(de)Lirice,  Poezia săptămânii

Acvariul lui Dumnezeu #PoeziaSăptămânii

Stau la aer

Ce faci?

Uite, stau

În balconul dreptunghiular

Undeva la hotarul rotund

Al izolării

 

Vizavi

Într-un alt hotar cu unghiuri drepte

Într-un alt balcon

Dintr-o altă lume

Se odihnește un acvariu

 

Gol

 

Mă uit la meci, dar

Ziceam că acea cutie de sticlă

E goală

Cu dungi de praf

În locul unde, odată,

Era orizontul unor pești

 

Și mă întreb

 

Ce s-a întâmplat

De ce acum acvariul

Nu mai găzduiește nimic

În afară de aer

 

Unde-or fi acei pești

Care-și plimbau alene

Cozile colorate

Sub privirile curioase

Ale unui om

Oarecare

 

Oare care om?

 

Poate s-au mutat în casă nouă,

Mai mare, mai frumoasă,

Cu alte furtune și alte bule

de aer

 

Dar dacă i-a aruncat cumva

Ca să salveze spațiu

Si le-a dat drumul

Pe o oare care conductă?

 

Dar asta nu ar însemna că

Peștișorii ăia se bucură acum

De libertate

Și urlă din branhii

În liniște

De(s) cântat prin poezii?

 

Sau sunt și ei depresivi

Ca un câine abandonat

Pe marginea șoselei

Lângă o padure

 

Și mă gândesc

 

Lumea asta e un acvariu

Cu cer în loc de apă

Cu oameni în coadă de pește

 

Acvariul uitat pe un balcon

De Dumnezeu.

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!