(de)Lirice

f(r)icțiune

Dezbracă-mă de negru
Și dă-mi haina cea dintâi a femeii
Să alergăm prin vene reciproce
Căutând infinitul căprui în nisipul
Din ochii obosiți
De dragoste.

Lasă-mă să-ți fiu aerul cald
Din balonul ce te poartă
Către „noi” cei vechi, de la-nceput.
Ți-aș da un nume de alint așa cum
Ți-aș oferi timp din gând
În.. când ne mai vedem și noi?

Dezbracă-mă de ceas,
De somn, de gheață,
Hai să ne luăm bun-rămas
Până dimineață…

Comments

comments

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!