-
Vreau timp din timp…
„Nu mai amâna!” îmi spun răspicat privindu-mă în program de dimineață. Strâng palmele în pumnul dedicat unei ambiții de copil: poți și faci față. Dar timpul nu m-așteaptă când vreau eu, îmi fuge printre taste, învârte limbi pe ceas. Fură ore de somn din dreptul nopții, e greu când aștept să dorm, nu vine, îmi zice „pas”. Vreau timp din timp, bucăți din vreme, să stau cu spatele pe nisip, picioare-n mare, să scriu cu ochii-n răsărit, să adorm devreme. Din timp înseamnă acum. Iar asta-i o chemare…
-
Dragostea nu (mai) există! – Discutăm despre… Maraton de #poezie.
Ne pierdem pe zi ce trece legătura cu noi înșine, cu ceea ce simțim cu adevărat în sufletul nostru, împrumutând stările, problemele și nevoile celorlalți. De aceea, încerc în permanență să-mi mențin legătura între spirit și lumea exterioară. Și invers. Citesc versuri, gânduri, memorii.. Am început să le și scriu.. Iar felul meu de a vă lăsa să priviți în interiorul ființei mele este acest blog. El a devenit universul unde îmi hrănesc ideea de legătură între cele două lumi și iluzia de a fi scriitor. Am vizitat case memoriale ale unor scriitori (revin pe subiect într-un articol separat), am citit și vorbit despre aceștia ca despre niște oameni normali,…
-
Dacă luciditatea și pesimismul ar fi luat vreodată o formă de om, acestea s-ar fi întrupat în Emil Cioran.
Deși l-am citit pe Emil Cioran încă din vremea liceului, nu am reușit niciodată să leg două idei în scris despre el. Asta pentru că nu mi-am propus. Am avut numeroase discuții despre activitatea sau viața acestuia, iar astăzi, fix de ziua lui de naștere, îmi doresc să las aici câteva impresii despre ce a însemnat Cioran pentru mine și nu numai. Emil Cioran, român născut în Rășinari (Sibiu), plecat în Paris pentru totdeauna Pe 8 aprilie 1911, în comuna Rășinari (la 15 km de Sibiu), se năștea Emil (Mihai) Cioran, cel ce avea să devină un mare filosof român, o reprezentare a „pesimismului efervescent”… Din tată protopop ortodox și…
-
m-am născut să..
m-am născut să sperii scoicile, să mă bată valul, mă zgârie nisipul, cu angoase-amare m-au hrănit doicile, riduri de inexpresie-mi acoperă chipul. m-am născut să sperii ciorile, să mă bat cuVântul, dor în multe sensuri, sunt o cutie goală, mi-au furat comorile, eu nu închid ochii, doar mai mor în versuri. m-am născut să sperii brazii, îi dezgolesc de soare, de orice haină, îi ascut în mine, mă ucid camarazii. dar ce-ar fi lumea asta făr-un pic de spaimă?
-
f(r)icțiune
Dezbracă-mă de negru Și dă-mi haina cea dintâi a femeii Să alergăm prin vene reciproce Căutând infinitul căprui în nisipul Din ochii obosiți De dragoste. Lasă-mă să-ți fiu aerul cald Din balonul ce te poartă Către „noi” cei vechi, de la-nceput. Ți-aș da un nume de alint așa cum Ți-aș oferi timp din gând În.. când ne mai vedem și noi? Dezbracă-mă de ceas, De somn, de gheață, Hai să ne luăm bun-rămas Până dimineață…
-
A trecut și martie.. Am împlinit 9 ani! #poveșticupisici
A trecut și luna martie. S-a dus un trimestru din anul ăsta și eu tot nu știu ce fac cu viața mea. Glumesc. V-am păcălit de 1 aprilie. Normal că știu ce fac cu mine și cu ceea ce trăiesc de 9 ani încoace. Am ales să-mi petrec una dintre vieți alături de o zăpăucă. Își spune că e O pisică neagră, dar eu o tot văd mereu mergând și vorbind fix ca un om. Bine, mai are și momente când miaună încercând să-mi vorbească, dar eu o ignor în continuare. Îmi amintesc vag ziua în care m-a găsit stând pe un cărucior de cumpărături, în parcarea subterană a unui…
-
Răsad
Îmi cresc gheare de uliu pe care mi le înfig în imaginație – rup bucăți din mine, tu le pui sare. Îmi doresc doar un pic de soare în instalație. Vreau să scot la lumina caldă strigătul de „Somn ușor!”… Gândurile urma să-mi piardă. În pijamale galbene mi se scaldă insomnia. Nici n-am plecat și mi-e dor. Din priviri în sus, piezișe, ridic zmeie de aripi motivaționale noi. Aici sunt un copil și de trei ori femeie. După ploi de muguri, răsar curcubeie din culori de martie, treizeci și moi. Îmi plantez răsad de râs acum în pământiul suflet de copil tembel. Răsad de primăvară-n mine des…
-
insomnii cam dulci..
și apar noaptea, când mi se sfârșește frica, eu cutez să-mi ascut simțurile, lirica și metrica, în rime de lemn ce-mi golesc vintrele de fluturi – îmi croiesc din cuvinte versuri pe post de scuturi. cred că pot pierde totul într-o relaxare continuă. câștig jocul când chiar cred într-o muncă asiduă, când nu mă opresc din gândit nici noaptea la trei, deși tu mi-ai spune primul: nu e asta ce vrei? asta aș vrea să fac mereu, dar am haltere-n cuvinte, le spun prea greu, parcă le scot din morminte, dintre fiare contorsionate, din suflet mototolit. mai lasă-mi doar un pic de somn… dar liniștit. mă apucă paranoia, îmi…
-
Rădăcini
Se întâmplă în mine un soare ce-mi zvâcnește-n tâmplă și oare nu vede cum încep să scriu moale, prea roz, cu ochi de copil, în păr c-o floare?… Caisul s-a deschis în sute de împliniri, încerc să-l copiez, să scriu alb despre trăiri ce-mi hrănesc ființa prin ochi și priviri, trăim înfipți în același pământ cu aceleași rădăcini. Tălpile goale îmi spun o poveste despre copilul din mine – a fost și-ncă este… Aș sta așa o veșnicie și-ncă un an peste, Să știu doar de mine, să mă pierd de voi, făr’ de veste. Mă simt bogată-n zambile și joarde de viță, seva crudă și dulceagă îmi alunecă din…
-
Cerne-mi faptele de vorbe..
Am zis că voi lăsa foaia goală ori de câte ori aș dori să scriu despre tine. Să o dezbrac de litere și să le arunc pe podeaua privirilor mele. Să râd de ea și să o întreb: De ce mi te așezi iar sub degete, copilă nebună? Ea să rămână tăcută, chircită pe o jumătate de pat la fel de goală. Am făcut asta de nenumărate ori. Am amânat, am descoperit lucruri noi, am lăsat-o goală, înghițindu-mi gândurile unele după altele, ca un fenomenal autocanibalism la care se oripilează orice vis sau gând pozitiv și fuge. Rămân în urma lor doar idei ciopârțite, miezuri de sentimente, fetuși de iubire..…
-
Despre Conacul Domniței Ralu și concertul Omu Gnom în Ploiești
Draaagi cititori, articolul de astăzi este unul foaaarte interesant. La fel ca tăte articolele mele. :)) Daaar. Astăzi, aici, vă voi spune câte ceva despre Conacul Domniței Ralu, un episod din Negru Vlogă, dar și filmarea de la concertul Omu Gnom din Vintage Pub, Ploiești. 😀 Domnița Ralu, întemeietoarea primului teatru din București Mi se pare foarte interesant personajul Domniței Ralu Caragea. (Am înțeles, deci, motivul pentru care părinții nu i-au spus Raluca..) 😀 Aceasta a fost fiica cea mică domnitorului fanariot al Țării Românești, Caragea. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l reținem despre ea este faptul că a înființat primul teatru din capitală, Teatrul de la Cișmeaua Roșie,…
-
Nu prea am avut noroc la #BLP13 – Level: Începător
Hello! Long time, no see. Aș avea multe de povestit, dar le veți afla la momentul potrivit. Azi trebuie să vă povestesc câte ceva despre ziua de 4 martie, adică despre sâmbăta trecută. Am fost la Bloggers Lan Party – Ediția cu nr. 13 Nu mi-am făcut niciun fel de așteptări dinainte, nu m-am gândt cum va fi. A fost prima participare și mă mai gândesc dacă voi merge și data viitoare. :)) BLP este un eveniment în cadrul căruia se adună bloggeri (mai mult sau mai puțin cunoscuți) și testează diferite jocuri recent lansate. De la shootere la boardgames, toate au creat o atmosferă faină în care toată lumea…
