-
Oficial: Sunt blogger partener SuperBlog 2016, ediția cu numărul 13!
Doamnelor și domnilor, vă anunț că, în ediția de toamnă SuperBlog 2016, voi fi blogger partener oficial, voi susține de pe margine competiția super-bloggerilor. Îmi va fi dor de termene-limită, dar nu-i bai, sunt sigură că vor avea aceleași emoții, poate chiar mai mari… Mai multe detalii, la timpul potrivit. 😀 Pe 1 septembrie, când au început înscrierile în concurs, SuperBlog a împlinit 8 ani de la lansare!! La mulți ani și la cât mai multe ediții reușite, cu cât mai mulți superbloggeri adunați în jurul focului… competițional. Și cum nimic nu e întâmplător, iată că, în ediția cu numărul 13, O pisică neagră susține oficial, de pe margine, SUPERBLOGul de…
-
Actualizare de date. [Poemul din 2016]
Mă uit acum la albul ăsta spălăcit de milioane de pixeli și mă întreb care ai fi tu dintre ei toți. Poate ăsta din mijlocul c-ului? Sau poate cel ce stă la colț? Pe monitor, în dreapta, unde e Recycle Bin. Ah! Cum aș vrea să nu-mi mori. Mi-ai sări în ochi la fiecare mișcare de mouse, la fiecare deschidere de fereastră. Vreau să ne personalizăm desktopul și cursorul, să ne luăm după săgeata comună – să ne indice viitorul, lasă trecutul. Uite-ne și uită de like-uri și commenturi. Iată-ne și iartă-ne pentru erori 404. Ne-am vindecat de BSoD, ecranul albastru ne arată acum cerul, cerul lung și curbat sub…
-
Cele 5 tipuri de oameni de pe Facebook
Oh, tu, Facebook! Acest mozaic de personalități… Cum e vorba aia? „Arată-mi ce postezi, ca să știu cine ești.” Băi, chiar așa. Am avut acum o revelație, genul acela de gând care se încadrează perfect în categoria mea bloghistică, pe numele ei de scenă „Opinii inopinate”: cum ar fi să scriu, domn’e, despre tipurile de oameni pe care îi văd că postează zilnic pe Facebook? Și iată-mă înșirându-i aici: Filosofii Acești Seneca ai vremurilor noastre, acești Nichita – poligloți de limbă română, acești semeni neasemuiți nouă ai tărâmului făgăduinței feisbucului… Știi când sunt online pentru că încep să posteze statusuri cu citate. Citate copiate de pe citatepedia sau ceva de…
-
Ce mă face pe mine fericită – 3. Acasă
A venit și vremea celui de-al treilea punct de pe lista fericirilor mele: acasă. Da. Parcă și simpla pronunțare a acestui cuvânt mă liniștește. Când vin acasă, trec printr-un portal și merg în altă lume. O lume goală de persoane, dar plină de mine și subînțelesurile mele. Nu încerca să înțelegi cu mintea ce spun eu aici, gândește-te la „acasă” al tău și vei simți ce scriu… Merg acasă alergând. Drumul pare mai lung la dus. Merg obosită de tot, de mine, de ei, de lume, și îmi găsesc resursele pentru a continua să fac cu drag și energie ceea ce am făcut și până acum. Mă reîncarc, aici am cablul de date, aici…
-
Bucăți din țara mea frumoasă. Târgoviște – partea a doua – Mănăstirea Dealu
Astăzi m-am hotărât să vă ofer o nouă bucată din țara mea frumoasă, anume Târgoviște. De ce este partea a doua? Pentru că este a doua mea vizită pe care o fac în acest oraș. De ce am revenit, poate vă întrebați. Păi, pentru că așa am simțit. Așa am vrut. Voiam să revăd un oraș frumos, o panoramă a lui, mai exact. La fel ca și data trecută, am vizitat mai întâi Curtea Domnească, atracția turistică principală a municipiului. Mai multe detalii istorice am dat în articolul scris anul trecut – Bucăți din țara mea frumoasă. Târgoviște. Prima parte. Nu reiau ce am scris acolo. Dar completez cu: Și mai multe:…
-
The Sunset Limited. Viața în „Alb și negru”.
Salutare, oameni buni și mai puțin nebuni! Nici nu am terminat bine de văzut un film genial că m-am și pus să scriu despre el. 😀 „The Sunset Limited” este numele lui, care s-ar traduce, conform scenariului, „Alb și negru”. Titlul (tradus) face trimiterea la cele două personaje care apar în rol principal – un alb și un negru. Dar nu e numai atât. Ținând cont că tot filmul înseamnă dezbateri filosofice, sintagma „alb și negru” face trimitere la două viziuni asupra vieții total opuse, aflate în poziții extreme și una față de cealaltă, dar și față de „normal”, de echilibru. Uitați-vă la el și vă veți convinge. Dezbateri, idei, argumente și…
-
Ce mă face pe mine fericită. 2. Pisicile (mele)
Am revenit cu acest subiect, cel al fericirilor mele. După ce am vorbit despre lucrurile simple ce îmi dau senzația de fericire (cum ar fi cafeaua de dimineață), astăzi am ales să vorbesc despre fericirea de a avea o pisică (sau două, sau mai multe). Nu prea am povestit foarte multe despre viața mea cu cele două pisici din dotare, dar am în plan să schimb acest lucru. 😀 Veți vedea pe parcurs.. 2. Pisicile (mele) mă fac fericită Dacă nu ai avut niciodată o pisică, te rog, dar chiar te rog, să nu folosești acel clișeu nenorocit cum că, domn’e, pisicile îs parșive, de-aia nu-mi plac. Mă lași? Dacă…
-
Playlistul lunii iulie – Ce am mai ascultat eu luna trecută.
Hello, August! Helău, pipăl! 🙂 Am sărit peste playlistul lunii iunie. De aceea, azi voi atașa mai multe melodii decât dățile trecute. Vă zic eu că e imposibil să nu găsiți o recomandare faină. Dacă mă urmăriți, e clar că avem deja ceva în comun. 🙂 Ia să vedeeeem.. Și să ascultăăăm.. Passenger – Somebody’s Love Cred că avem cu toții acele melodii pe care, atunci când le auzim prima dată, știm că vor stărui mult în playlist. Adică pe repeat. Sau, cel puțin, așa sunt eu. La fel mi s-a întâmplat cu această melodie atât de faină.. Îmi dă liniște atunci când am nevoie. Dau play și gata, am…
-
Am fost să văd avioaneleeee.. La BIAS 2016.
Sar peste orice introducere, vă zic direct că da, ieri am fost să văd avioaneleee.. BIAS (Bucharest International Air Show) 2016 a avut loc la ROMAERO Băneasa și a fost full de lume, așa cum nu mă așteptam. Full, dar frumos. Am murit de cald, era să fac insolație, dar asta e altă poveste. O să știu data viitoare să-mi iau kitul de plajă, nu de alta, dar m-am cam bronzat ca tractoriștii. 😀 Eniuei, îmi plac avioanele. Nu știam că atât de mult. Plus că îmi place enorm senzația de zbor, am mai zis-o în câteva ocazii: nu aș mai coborî de dincolo de nori. 🙂 Despre avioane am…
-
Cerșetorii de iubire.
Ne naștem într-o zi fără dorința clară de a muri cândva, Ne sperie noul, dricul, avem frisoane-n piept și-n gând, Ne plângem unii altora tot întruna că ducem viață grea, Dar ne e frică de schimbare, n-am pleca de-aici nicicând. Dornici de iubire, cerșim atenția celui mai indiferent om, Insistăm în nebunie, continuăm cu un optimism bolnav Să ne facem promisiuni cu expresii negăsite-n niciun DOOM, Apoi ridicăm ziduri împrejur ca și cel mai priceput zugrav. Te întrebi ce nu merge, îți spui lasă, că mâine va fi mai bine, N-o fi dracul atât de negru, trecem noi și peste asta. Repeți așa în fiecare dimineață, în gând,…
-
Recomandare de carte: Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde
Nu am mai scris de mult o recenzie (de carte). Nu pentru că nu am mai citit, ci pentru că am avut alte… trăiri între timp. Dar nu insist pe acest aspect, intru direct în subiect: Ce anume am reținut eu din cartea „Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde Volumul este singurul roman terminat al lui Oscar Wilde și a devenit cartea de referință a acestui autor. Și pe bună dreptate! 🙂 Deși a fost scris în doar câteva zile, în urma unui pariu făcut de Oscar Wilde cu un prieten care i-a spus că nu va reuși să scrie un roman, Portretul lui Dorian Gray rămâne o carte pe…
-
Cine hotărăște ce e bine sau ce-i rău?
Ai cunoscut vreodată sentimentul acela în care te simți captiv în mijlocul unei intersecții, acolo unde drumul se bifurcă și trebuie să iei o decizie? Care e calea cea bună? Cine hotărăște ce e bine sau ce-i rău? Hai, îți spui, ia o decizie! Timpul trece, nu te așteaptă.. Trece la fel pentru toți, deși ai vrea să schimbi multe din punctul ăsta de vedere. Trebuie să grăbești lucrurile, deși îți plac fix așa cum sunt. Dar timpul nu te așteaptă, ai uitat deja?… Mă simt captivă în fața unui drum ce pare însorit, lipsit de griji și plin de nebunia clipei, dar știu că e cu sens unic. Și…