(de)Lirice,  Frânturi de suflet

Răcnet în surdină.

Cu lacrimi de oțel îmi ascut cuțitul pentru rana

Pe care mi-o vei face mâine, dar mă alin cu pana

Mea cea nefirească, blajină și pacifistă dulce,

Mă îmbracă-n scriitor.. și vine.. și se duce..

 

Am ascuns în mine fiara groaznică și anxioasă,

M-am furișat acum la masă, la fereastră,

Luna grețoasă c-un rânjet palid și curios îmi spune

Să nu mă mir că-s piatră din valuri și spume.

 

Puternică și slabă, mă joc acum în versuri goale,

Sunt liberă în cuget, din tâmple până-n poale.

Iar vei veni de mâine cu lacrimi drept țel,

Dar nu voi fi acolo.. Doar beznă și oțel.

google.ro Roar

 

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: