București cu blocuri gri

Primăvara de pe strada mea.

Dacă săptămâna trecută, pe vremea asta, era ziua mea (ah! nu pierd nicio ocazie în care să mă felicit că exist 😀 ), trebuie să spun că tot pe 21 martie a fost și prima zi de după echinocțiul de primăvară. Asta vine cu niște treburi bune – ziua e mai lungă, avem soare mai mult, natură vie răsare încet din natură moartă.. Înțelegeți voi. Dar intervin și astenia, alergiile, somnul agitat și mai.. puțin. Pentru că, nu uitați, mâine se trece la ora de vară. În noaptea de sâmbătă spre duminică, 29 spre 30 martie, ora 03:00 va deveni ora 04:00. Adică, așa cum ar zice și Căcărău, ne trezim mai devreme, ceea ce nu poate decât să ne întristeze. :)) În fine, nu despre asta voiam să vorbesc, despre ore și somn, ci despre modul atât de insesizabil în care decorul în care mă trezesc în fiecare zi se poate schimba. Îmi place. Am senzația că are și natura felul ei de a scăpa de celulele de piele moartă, folosește iarna pe post de scrub și în primăvară își găsește hidratarea. În picături virgine de ploaie și lacrimi de alergie. În verde crud și cărucioare de copii în parc. În flori dăruite și în emoții regăsite. Da! A început.. primăvara și pe strada mea! Yuhuuu! 🙂

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!
%d blogeri au apreciat: