Despre experiența „Youth bloggers for No Hate Speech”

Deși mi-am început de activitatea de blogger încă de pe vremea răposatului yahoo 360 (continuând pe blogspot, apoi pe wordpress), nu m-am gândit niciodată să fac din asta o treabă oficială. Adică am vrut să fac, mi-am dorit, dar eram sceptică în privința rezultatelor. M-am gândit să țin un blog, să-l cresc frumos, dar, cum rezultatele nu apar peste noapte, nu am avut răbdare. Asta până într-o zi, când am trecut de la dorință la fapte. Nu am mai așteptat să mi se întâmple, am făcut. M-am înscris pe blogalinitiative.ro și am văzut campaniile active, printre care și „Scrie pentru drepturile oamenilor”. Cu articolul „Nu-ți uita feminitatea în buzunarul de la pantaloni”, mi-am dobândit un loc câștigător la atelierul „Youth Bloggers for No Hate Speech”. La început, am privit totul cu scepticism – de ce să merg, nu cunosc pe nimeni, cum m-aș descurca, blogul meu e oarecum la început, nu știu ce să fac. Până la urmă, mi-am luat inima în dinți și am confirmat participarea.

Drumul a fost unul liniștit – am admirat priveliștea câmpului ce începea să-și onduleze coastele în dealuri, apoi în creste sub zăpezi. Mă traversau râuri de gânduri – înainte și înapoi. Într-un final, am ajuns la hotel O3zone, o pensiune de 4 stele din Băile Tușnad. M-am cazat într-o cameră de la etajul 6, am făcut câteva poze pe repede înainte, am admirat priveliștea de la geam, apoi am coborât să iau pulsul. Toată lumea zâmbitoare, comunicativă, nimic mai relaxant. În timpul primelor exerciții din cadrul workshopului, am făcut cunoștință, am încercat să ne cunoaștem și să socializăm. Mi-a făcut plăcere și a fost într-adevăr o experiență foarte interesantă să aflu mai multe lucruri de la bloggerii străini veniți din Portugalia, Lituania, Grecia sau Polonia.

Prima seară s-a încheiat cu un joc de cărți – un mod sigur de a destinde și a apropia oamenii. M-am întors în cameră mulțumită de mine de două ori – o dată pentru că am ales să vin și nu am ratat acest atelier, iar a doua oară pentru că mi-am putut depăși teama și emoțiile de a vorbi în public unor oameni aproape necunoscuți, cu atât mai mult în limba engleză.

În a doua zi de No Hate Speech, printre alte exerciții inside (prin care am înțeles modul în care iau naștere stereotipurile, mi-am făcut o idee despre cum ar trebui să abordez problematica discursului instigator la ură și multe altele), am avut parte, outside, de două experiențe extraordinare.

Prima dintre ele a constat într-un exercițiu de echilibru și, în același timp, într-un test de echipă (pur și simplu, nu te puteai descurca de unul singur, nu puteam avea succes decât cu ajutorul coechipierilor). A fost o activitate aparent simplă, dar foarte bine gândită. Totul a ieșit foarte bine și datorită oamenilor care au avut grijă să nu ne rănim și care ne-au explicat într-un mod inedit și foarte eficient ce avem de făcut.

A doua activitate a fost una înălțătoare și la propriu, și la figurat:

Am simțit (și) fizic modul în care comunitatea te poate ridica, am văzut cum spiritul de echipă îți poate face mai ușoară calea către un succes sigur. Mai ales când vine vorba de muncă, prefer să fac totul de una singură. Ei, bine, după ce am participat la aceste două exerciții, mi-am schimbat viziunea asupra muncii în echipă, e foarte frumos sentimentul apartenenței la un grup, mai ales când știi că și tu ai contribuit la victoria finală. 😀 Pentru succesul unei activități, este nevoie de echilibru, de comunicare și strategii – minusul unuia a devenit plusul echipei, motivându-ne să devenim mai buni, să ne străduim mai mult.

După ce am revenit la hotel, am tras concluziile în urma activităților din pădure: ce am simțit în timpul exercițiilor, cu ce credem că ne vor ajuta acestea în activitatea noastră de bloggeri și cum vom folosi cunoștințele în viața noastră cotidiană. La final, a trebuit să înfățișăm întreaga zi într-o statuie formată din toți membrii echipei.

În a treia zi a workshopului, am făcut cunoștință cu oameni din cadrul a 10 ONG-uri care implementează proiecte finanțate de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) pe această direcție de combatere a discursurilor instigatoare la ură și a discriminării în online. În urma unor discuții fulger cu fiecare reprezentant al organizațiilor, a trebuit să ne decidem despre ce proiect vom scrie într-un articol pe care îl vom publica pe blogul personal. Nu am putut alege numai o singură campanie, așa că voi scrie în curând despre activitățile a cel puțin 4 dintre aceste ONG-uri.

În cadrul acestui workshop, am învățat, am ascultat, mi-am cunoscut și depășit anumite limite, am descoperit oameni implicați cu adevărat în această muncă, oameni pasionați și frumoși, cărora le foarte mulțumesc! Chapeau!

Comments

comments