Am mototolite-n mine zeci de poezii
Am mototolite-n mine zeci de poezii
Le scriu cu gândul doar
ca să le strâng în pumnul
autocenzurii
sinelui
Și să le-arunc (în)apoi
în sertarul memoriilor
uitate
Mi se zbate o mână-n mine
Şi-mi astupă gura ori de câte ori
Vreau să-mi strig ceva în poezie
Şi mai simt o mână
Ce-mi sugrumă plămânii
La fiecare inspiraţie
Nu văd niciun vers prea demn
de lumina zilei
Zece degete cară o lopată
Cu care mă lovesc
În fiecare interior
În fiecare dimineaţă
Când sună ceasul
Şi cu care sap câte o groapă
Pentru fiecare vis
ce atinge finalul înainte
să se nască
Cresc în mine
Un cimitir al visurilor.
Daţi-mi visele!
Lăsaţi-mă să dorm…
În loc de epitaf.
Comments
Un comentariu
Pingback: