• Recenziile Pisicii Negre

    Declarație de iubire.

    Scrisorile nu mai sunt la modă acum. Nici măcar cele electronice. Avem tendința de a cere să ni se întâmple lucruri cu o viteză uimitoare, pentru ca, mai târziu, să ne plângem că nu ne-am bucurat îndeajuns de timpul avut la dispoziție. Vrem totul aici și acum, nu mai contemplăm. Ne doare că pierdem vremea, dar folosim visele pe post de morfină. Visele sau visurile. De aceea, azi nu trimit porumbei voiajori, nici nu bag bilețele cu mesaje în sticle pe care să le ducă valul în pustiul mărilor (de gânduri), nici e-mail nu trimit. Poate de luni încolo, la noul job. (hehe) Și nici nu va fi vreo declarație de…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Particip, nu asist!

    Leapșa ilustrată.

    Să vă mai zic? M-am bucurat că am primit încă o leapșă. Lăsați leapșili să vinî la mini! Îmi place să răspund întrebărilor interesante și, atât timp cât ele nu se repetă, sunt încântată să vorbesc despre mine. Și citesc cu interes și oamenii care publică, la rândul lor, astfel de postări. Regulile sunt bine cunoscute, dar azi schimbăm puțin macazul. Prima leapșă a fost ca la carte – frumos așezată în pagină, cu linie trasă cu rigla, ordonată și disciplinată. 🙂 Îi mulțumesc Ioanei că m-a nominalizat! Mi-au plăcut întrebările ei și am zis că merită o aprofundare. Leapșa mea de azi va fi una ilustrată. Asta ca să completez răspunsurile,…

  • Comentez.,  Jurnalism,  Particip, nu asist!

    Happy end.

    Mă întreba cineva la un moment dat de ce pun punct după fiecare titlu. Mă așteptam la o astfel de întrebare, știut fiind faptul că după titlu nu se pune semn de punctuație. Am scris și aici despre iubirea mea pentru punct. 🙂 Dar, pe scurt, îmi place punctul. Nu-l privi cu ochi reci ca și cum ar fi vorba de un sfârșit – ba dimpotrivă. Punctul îți deschide drumuri noi, îți oferă ocazii, te șterge de praf, te motivează. Pe mine mă, pardon. 🙂 De ce introducerea asta? Pentru că joi am văzut piesa de teatru Happy end la Godot Cafe-teatru.

  • (de)Lirice

    Vioara întâi.

    Vreau să mă auzi când mă alint în mine note spumegând, trebuie să mă iei de după mijloc, să-ți așezi umărul în pliul meu, să-mi atingi coarda sensibilă cu degete lungi, liniștea căutând – Tremuri în coastele mele. Corzi între noi, fire întinse de curcubeu. Vrei să mă asculți, vino mai aproape și închide ochii strâns în gene, iubește-mi curbele și pielea de miere, dezbracă-te subit de lume. Pășești timid în scena mea fără reflectoare, public tăcut, de cremene, Potrivește-mă cu tine, fă-mă să cânt sublim sub pseudonume.   Fă din cântul meu o poveste nesfârșită de mătase pe portativ, urcă-ți privirea lin, coboară adânc în simțul meu de căpătâi.…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Ochi de pisică neagră

    World Cat Day, ziua pisicilor de pretutindeni.

    Știați că în fiecare an, din 2002 încoace, pisicile au o zi închinată lor? Ziua de 8 august poartă numele de Ziua Internațională (sau Mondială) a Pisicii, alături de alte 364 de zile din an. :)) Fetele mele mi-au dovedit că sunt conștiente de statutul lor de ființe venerate din vremuri străvechi și se poartă ca atare. Dar cum să nu iubești sufletele astea? <3 Toți cei ce mă cunosc știu că sunt genul acela de crazy cat lady, dar nu am ales să fiu așa, știu că așa m-am născut: cu o dragoste maaare și sinceră pentru animale. Odată cu această iubire infinită pentru orice vietate, vin multe bucurii. Dar…

  • Comentez.,  Particip, nu asist!

    Prima leapșă. :D

    Fraților, mi-am luat leapșă. Și e prima! 😀 Am tot văzut cum se numeau ei între ei, bloggerii, dar priveam cu ochii mici și fără să acord prea mare importanță. 😀 Dar aveam așaaa.. o mică dorință de a fi nominalizată și eu la rându-mi de cineva, să răspund și eu unei provocări. Abia azi am văzut nominalizarea pe care mi-a făcut-o Bloggănstein, căreia îi mulțumesc! Sincer, nu formal. 🙂 Așadar, lumeee, lume! Prima mea leapșă: Cei care vor fi nominalizați de mine au de bifat câteva căsuțe înainte să se apuce de scris. Trebuie: să mulţumești persoanei care te-a nominalizat – ye, ye! ^^ Mulțam fain! Mi-ai făcut o…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Jurnalism,  Particip, nu asist!

    #Bucuresti2021

    Anul 2021 este anul în care Bucureștiul poate fi Capitala Europeană a Culturii, ca rezultat al numeroaselor evenimente ce au loc în orașul care nu doarme niciodată. Îmi dau seama de acest lucru tocmai prin faptul că îmi culeg subiectele pentru blog din rândurile bătăilor de inimă ce zvâcnesc în vintrele capitalei. Am scris despre concertul de la Sala Palatului susținut de Beth Hart, despre expoziția lui Ion Bârlădeanu de la Hanul Gabroveni, am participat în același loc la conferința susținută de doamna Nora Iuga,

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Recenziile Pisicii Negre

    Recomandare de film: Solidream.

    Mă gândeam acum că au zis ăștia că vin iar căldurile însoțite de nu știu ce coduri colorate. Toată lumea este cu gândul la concediu. Oricum ar fi, o călătorie e mai mult decât binevenită, fie ea în valuri gălăgioase, fie la umbra bătrâneții liniștite a unui munte. Și stând așa, lungită în pat și citind, mi-a zburat gândul la aventura echipei Solidream, prezentată într-un documentar pe care l-am vizionat la Cinema Elvire Popesco, cu ocazia campaniei A velo au cinema, prin care se dorește conștientizarea asupra riscurilor încălzirii globale. Nu o să vă mint, am mers cu mașina până acolo, dar asta contează mai puțin. 😀 Când am ajuns, curtea…

  • Cărțuială

    Marin Preda și viața ca o pradă.

    Trebuie să consemnez aici că astăzi, 5 august 2015, se împlinesc 93 de ani de la nașterea marelui scriitor, cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda. L-am descoperit pe Marin Preda, ca toți școlerii de altfel, în școala generală dintr-un tablou din clasa de română, iar mai târziu am descoperit în romanul Moromeții ceea ce eu vedeam în fiecare zi în satul meu din Teleorman. M-a fascinat Ilie Moromete, mi-a plăcut și piesa de teatru ce pleacă de la acțiunea romanului (despre care am scris aici), iar Viața ca o pradă mi s-a părut un titlu foarte inspirat pentru ceea ce avea să devină un roman autobiografic al lui Marin Preda, un…

  • Makeup cu personalitate

    Half Skull Makeup.

    Half skull makeup sau machiaj schelet pe jumătate de față. 😀 Mi-am propus să fac acest makeup încă de pe vremea când nu mă apucasem serios nici de celălalt blog. Adică hăt, demult. Probabil că nu am avut ocazia să-l port. Unde să ies așa pe stradă? :)) Iar eu nu sărbătoresc halouinul. Nu-l simt. 🙂 Dar îl pot folosi drept inspirație pentru machiajele mele. 😀 Următorul va fi mai soft, promit. Am deja ideea notată, schița făcută în minte, nu-mi rămâne decât să am chef. Acest machiaj este relativ simplu de realizat. Cu pensulele potrivite, o cameră foto și un program de editare și e gata: Eu m-am inspirat din videoclipurile…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Frânturi de suflet,  Particip, nu asist!,  Playlistul lunii

    Am câștigat pariul cu inima – Beth Hart, excepțională!

    După ce vă anunțam că Beth Hart va veni la Sala Palatului pentru a susține un concert extraordinar, am așteptat evenimentul cu sufletul la gură. A fost primul meu concert internațional. Și va fi unul pe care nu am să-l uit niciodată! Poate nu ați citit postarea de atunci, dar o puteți face acum. Asta ca să vă lămuriți despre ce pariu vorbesc. Aveți articolul aici. Am scris câteva versuri, inspirată fiind de melodia preferată – Caught out in the rain. După ce am văzut-o live, cred că voi opta pentru alta. 😀 Mă reprezintă mai bine, simt. Sau asta. Nu mă pot decide. 🙂 #lyrics

  • București cu blocuri gri,  Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Particip, nu asist!

    Ghid de evadare din #Salonul13 – secția Psihiatrie.

    Oamenii te cred nebun când le vorbesti despre lucruri pe care ei nu le cunosc. Dacă nu ai evadat niciodată de nicăieri, îți spune Mandea cum să evadezi de la nebuni. Că Mandea a ieșit cu brio din situație și vrea să împărtășească această experiență cu cititorii săi. 😀 Dacă te-ai întrebat ce înseamnă escape room și ce ar trebui să știi despre acest concept recent adus în România, ai ajuns în locul potrivit. Prea multe nu am știut nici eu atunci când m-am hotărât că vreau să merg, dar am aflat între timp câteva chestiuni, cum ar fi: Totul a pornit de la aplicația lansată în 1988 de John Wilson, numită Behind…

error: Content is protected !!