Principii și vertebre.
Când riști să descompui în note muzicale de subsol
tot ce agonisești printre coaste, în bătăi de inimi moi,
te ții sus și tare în vertebre închise în tine cu chei sol –
mă mișc încet, zbor sub mine, cânt pentru amândoi.
Strângi pansamentul în jurul arterelor ce au cedat
presiunii roșului, vișiniu putred ce aleargă-n pribegie –
lasă-mă să-mi port iubirea în felul meu ciudat,
când mă arăt așa cum sunt – eu pe mine ție! 🙂
