Tu când ai spus ultima oară cuiva „Te iubesc”? :)

M-am gândit că în noaptea asta ar trebui să-l aștept pe Moș Nicolae. Să-mi lustruiesc ghetuțele (care pereche ar fi mai potrivită?), să îl asigur pe bătrân că am fost cumințică și să-mi aștept dulciurile, bananele și batoanele Fitness. Cu ciocoaltă albă, pls. Dar asta ar fi, cumva, ceva banal. Nimic extraordinar. M-am gândit să fiu eu Moșul pentru ceilalți. Să le las în ghetuțe, tiptil, acest articol spre aducere-aminte.

Viața e construită pe o temelie alcătuită din cărămizi ale iubirii. Mai mici sau mai mari, toate stau la baza oricărui aspect al vieții noastre. Îți iubești familia, îți iubești partenerul, jobul, pisica, mașina sau copacul plantat în copilărie în spatele casei. Totul e iubire, vezi? Da, scriu și din astea. Da, mai fac și filosofie pe genunchi. Și simt nevoia să te întreb:

Tu când ai spus ultima oară cuiva „Te iubesc”? 🙂

Ești mulțumit de răspuns? Ești fericit cu el? Nu? Atunci de ce amâni?

Lasă-te purtat de sentimente și spune mai des ce porți în suflet! Te amăgești că, poate, mâine va fi o zi mai bună, mai potrivită pentru a le arăta persoanelor dragi ce nutrești pentru ele în suflețelul tău. De ce așa? Scutură-te de temeri și frici de eșec, setează-ți privirea dreaptă și spune cu glas tare: Te iubesc!

Mergi la ai tăi, sărută-le mâna muncită, spune-le Săru-mâna! și mai stați de vorbă. Povestiți despre toate mărunțișurile, numai dă-le timp din timpul tău. Arată-le cât sunt de importanți, de fapt.. Nu o mai lăsa pe mâine! S-ar putea ca mâinele tău să însemne trecerea în veșnicie pentru ei. Iar atunci, dragul meu, nu mai e nimic de făcut. Gol imens, imposibil de umplut cu lucruri lumești, dor de nestăvilit, lacrimi ascunse de văzul celorlalți, ani numărați de când ei au plecat.. Te iubesc, mami! Te iubesc, tată….

Iubește-ți frații!.. Până dincolo de lumea asta. Dincolo de chiar sufletul tău, de amintirile pe care le ții vii.. Mi-e dor de tine…

Adu-ți aminte de prieteni, încearcă să înțelegi mai mult, să oferi mai mult fără să aștepți ceva în schimb. Și poate îți vei da ochii peste cap că, domn’e, ce-s cu clișeele astea pe-aici? Că nu tre’ să fim buni numai de sărbători, că ar trebui să ne purtăm așa tot anul. Pe bune? Mai visați mult? Lasă că e bine și așa, de două ori pe an. Măcar să fie despre bunătatea sufletească, nu a bucatelor de pe masă. Deși, e drept, trebuie să ai grijă..

Aș vrea să fie lumea mai bună măcar acum, de sărbători. Prea multă cruzime, ignoranță. Prea mult rece. Îmi plac oamenii calzi, deschiși, zâmbitori, plini de viață. De aceea, atunci când am avut ocazia, am ocolit viețuitoarele ce se hrănesc din răul făcut celorlalți. Nici eu nu-s mereu cea mai senină ființă de pe lumea asta, deh, le am și eu pe ale mele (mi-o fi ajuns..), dar nu uit să zâmbesc. Pun melodia favorită și cânt la semafor. Sau în casă. Iau pisicile și ne jucăm. Mă uit la ele cât sunt de fericite când le dau din timpul meu. Și încerc să fac asta în fiecare zi. Măcar puțin.. Pentru ele, dar și pentru mine.. Sau mai ales pentru..

În fine, nu am pretenția de la tine să fii mereu binedispus, mereu cu telefonul sunând prietenii, mereu cu zâmbetul pe buze.. Nu avem timp să fim așa, dar cred că, după un an întreg, decembrie acesta vine la fix. Aduce la pachet stări de nostalgie, predispoziții la siropoșenii, la meditație și introspecție. Ce e rău în asta? Serios. Ia o pauză. Voi lua și eu.. Oh, Doamne, și cât de bine va fi..

Când te-ai gândit ultima oară la ea? 🙂

Ți-e dor de ea. Nu o lăsa să fie doar un alt capitol dintr-un roman prost de dragoste! Nu fi acel personaj negativ care o învață cum să iubească un alt bărbat! De ce insiști în nebunia ta și nu insiști într-a ei? Povestea asta îi stă scrisă dinaintea pașilor timizi în necunoscutul viitor. Ar fi vrut să-i fii călăuză, dar tu alegi să rupi o za și să-i fii doar călău.

Încă te furnică glasul ei, amintirea voastră? Adormi cu gândul la ea, la amintirea degetelor prinse într-o încleștare a iubirii, a încăpățânării pasionale, a împăcărilor dulci precum buzele ei după ce sorbea dimineața din ciocolata caldă.. Te-a uitat de când i-ai spus ultima dată cuvintele alea pe care le țineai înăbușite de câte ori o priveai în poze. Te iubesc, băi, îi șopteai în gând amintirii ei ce-ți apare și acum în fața ochilor închiși, înainte să adormi. De ce nu-i spui?..

Fă tu asta! Spune tu mai des te iubesc! Pentru că, oricum, eu nu o voi face.. 🙂

Comments

comments