• Poezia săptămânii

    Poezia săptămânii: Constantin Brâncuși în Poezia artelor frumoase

    Într-una din călătoriile mele printre cărțile Anticariatului Unu (zona Universitate), am găsit un volum publicat în 1989 de Editura Minerva: Poezia artelor frumoase, o antologie semnată de Marin Mihalache. Ut pictura poesis (Poezia este ca pictura – Horațiu) Pornind de la acest gând, autorul a adunat diferite poeme dedicate artelor frumoase. Dintre ele, pentru poezia săptămânii lui Brâncuși (așa cum este declarată săptămâna în care este ziua de naștere a sculptorului), am ales câteva poezii adresate acestuia, versuri pe care le voi reda mai jos. Pasărea sfîntă – Lucian Blaga Întruchipată în aur de sculptorul C. Brâncuși În vîntul de nimeni stîrnit hieratic Orionul te binecuvîntă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă…

  • Poezia săptămânii

    Poezia săptămânii #5 (video) – Lucian Blaga – Bunătate toamna

    Bunătate toamna – Lucian Blaga Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boala. Pătrunse de duh, fetele-şi lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecare. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toţi oamenii încap laolaltă. Iar noi cei altădat-atât de răi azi suntem buni, parcă am trece fără viaţă prin aurore subpământeşti. Porţile pământului s-au deschis. Daţi-vă mânile pentru sfârşit: îngeri au cântat toată noaptea, prin păduri au cântat toată noaptea că bunătatea e moartă.

  • Poezia săptămânii

    Poezia săptămânii #4 (video) – Lucian Blaga – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

    Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină – şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei- căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze…

  • Poezia săptămânii,  Vlog

    Poezia săptămânii #1 (video)

    În fiecare seară Strâng de prin vecini Toate scaunele disponibile Şi le citesc versuri. Scaunele sunt foarte receptive La poezie, Dacă ştii cum să le aşezi. De aceea, Eu mă emoţionez, Şi timp de câteva ore Le povestesc Ce frumos a murit sufletul meu Peste zi. Întâlnirile noastre Sunt de obicei sobre, Fără entuziasme De prisos. În orice caz, Înseamnă că fiecare Ne-am făcut datoria, Şi putem merge Mai departe. (Marin Sorescu – Capriciu)

  • Poezia săptămânii

    Poezia săptămânii: Veronica Micle, cea din urmă poezie

    Căutând detalii despre viața multor autori români pe care i-am cunoscut prin manualele școlare (și cam atât), ajung să descopăr povești de viață atât de zbuciumate și cu nimic mai presus decât ale noastre, cei ce trăim astăzi. Din studiul programei școlare, rămânem cu câteva comentarii reci, insipide, câteva noțiuni superficiale despre niște oameni de o profunzime greu de atins în vremurile noastre. Astăzi, în Poezia săptămânii, am decis să scriu și să o descriu pe Veronica Micle, cea despre care nu știam decât că a fost muza lui Eminescu, iubita lui, dar și amanta lui Caragiale. Prea puțin, mi-am zis. Am vrut să o cunosc mai mult. Și bine am…

  • Poezia săptămânii

    Poezia săptămânii: Adrian Păunescu

    Cititorii mei mai vechi vor ști despre ce este vorba atunci când scriu în categoria „Poezia săptămânii”. Aproape că și eu uitasem de ea. Mi-am propus, la un moment dat, să public în fiecare joi câteva poezii ale unor poeți celebri sau nu, însoțite de câteva date despre ei și, eventual, un gând, un comentariu propriu în ceea ce îi privește. Adrian Păunescu ar fi împlinit astăzi vârsta de 74 de ani. Pentru articolul de azi, l-am ales pe Adrian Păunescu. De fapt, el ne-a ales pe noi. Lăsând la o parte orice alt aspect legat de orientarea sa politică sau viața personală, Adrian Păunescu a fost unul dintre cei…

  • Jurnalism,  Poezia săptămânii,  Radiografia unei zile,  Vlog

    Radiografia unei zile – 15 ianuarie 2017. Mihai Eminescu și Ziua Culturii Naționale

    Ideea asta cu Radiografia unei zile mi-a venit în urmă cu vreo 5 ani, atunci când am scris despre o zi de filmări pe teren cu TVh, televiziunea la care am făcut practică în timpul anului I la master. Încă mi se pare o alegere inspirată pentru una dintre acele zile în care am făcut mai multe lucruri și despre care pot scrie liniștită în același articol. 😀 Acum a venit rândul zilei lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie. La data de 6 decembrie 2010, s-a semnat decretul de promulgare a Legii privind declararea zilei de 15 ianuarie — Ziua Culturii Naționale. Avem, așadar, 7 ani de când celebrăm cultura în România. Oficial. Între…

  • Cărțuială,  Poezia săptămânii

    Poezia săptămânii – Charles Baudelaire, cel dintâi poem.

    Bun. Am ajuns și aici, în punctul în care mai sar „pârleazul”. Astăzi vorbesc despre un autor străin. Nu m-am putut abține, e prea bun, prea ca.. :)) Charles-Pierre Baudelaire este un poet care a revoluționat întreaga lirică franceză și nu numai. Continuă să surprindă prin originalitatea lui, prin versuri de o profunzime aparte, mai ales prin apariția volumului său „Les Fleurs du Mal”. Cine nu a auzit de estetica urâtului, de „Florile răului”? 🙂 Poate Tudor Arghezi, poate „Flori de mucegai” vă sugerează ceva.. 😀 Viața lui Baudelaire a fost una tumultuoasă. Pe scurt: la numai șase ani, rămâne orfan de tată, iar căsătoria mamei cu un alt bărbat…

  • Poezia săptămânii

    Ca să înțelegi cât de genial a fost, într-adevăr..

    Tot mă dau aici de ceasul morții cu poezii, versuri, cu poezia săptămânii, cu deliricele mele, dar, în afară de cele din urmă, celelalte nu prezintă mai deloc interes pentru publicul larg. Din păcate! Eu voi continua pe acest drum – atât cât îmi permite timpul (același motiv ca și în cazul tău, da), citesc volume în versuri, mai public și aici câte o opinie inopinată, vreo recenzie… În fine. Ideea de azi este următoarea: că prea s-a pus praful gros pe chipurile de piatră, pe busturile din fața caselor de cultură, ale marilor scriitori din țărișoara noastră. Uite, ca să înțelegi câte de genial a fost Eminescu, mă voi…

  • Cărțuială,  Poezia săptămânii

    Poezia săptămânii. Gândăcelul – Elena Farago

    Helău! Nu te uita în calendar, nu-i încă joi, dar azi avem o porție de Poezia săptămânii. 😀 Astăzi ne amintim, cu drag, de două figuri marcante ale poeziei românești: Constanța Buzea, despre care am scris altă dată aici, și Elena Farago, cea pe care o asociez instantaneu cu poezia „Gândăcelul”, de unde și titlul (gândăcelul Elena Farago). 😀 M-au marcat versurile ei și, dincolo de mesajul frumos transmis copiilor, poezia este tristă, cu un final dramatic. Născută la 29 martie 1878, în Bârlad, Elena Farago avea să devină o scriitoare de poezii pentru copii. Încă se mai învață la grădiniță versurile unor poezii ca Motanul pedepsit, Cățelușul șchiop, Cloșca sau Sfatul degetelor. După…

  • Poezia săptămânii

    Poezia săptămânii – Otilia Cazimir.

    Da, da, știu. Nu am mai scris de mult, dar nu am timp. Nici chef, ce-i drept. Și mai știu că am tot scris despre poezii în ultima vreme. Ați vrea, poate, să mai scriu de-ale mele, să mai versific câte-o frântură de suflet. Pe bune că asta vreau și io! Numai că actul de creație, domnule, presupune o stare anume, iar pe mine acea stare m-a cam ocolit. Am în minte blogul, am idei, dar parcă nu-mi găsesc uneori resursele interne să-mi aștern gândurile pe foaia asta virtuală. Deschid un document nou și, de cele mai multe ori, rămâne la fel ca la început. O fi doar o perioadă. Nu…

  • Panseuri,  Poezia săptămânii

    Poezia de săptămâna asta – Taste cu glezne fragile.

    Nu te uita în calendar, nu-i joi. Doar că am starea de a scrie despre o poezie. Aș fi vrut să public câteva de ale mele, dar altădată. Sau mai târziu. 🙂 Taste cu glezne fragile ce am eu. Citind câteva versuri înainte de culcare, mi-am zis să public aici câteva cuvinte ce mi-au atras cu adevărat atenția, dar, cel mai important, m-au mișcat. Poate le-am citit sub influența unei stări mai nostalgice, poate melancolia și-a făcut culcuș printre tastele mele și apasă ea pe litere, lăsându-mi totuși impresia că încă mai aleg eu ce să scriu… Ce poate fi mai plăcut pentru o femeie decât adorația propriului iubit? Modul în…