-
Ce mă face pe mine fericită: 1. Cafeaua de dimineață
Bună dimineața! Știu că sună ciudat să vă zic eu asta, cea mai anti-matinală ființă, dar da, astăzi este despre începutul unei zile reușite, despre ce mă face pe mine fericită. Iar un salut prietenos, spus sincer și deschis, cu zâmbetul pe buze, cu siguranță ar însenina ziua oricui. 🙂 Dintotdeauna m-am considerat un om simplu, iar atunci când începeam, poate, s-o iau razna, mă redresam imediat și încercam să mă mențin pe linia de plutire. Am fost atrasă mereu de gesturile mici, de atenția la detalii până dincolo de așteptări. Îmi plac lucrurile simple, iar astăzi va fi vorba despre un gest minim care mă face fericită (aproape) în fiecare…
- Bucăți din țara mea frumoasă, Despre mine și ce lucruri minunate fac eu, Ochi de pisică neagră, Radiografia unei zile
Bucăți din țara mea frumoasă. Cetatea Poenari, cetatea lui Vlad Țepeș.
Da, simt nevoia să povestesc despre frumusețe și libertate. Astăzi, mai ales. Este sâmbătă și vreau să-mi fac timp pentru mine.. Am început să mă uit prin pozele de weekendul trecut și mi-am amintit că nu am scris o vorbuliță despre escapada asta și nici nu v-am arătat bucăți din țara mea frumoasă, așa cum am văzut-o eu. Cetatea Poenari sau cetatea lui Vlad Țepeș La o simplă căutare pe gugăl am găsit câteva informații super interesante. De exemplu, Cetatea Poenari se află la aproximativ 400 de metri față de nivelul văii și are o formă alungită. E alcătuită din cinci turnuri – patru rotunde și unul prismatic. Deși făceam pozele…
-
Să nu-mi spui mie „ironie”.
Îmi spui și mie ce-ai avut cu mine? De ce ai venit? De ce-ai mai și plecat? Când știi că tot răul e spre bine, Dar nu mai vrei să știi, se pare c-ai uitat… *ironie* Îmi spui și mie cum de-ai putut subit Să-mi lași în cale mocirle și gunoaie, Când știu cât de adânc eu te-am iubit.. Acum alerg nebună prin zăvoaie. *ironie* Îmi spui și mie ce să mă fac acum, Când totu-n jur e numai agonie? Când ce simțeam a ars până la scrum, Să nu-mi spui tu mie „Ironie”..
-
Delir (ice)
M-am pierdut din nou pe nori de premise, Stau aici visând cu ochi întredeschiși La nopți de pasiuni și fericiri permise, La ani rupți din lună, pentru noi promiși. Pun lacăt peste fire, pun și la gură poartă, Să nu mai aibă nimeni din mine ce iubi. Am sufletul o ceașcă, îl apuc de-o toartă Și sorb în nebunie dorința de a muri. Îmi sugrum trăirile, îmi interzic și plânsul, Nu aș mai vrea acum de tine să mai știu, Ai în sufletul meu cuib și stau pitite-ntrânsul Seri de vorbe goale. Oh, mi-e teamă că-i târziu… Târziu e și acum, când mă gândesc să-ți scriu, Las cerneala…
-
M-am îndrăgostit și m-a făcut să plâng.
M-am îndrăgostit și m-a făcut să plâng. Sună a clișeu deja. Mai ales în vremurile noastre. O fătucă se îndrăgostește și, la un moment dat, ea are de suferit. Și plânge. Nup, nu despre asta vreau să vorbesc azi. Dragostea nu poate fi durere, dar poate fi lacrimi. Lacrimile de fericire îți spală ochii de urâțenia oamenilor meschini și îți lasă sufletul senin. Dragostea te face mai bun. Și orb (dar asta e altă poveste). E adevărat – m-am îndrăgostit și m-a făcut să plâng. Dar nu regret momentul (re)găsirii. Ba dimpotrivă. Iubesc vioara de când mă știu. Întotdeauna m-a făcut să vibrez într-un fel în care niciun alt instrument nu…
-
Cum am văzut eu Bacalaureat 2016.
Între 1 și 3 iulie, adică în weekendul ce tocmai s-a încheiat, a avut loc Festivalul IEsc – urban, contemporan, românesc – ediția a doua. Au avut mai multe treburi interesante în program. Pe lângă concerte, ateliere de creație, ședințe foto profesionale, make-up & hair styling, expoziții de ii și accesorii, aseară au avut și o proiecție de film la care am ținut să ajung: Bacalaureat, regia Cristian Mungiu. Invitat special? Mungiu în persoană. S-a vorbit mult, poate prea mult, înainte de începerea filmului. Am aflat câteva chestii interesante, dar am pierdut multe amănunte fiind atentă la rândunelele ce făceau cercuri aeriene deasupra Grădinii cu filme. Polonia are o industrie a filmului muuult…
-
Cum să ai o zi de concediu în fiecare săptămână.
Mergând pe principiul medicilor care ne recomandă un păhărel de vin roșu în fiecare zi, pentru bunăstarea fizicului, eu vin astăzi să îți arăt cum să ai o zi de concediu în fiecare săptămână – pentru bunăstarea pisi-hică. 😀 Știu că sună extrem de bine, atât de frumos încât să pară ireal, dar pe cuvântul meu că putem face cu toții asta. Bineînțeles că nu mă refer la acele zile de concediu pe care le luăm cu chiu, cu vai în timpul verii sau a sărbătorilor de iarnă. Mă gândesc mai mult la starea pe care ți-o oferă liberul. Frate, mi-am luat concediu, sunt fericit! Dap, despre fericirea asta vorbesc. De ce…
-
Arată-ți rănile. M-am plictisit de ale mele.
Arată-ți rănile. M-am plictisit de ale mele. Vorbesc mereu de pansament din flori și zâmbet, dar nu mai au niciun efect asupra mea. Mă simt mai bine când le ofer. Îți oblojesc rănile așa cum știu eu mai bine, uitând de ale mele. Murakami zice bine: „Dacă tu îți amintești de mine, atunci nu-mi pasă dacă toți ceilalți m-au uitat”. Dar ce mă fac eu cu gândurile astea ale nopții ce-mi țin mintea trează până târziu, deși se știe că oamenii triști dorm mult. Din nou îmi iau insomnia de mână și ne plimbăm prin parcuri pustii, sub cerul negru stropit cu stele… Îmi deschid sufletul cât să ia un…
-
Tot ce am aflat eu despre fericire până la vârsta asta.
Da, sună exhaustiv, dar nu e deloc așa. Îmi pot spune o opinie, două poate, în legătură cu orice subiect, fără a pretinde însă că am spus totul despre el. Astăzi abordez o temă mai abstractă așa. Am tot amânat să scriu despre asta, dar gata. M-am hotărât să vă spun: Tot ce am aflat eu despre fericire până la vârsta asta. Consider că este relevant să încep cu Ziua Internațională a Fericirii. Da, există. Este sărbătorită în fiecare an pe 20 martie. De ce zic că e relevant? Pentru că eu m-am născut cu numai o zi mai târziu, pe 21 martie. Dacă ar fi să metaforizez și acest…
-
Sâmbătă am avut SONOR. Paraziții la Arenele Romane – Partea a doua
Întotdeauna, când merg la un concert, am niște așteptări. Dacă n-am mai văzut live artistul respectiv, mă gândesc cum se aude la un astfel de eveniment. Sâmbătă am avut SONORul dat la maxim și s-a auzit. Bine rău. SONOR a adus la un loc, pentru o seară, trei numele grele ale muzicii românești, cu multă experiență în spate. Sub umbrela așa-numită Școala veche, cele trei trupe invitate au fost, în ordinea numerelor de pe tricou, Șuie Paparude, Vița de Vie și Paraziții. Câte trupe am zis că au urcat pe scenă? :))) Adi, aștept răspunsul tău. Dar calm. :)) Spre deosebire de data trecută, acum intrarea a fost pe bază de bilet, n-a mai fost vorba…
-
Despre revederea după 10 ani cu profii și colegii din liceu. #revedere2016
Pe la începutul lunii, mai exact pe data de 3 iunie, am avut întâlnirea cu profii și colegii din liceu. După 10 ani, ne-am hotărât că e musai să ne regăsim într-o formulă mai… elaborată, căci de văzut ne mai văzuserăm noi pe grupuri mai mici. Zis și făcut. Ne-am adunat pe un grup de pe whatsapp, apoi pe feisbuc că, vorba aia, e mai ușor așa. 😀 Nu au fost toți foștii colegi foarte entuziasmați de revederea asta, drept urmare nici nu au apărut. Dar nu insist. Așa cum am mai zis, prefer doi oameni care își doresc prezența, decât alți opt care stau pe telefon toată seara sau…