acestea mi-au rămas în minte ca fiind unele dintre cele mai bune cărți din tot ce am reușit eu să citesc până acum. Michel Houellebecq, „singurătatea existențială, iubirea, declinul civilizației occidentale, necesitatea schimbării omului” Născut în 1958 (unii spun că în 1956), Michel Thomas a văzut lumina zilei la Reunion, pe un teritoriu francez aflat dincolo de mări și țări. Nu…
-
Ceasul intern.
Tic-tac, tic-tac. Nu îl auzi oare cum îți strigă în ureche? Lasă-l să adoarmă, îmi spun. Lasă, stau eu de veghe.. Păzesc timpul să nu treacă. Să nu fugă, îi alin eu somnul – În timp ce eu îmi sunt un bufon trist, el face pe domnul. Și-mi poruncește să-i ascund secretele în ale mele gânduri, Îl chem, dar nu vrea să-mi țină de urât cât scriu aceste rânduri Și-l văd cum se strâmbă, scoate limba și își dă ochii peste cap, 24 de ore cât se uită la mine, rânjește.. Nu am cum să scap! Mă ține captivă mereu, deși sunt liberă în cuget și-n simțiri, Nu măsoară…
-
Oficial: Sunt blogger partener SuperBlog 2016, ediția cu numărul 13!
Doamnelor și domnilor, vă anunț că, în ediția de toamnă SuperBlog 2016, voi fi blogger partener oficial, voi susține de pe margine competiția super-bloggerilor. Îmi va fi dor de termene-limită, dar nu-i bai, sunt sigură că vor avea aceleași emoții, poate chiar mai mari… Mai multe detalii, la timpul potrivit. 😀 Pe 1 septembrie, când au început înscrierile în concurs, SuperBlog a împlinit 8 ani de la lansare!! La mulți ani și la cât mai multe ediții reușite, cu cât mai mulți superbloggeri adunați în jurul focului… competițional. Și cum nimic nu e întâmplător, iată că, în ediția cu numărul 13, O pisică neagră susține oficial, de pe margine, SUPERBLOGul de…
-
Actualizare de date. [Poemul din 2016]
Mă uit acum la albul ăsta spălăcit de milioane de pixeli și mă întreb care ai fi tu dintre ei toți. Poate ăsta din mijlocul c-ului? Sau poate cel ce stă la colț? Pe monitor, în dreapta, unde e Recycle Bin. Ah! Cum aș vrea să nu-mi mori. Mi-ai sări în ochi la fiecare mișcare de mouse, la fiecare deschidere de fereastră. Vreau să ne personalizăm desktopul și cursorul, să ne luăm după săgeata comună – să ne indice viitorul, lasă trecutul. Uite-ne și uită de like-uri și commenturi. Iată-ne și iartă-ne pentru erori 404. Ne-am vindecat de BSoD, ecranul albastru ne arată acum cerul, cerul lung și curbat sub…
-
Cele 5 tipuri de oameni de pe Facebook
Oh, tu, Facebook! Acest mozaic de personalități… Cum e vorba aia? „Arată-mi ce postezi, ca să știu cine ești.” Băi, chiar așa. Am avut acum o revelație, genul acela de gând care se încadrează perfect în categoria mea bloghistică, pe numele ei de scenă „Opinii inopinate”: cum ar fi să scriu, domn’e, despre tipurile de oameni pe care îi văd că postează zilnic pe Facebook? Și iată-mă înșirându-i aici: Filosofii Acești Seneca ai vremurilor noastre, acești Nichita – poligloți de limbă română, acești semeni neasemuiți nouă ai tărâmului făgăduinței feisbucului… Știi când sunt online pentru că încep să posteze statusuri cu citate. Citate copiate de pe citatepedia sau ceva de…
-
Ce mă face pe mine fericită – 3. Acasă
A venit și vremea celui de-al treilea punct de pe lista fericirilor mele: acasă. Da. Parcă și simpla pronunțare a acestui cuvânt mă liniștește. Când vin acasă, trec printr-un portal și merg în altă lume. O lume goală de persoane, dar plină de mine și subînțelesurile mele. Nu încerca să înțelegi cu mintea ce spun eu aici, gândește-te la „acasă” al tău și vei simți ce scriu… Merg acasă alergând. Drumul pare mai lung la dus. Merg obosită de tot, de mine, de ei, de lume, și îmi găsesc resursele pentru a continua să fac cu drag și energie ceea ce am făcut și până acum. Mă reîncarc, aici am cablul de date, aici…