-
Au înnebunit copacii.
mi-au înnebunit copacii de la toamna asta atât de (a)vară. nici nu mai știu diferența dintre adevăr și risipă de anotimp. m-a surprins un vânt în gene azi, mi-am gustat o lacrimă amară. îți port sărutul ca un văl uitat pe buze – ne chemăm în contratimp. îmi voi câștiga dreptul de autor asupra cuvintelor tale încă nerostite. când toamna se uită spre noi, tremurăm în spasme, fiori ne separă. ce-ți mai trebuie și ce să cauți, când ai gânduri de mine nedezlipite? ah! mi-au înnebunit copacii de la toamna asta atât de (a)vară…
-
Cum să nu fii meltean la un concert. Paraziții la Arenele Romane. (Update)
UPDATE! Au trecut luni bune de la concertul mai jos amintit și tot atâta vreme de când eu înțelegeam (se pare că am fost singura!) 😀 că Paraziții vor lansa un nou album pe 1 octombrie 2015. Ei bine, albumul intitulat Lovitura de pedeapsă a apărut, dar nu într-o zi oarecare, ci tocmai pe 29 februarie, că doar trebuia să fie o zi și mai specială, acum, la 6 ani de la ieșirea pe piață a ultimului material semnat de cei trei „burtoși”. :)) Ăsta e cel mai vizitat și aplaudat și blamat articol pe care l-am scris eu până acum și mi-s tare mândră! Dar să lăsăm lacrimogenele de(o)parte și…
-
Toamna (se) numără bo… blogurile!
– Cine nu e gata, îl iau cu lopata!… Nu e gata luna august, dar ziua s-a micșorat deja, noaptea e un frig de zici că e octombrie, așa că e timpul să tragem linie sub adunările blogosferice ale verii. Să luăm toamna binișor, pe după umeri și să o întrebăm: – Auzi, doamnă toamnă, ai bunăvoința să ne spui și nouă cu ce bloguri îți petreci timpul? Cu ce te-ai răcorit în zilele încinse și ce rânduri te vor motiva la iarnă să iei zăpada cu… lopata? Dar toamna nu vorbește. A amuțit în fața propriului spectacol de pantomimă. Desenează deja traiectorii nebune frunzelor plăpânde, îngălbenite devreme, dar încă stă…
-
Primul meu articol devenit viral.
Lume, lume! Trebuie să vă anunț cu fast și cu onor că primul meu articol devenit viral a fost desemnat! Cu surle și trâmbițe, cu migală și atenție, s-a făcut numărătoarea de share-uri, like-uri, ciripituri și comentarii! Astfel, la categoria Blog, am ocupat incredibila poziție 6 cu articolul scris de Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre! 😀 Ca să mă laud până la capăt, trebuie să vă (e)număr cifrele care mi-au adus această poziție în clasamentul celor mai viralizate subiecte în presa online și pe bloguri, în intervalul 17-23 august 2015: 616 share-uri; 553 comentarii; 3441 like-uri; 6 twitter trackbacks; 8271 twitter followers. Dacă ați participat cu oricât de puțin…
-
Popas.
E verde tot în jurul meu și galbenă-i iubirea, palidă cu stropi de ceară, aici și nicăirea. Am încetat să merg, îmi odihnesc privirea peste tine – în ochi, ard focuri reci și nemurirea. Rătăcind pe drum, îți pierd și amintirea. Te văd prin vis, te văd aievea când vii și tot pleci, cărând în mâini grele flori uscate, prinse în ghiveci. Și de-ar fi puțin să-ți stau, ascunde-le, te rog, în beci! Oprește-te din fugă, fă-mi timp cu mine să petreci – Aruncă umbre în drumul meu, nu multe, vreo cincizeci. Și-atunci când va fi vremea în spate tot să-ți las, Mă vei căuta stingher ca un…
-
libster ăuărdz. ăghen. :D
V-am spus cât de mult îmi place să vorbesc despre mine? 😀 Oamenii din blogosferă încă își dau lepșe, iar eu stau la pândă să le înhaț. Lasă, domnule, să se adune aici informații pentru curioși, ce-i prea mult nu strică! Îi răspund repede Ralucicăi (care îmi este datoare cu un praz verde, nu uit) :)), dar aleg numai întrebările la care nu am răspuns aici sau dincolea. 🙂 Răspunsuri ilustrate, că doar am stabilit un trend 😀 : Cine este omul din spatele blogului? Omul sunt eu. Cu O mare. De tipar. Cum să mai zic să nu mă repet? Georgiana Mihăilă îmi este numele, pe asta chiar nu am…
-
Când palatul e colibă…
Ai avut vreodată senzația că ești mic, mic? Atât de mic încât te pierzi prin buzunare? Străin, complet pierdut. Dezorientat, încerci s-alegi o cale. „Pe-aici!” – bagi capul în pământ și faci pași. Vântul rece îți colorează obrazul în roșu aprins. El sau capilarele inundate cu viteza unei lumini ce ți se răsfrânge între iris și retină. Cu privirea aplecată, îți vezi papucii noi cum apar… și dispar… Unul câte unul. Îl iei pe primul, îl aduci pe celălalt și tot așa. Când bagi mâinile în vestă, aceea veche și ruptă în spate, dai de tine. Te oprești și, panicat, te pipăi să vezi ce e cu tine – visezi…
-
Astăzi a plouat, dar cine să observe?
Astăzi a plouat, dar cine să observe? Picuri în gânduri – curaj și nebunie. Astăzi am plecat, dar cine să mă-ntrebe câte culori mai văd acum, câte-o să fie? Astăzi te-am aflat, ca sensul din proverbe. Noi am picat examenul, zero la chimie. Astăzi m-am mirat – bălți împletite-n jerbe zăceau în calea mea, în clopoți de petunie. N-am înțeles de ce orașul meu tot fierbe – capăt de august, dar început timid de iunie. Mâine te-am uitat, pierdută-ntre gherbe, strigând prin șoapte goale: Așa a fost să fie!
-
Zâmbet cu genunchii goi.
Cunoști momentele alea în care zâmbești, dar nu știi de ce? Ai așa, o stare de zăpăceală în subconștient, încât nu-ți poți explica starea ta de bine. Lumea din jurul tău răspunde inocenței cu un zâmbet larg. Nu știu dacă sincer, dar astăzi lumea a fost mai bună. Cu mine. Astăzi a plouat. Dar ai aflat deja asta, a fost peste tot știrea. Senzaționalul situației este dat de bucuria mea că e frig. E frig și mă simt bine în cardiganul gri, în mașină, atunci când picurii de pe geamuri mă feresc de privirile semaforice – atunci zâmbesc și mai larg. În sinea mea. Genunchii zâmbetului meu sunt goi –…
-
Psihologul de neserviciu despre relații eșuate.
Despre relații eșuate am tot evitat să vorbesc. Am zis că nu sunt specialitatea mea, îi las pe adevărații scriitori să le dezbrace de secrete. Și tot eu sunt cea care vrea acum să-ți vorbească. Uite-mă cum mă uit în desaga unde-mi țin cuvinte de ocară. Nu-i niciunul. 🙂 Orice prietenie îți poate deveni, la un moment dat, o relație. Nu vei ști niciodată însă cât va dura. Va fi bine? Vei pierde un apropiat, încercând apoi să înțelegi de ce n-a mers? Sau va fi la fel de bine în relația amoroasă așa cum vă este atunci când vă întâlniți, prietenește, la un suc și râdeți neîncetat de orice…
-
Pisici cu lipici.
Toate pisicile au lipici, ați văzut, nu? Internetul a fost cucerit de ele și nu văd ce ar putea să le detroneze. De fapt, dacă nu s-a întâmplat asta timp de câteva milenii, nu știu de ce s-ar schimba lucrurile acum. 🙂 Astăzi, doamnelor, domnișoarelor, domnilor și ceilalți, a venit Momentul! A venit clipa în care vom afla motivul pentru care pisicile au lipici! Și sclipici. Hihi! Am găsit asemănări, puncte comune și, cel mai important, am revelat misterul felinelor ce nu pot fi separate de infinitul internet – adezivul Moment: fixează – pisicile împrumută din lipiciul momentului și se agață de retina ta. Le privești, le admiri fără încetare, ți…
-
Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre – 17 august
Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre Ce? Nu știați că există așa ceva? Americanii ăștia se gândesc la toate cele, domnule! Nu prea mă interesează pe mine de sărbătorile lor, dar asta chiar mi-a atras atenția. Da, e cu pisici negre, dar nu este vorba numai despre asta. 🙂 Ziua de 17 august a fost denumită Ziua Internațională de Apreciere a Pisicilor Negre pentru a atrage atenția asupra acestor animale care suferă din cauza culorii blăniței lor. Nu e absurd? Pisicile negre sunt la fel de bune animale de companie ca suratele mai… colorate. Sunt subiectivă, dar cum să nu fiu? Pot spune mai degrabă că sunt mai aproape de subiect…