-
Marea (mea) provocare: Un articol pe zi, timp de o lună! Astăzi, SINGUR
Mă gândesc de ceva vreme la genul ăsta de provocare adresată mie însămi: să scriu un articol pe zi, timp de o lună. V-am tot spus aici că am idei, doar că nu reușesc (din varii motive) să le pun în practică sau să le transpun în scris. De azi, nu mă mai învârt în jurul cozii și iau taurul de coarne. 😀 Fie că public aici, pe georgianamihaila.ro, fie că este vorba de un articol scris pentru SuperBlog sau vreo poezie a săptămânii, opinii inopinate sau alte episoade din Negru Vlogă, vreau să fie cel puțin unul pe zi. 😀 Subiectul zilei. Alin Pandaru a lansat „SINGUR.” Azi, 1…
-
Luna este cimitirul iubirilor neîmplinite.
S-a mai dus încă un septembrie. Am tras cortina peste, e întuneric în sală. Ce metaforă slabă. Merg spre fereastră cu paharul de vin alb amestecat cu cola (nu-mi place nimic din ce e sec sau demi) și-mi rezem coatele de marginea ei. Marginea lumii. Ochii mi se plimbă mai întâi pe mașinile ce gonesc pe bulevard, urcă apoi pe siluetele copacilor de vizavi. Privesc luminile din blocurile ce se văd în depărtare. La câteva minute, mai dispare câte una. Cerul are albastrul ăla de 5 dimineața, iar luna se vede dincolo de nori ca printr-un geam aburit de o respirație caldă. Zici că e un ochi dincolo de ochelarii…
-
Gânduri la start! Ediție de 10 (zece) după un deceniu de SuperBlog
Am stat mult pe gânduri. Poate prea mult. Mă uit la ceas, se apropie 1 octombrie. Încep cele două luni de foc. Un articol la două zile, termene-limită, inspirație sau lipsă de. Mâine începe SuperBlog. Ediție aniversară (10 aaani) Mi-am acordat timp să iau decizia corectă. Faptul că intru din nou în ring (pentru că, da, SuperBlog este o competiție, o luptă pentru un loc cât mai sus în clasament) poate însemna, pentru mine, un cuțit cu două tăișuri – mă poate urca, dar îmi poate aduce dezamăgiri. De ce nehotărârea asta? Păi, în primul rând pentru că mă tem că nu voi avea timp să duc la bun sfârșit…
-
bolnavă.
toamna mea e bolnavă tușește cu vânt de ploaie și se drege din când în când cu triluri de păsări „dar mai mergeți și jucați-vă și la voi acasă!” le-aș striga eu de aici, din prag toamna mea e bolnavă și face febră în pământul uscat și frunzele-s prea gălăgioase când le calc în picioare eu sau găinile vecinilor toamna mea e bolnavă șchiopătează, i-am tăiat avântul perfuzii cu soare și murături de pus. pe rană sper să existe anotimpurile omului să vină iar iarna să vină iar primăvara. mea. 25.09.2018
-
nu mai pot să scriu
încerc. dar simt durerea cum icnește în mine la fiecare tastă apăsată. la ce bun tot chinul ăsta? și cică să faci terapie prin scris.. nu mai pot să scriu. și nu e vorba că nu aș avea de povestit, dar parcă am devenit mai egoistă. le țin doar pentru mine. tot, pe toate. știi când amâni momentul scoaterii bandajului de pe o rană? doare al dracului de rău când faci asta cu propriul suflet. ai citit? cu propriul suflet. ar trebui să smulg dintr-o singură mișcare și să-mi dau timp să mă vindec. of, timp.. iar ajung la „timp”. răbdare, georgiana! ei, aș! dar când am avut eu așa ceva?…
-
O pisică neagră a împlinit 7 ani!
Sincer, m-am luat cu altele și am uitat de aniversarea „bloguțului meu drăguț”, cum obișnuiesc eu să-l alint. Plus că nu-s doar 7 ani de o pisică neagră. Sunt vreo 11-12, nu mai știu exact. Povestea e mai compliqué. Așa cum am mai povestit în alte rânduri, faza cu „o pisica neagră” a început cu o adresă de e-mail. Voiam un nickname, altul decât cele pe care le folosisem până atunci și mi-am dorit ceva care să nu conțină numele meu. Sau prenumele. Așadar, am început să mă gândesc, să sortez, să evaluez. Îmi plac pisicile de când mă știu. Copilăria mea este strâns legată de amintirile cu aceste ființe.…
-
Ce să faci dacă rămâi blocat în lift
Da, mi s-a întâmplat și mie asta. Ieri. Odată ajunsă acasă în siguranță, mi-am pus întrebarea: oare am procedat ok? Și iată-mă documentându-mă mai atent pe tema asta. :)) Veneam de la cumpărături cu o plasă în mână și cu telefonul în cealaltă, ca de obicei. Nimic ieșit din comun, aceleași gesturi pe care le fac de aproape 5 ani de când stau în blocul ăsta. Buuun! Închid ușile, apăs cinciu’ și aștept zmucitura care te anunță că gata, ai ajuns. Dar nimic. Am zis că poate mi s-a părut. Și, totuși, nimic. Deschid ușa interioară a liftului și șoc. Eram la jumătatea etajului. Oooook. Am închis ușa, am apăsat pe 6, merg până…
-
Scrisoare fără nume 9. Nouă
Draga mea, Încep așa pentru că în acest fel știu că se deschide o scrisoare. Dar nu-mi ești dragă întotdeauna. Mai ales când începi să.. #overthinking. Totul, dar totul trebuie supus întrebărilor? Nu. Liniștește-te. Și nu mai căuta liniștea în exterior, în modul în care îți așezi pixurile în suportul de pe birou, în documentul excel în care îți organizezi ideile într-un mod ce-ți trădează OCD-ul, ci, ai ghicit, în tine. Draga mea, te ai pe tine. Cu toate ale tale. A venit septembrie. Îți place toamna, aproape că îți zici că acesta este anotimpul tău. Dar nu înseamnă că-ți trădezi primăvara ta și echinocțiul zilei de naștere. Bucură-te de…
-
Poezia săptămânii #4 (video) – Lucian Blaga – Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină – şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei- căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze…
-
chemare
strigăt și ecou din ghimpi și plastilină – peșteri săpate în piept, coate și splină am obosit să tot alerg, nu-s eu de vină că-s prea din pământ, prea puțin divină împrăștii boabe de cafea în organism ca mai târziu să mă-ntreb cu cinism de ce scârțâie în mine acest lirism plimbând dureri și nopți, ca în turism. mă gândesc că am uitat cum este să scrii nudist versuri oneste să oferi răspunsuri fără teste să povestești fără poveste..
-
Poezia Săptămânii #3 (video) – Ana Blandiana – Oglinzi
Oglinzi – Ana Blandiana Cât de greu să descoperi, Ce uşor să invenţi, Pentru un rege mort Mii şi mii de regenţi, Pentru-o singură lună, Mii de lacuri întinzi; Îmi e sete de mine Şi beau numai oglinzi. Mii de vorbe ţipate Pentru-un sens care piere; Îmi e sete de somn, Îmi e somn de tăcere.
-
Poezia săptămânii #2 (video) – Nina Cassian – Limpede
Limpede – Nina Cassian M-am așezat sub becul cel mai puternic ca să mă vezi și să știi: să nu poți spune vreodată că ți-am ascuns stângăciile mele, asimetriile și zonele imperfecțiunii. Fiecare sărut a fost definit. Fiecare îmbrățișare, sărbătorită prin idei. Atât de limpede îți stau în față, încât îmi poți vedea durerea și bucuria, ca pe doi pești, în două nuanțe de-albastru, înotând în cristalul trupului meu.
