ah! e inima.
simt un gol imens ce îmi umple încăperea și mă strânge.
mă apasă pe ochi și tâmple, îmi trage în față
de umeri. e prea plin golul ăsta.
sunt și eu prea plină de mine. mă strâng,
adică mă adun.
cântarul arată mai puțin,
am tot scăzut oameni dinăuntrul meu.
de ce aș sta, dar de ce-aș rămâne
în acest nicăieri al tuturor destinațiilor
mele bătrâne?
Bătrâne! Trezește-te, bate cineva,
ah, e inima.
29 august 2017 – 00:25
Comments
S-ar putea să-ți placă și
Umbre.
Fabrica de poezie, un eveniment cu și despre versuri și (re)simțiri
