Umbre.

toată ziua pământul tău
e plat
cauți curburi în scorburi
pe care le sapi cu unghiile
în tine, în lutul care ești
n-ai timp să-ți spui povești
dar uiți că ești
c-ai fost mereu un copil
într-un trup de copil
ce s-a făcut mare
și tot ți-e frică de umbre
monstrul de sub pat
îl vezi acum în oameni
lumina de la capătul tunelului
e de fapt steaua albă
de la capătul puterilor
astrul pe care te retragi
când te surprinde dezastrul
nu te mai ascultă nimeni
când taci
nu mai ești acolo nici
măcar tu când
te sună viitorul
răspunde trecutul
ai rămas doar o umbră
și așa speri să rămâi
că nu ai cum să faci
limonadă când n-ai
nici apă nici măcar lămâi
din ciocniri de idei
sar scântei
când te gândești cum
de la capăt s-o iei
fără să vrei
neapărat să dregi treaba
să faci cumva
să nu faci umbră
pământului degeaba.

Comments

comments