-
Top 3: Desenele copilăriei mele
Nu m-am gândit niciodată să fac un top 3 al desenelor copilăriei mele... 🙂 E greu să alegi numai câteva dintre acele animații dragi cu care ai crescut ani de-a rândul. Lăsând la o parte Tom și Jerry, desenele animate ce ne-au amuzat pe toți (și încă o fac), Familia Flinstone, Bugs Bunny sau Scooby Doo, am reușit să-mi adun gândurile și, cu zâmbetul pe buze, îmi amintesc de orele petrecute singură în fața televizorului, pe Cartoon Network, uitându-mă la: Two stupid dogs (Doi câini proști) Serialul prezintă întâmplările din viața a doi câini nu prea inteligenți, numiți Câinele mare și Câinele mic. Aceștia petrec momente ciudate, dar amuzante totodată. Știu că în câteva episoade a apărut o…
-
Cenușăreasa made in Romania. Sau povestea pantofului odată pierdut, niciodată regăsit.
Dragii mei, am o nouă poveste pentru voi: Cenușăreasa made in Romania. Astăzi, am ales să apelez la infinita mea creativitate pentru adaptarea poveștii la plaiurile mioritice. Așezați-vă confortabil pe „scaunele cu trei picioare” și luați de citiți, vă minunați și vă amuzați! Eu sigur asta am făcut în timp ce am scris… 😀 Se făcea odată că un țăran mai înstărit, vasăzică cel mai avut om din satul DinVale, avea o fiică. Pe Cenușăreasa, o fată cu mult bun simț și foaaarte vrednică. După ce mama ei a murit, aceasta s-a pricopsit cu o mamă și două surori vitrege, tătâne-su neputând să mai șadă singurel, avea nevoie de cineva să-i…
-
Imagini de la petrecerea bloggerițelor. Sau 8 Martie la Arc de Triomphe.
Helău! Întrerup aici seria articolelor mele înscrise în competiția Spring SuperBlog 2016 și reușesc, în sfârșit, să vă arăt câteva imagini de marțea trecută, de la petrecerea bloggerițelor. Începutul Anul trecut, pe vremea asta, vorbeam cu Mădălina cum să facem, domnule, și noi un blogmeet bucureștean. Că ne uitam cu jind la mai organizații moldoveni și cu invidie la mult mai uniții olteni și mna, voiam și noi. Am avut câteva încercări pe Cinema Studio sau alte întâlniri, dar nimic concretizat. Abia luna trecută, când ne-am întâlnit (cu nu știu ce prilej, nu mai țin minte), am stabilit că suntem deja destule persoane să o punem ad-hoc de-un blogmeet. Așa…
-
Ana Aslan și secretul frumuseții femeilor din întreaga lume. Sau povestea tinereții fără bătrânețe.
Povestea tinereții fără bărânețe o știm cu toții. V-ați întrebat vreodată însă care ar fi secretul frumuseții veșnice? 🙂 La master, în timpul cursului Publicații feministe, m-am întrebat următorul lucru: de ce în tablourile atârnate pe pereții etajului 2 al facultății nu există decât fotografii cu cei mai de seamă jurnaliști și scriitori de sex masculin? Adică noi, femeile, chiar să nu avem vreun reprezentant de seamă din acest punct de vedere? Atunci am propus să realizăm un panou de prezentare (sub diferite forme – de la o simplă imagine până la articole de tip interviu sau reportaj) a celor mai importante personalități feminine din istoria României. Bineînțeles că, alături de…
-
Amintiri din viitor. Sau povestea casei de vis.
Haide cu mine! Haide să-ți arăt, într-un tur virtual, povestea casei mele de vis! 🙂 Ce înseamnă, de fapt, o casă a visurilor mele? Acolo unde mă simt bine în pijamale, pe pragul ușii, bând cafeaua de dimineață cu ochii pierduți pe undeva prin grădina din fața casei. Liliac alb împletindu-și crengile în cel mai armonios vals al naturii cu cele ale vecinului liliac mov și mirosul zambilelor în aceleași culori, viorele, narcise galbene, zumzet timid de albine și gândacii-domnului ce-și întind ochelarii de pe spate la soare, ca după o ședință de înot olimpic. La intrare, imediat ce depășesc treptele ce-mi stau blânde sub tălpi, preșul vesel îmi aduce…
-
Povestea olarului priceput. Sau despre arta handmade.
Așa cum bine știți deja, dintotdeauna am iubit folclorul românesc, cu motivele tradiționale cusute cu grijă de femei ieșite la șezătoare, cu pictatul cu migală a străchinilor de lut, de hora satului, de preșurile țesute cu spor și de miros de casă proaspăt văruită primăvara, înainte de Paște. Deși arta handmade este considerată adesea un fenomen modern, ce câștigă pe zi ce trece din ce în ce mai mulți adepți, aceasta își are rădăcinile în timpuri străvechi, când lucrul manual era singura (sau măcar cea mai la îndemână) metodă de a avea lucruri frumoase în casă: de la căni pictate cu diferite motive florale, linguri de lemn sculptate până la…
-
Rohnson cel Frumos. Sau povestea mea făcută praf.
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi SuperBlog, nu s-ar povesti, un prea vrednic prinț viteaz. Nu-i greu de ghicit că, desigur, era frumos. Povestea lui începe din vremuri uitate, peste care s-au așezat rânduri de praf. Dar aceasta merită spusă și aici, și oriunde, până și la căruța cu mere. Trecând ani și ani, iată-l pe Rohnson cel Frumos! A devenit un adevărat cavaler, chipeș din cale afară, păstrându-și trăsăturile din copilărie: șuvițe negre, drepte, îi încadrau chipul luminat de albastrul ochilor. Visul lui a fost dintotdeauna să ajute lumea aflată la ananghie. Nu știa cum va face asta, dar visa tot timpul la o lume mai…
-
Niciodată nu este prea târziu să crezi în povești..
Dragii taichii, bine v-am găsit! 😀 Regăsit, de fapt, că-s deja la a doua poveste cu parfum de SuperPrimăvară, fără să mai țiu cont de recolta bogată din toamna trecută, de la SuperBlog 2015. Și de data aceasta, mi-am propus să fac ceva diferit: articole neinspirate de prin curți străine sau guri clevetitoare de pe la colțuri, dar povești (în)scrise în timp util, care va fi mai îndurător cu noi, cu mine și cu voi, cetitorii mei. Parcă mă văd așezată pe un scăunel din acela cu trei picioare, în fața unei mese în jurul căreia vă așezați, unul câte unul, să-mi ascultați poveștile. Fie că va fi vorba despre…
-
Despre brandul personal. Sau „Ușurel cu pianul pe scări”
A trecut ceva timp de când nu am mai făcut o cronică a unui eveniment. Am mai fost pe ici, pe colo, numai că nu am găsit neapărat ceva de spus. Nu scriu aici doar ca să mă aflu în treabă. Doar știți. 😀 Ei bine, joia trecută am participat la un workshop despre ce înseamnă brandul personal, unde speaker a fost Marta Ușurelu. Sesizați aluzia din titlu? Normal, că vă am deștepți. Dacă nu știți cine e Marta Ușurelu, vă zic eu: tipa aia care a lansat nebunia cu Recunosc. Sunt un țăran… Și tot ea este, mai ales, redactor-șef al revistei Biz, dar, la fel de mult, este și soția…
-
Ce e femeia?
Femeia e un arbore cu rădăcinile adânc înfipte în cer. Sucită din fire, tânjește mereu după afecțiune la fel cum îți caută sărutarea după îndelungi absențe. Îți acoperă trupul cu mângâieri ca să nu uite să te simtă chiar și atunci când nu ești. Vrea să se vadă prin ochii tăi și să te vezi prin porii ei. Te respiră… Femeia e o adevărată simfonie a plăcerii – o guști și nu te saturi de ea. Exact ca o înghețată în zile arzânde. Mângâieri satinate, privire angelice, cuvinte duioase – asta e femeia. E gura de aer când zici stop, E primul pas când crezi că te-ai oprit de tot… O răscruce…
-
Dor cu dor.
Am învățat atunci când mă credeam întreagă că nu-i nimic așa cum las eu să se înțeleagă. Toate gândurile îmi sunt străine, mă reneagă și spre mine vin cuțite mii, uite-le, aleargă să-mi taie liniștea mea cea sfântă, dar pribeagă.. Port în piept două inimi – una-i și slabă, și oloagă. Și îmi aleg cuvinte mute să mi le pun pe plagă și chiar nu știu cum să-i spun să se reculeagă, Suflete, odihnește-te puțin, întinde-te pe targă! Se uită-n oglindă, deznădăjduit, mă-ntreabă: „-Dar tu cât crezi c-o să mai poți, fată dragă? Unde sunt toți care-ar putea să te creadă? Nu au știut altceva mai bun decât să se…
-
Ca să nu mă mai repet.. – Valentine`s Day
Uitandu-ma printre ciornele care au supravietuit trecerii timpului, am gasit o postare scrisa nu mai stiu pe ce alt blog (al meu, dintre cele vechi) despre Sfantul Valentin. Nu am uitat de diacritice, dar nu vreau sa stric fengshuiul. :)) Cam asa scriam io acum fix 7 ani. Pfoai, cat a mai trecut de atunci.. Si cate.. Asadar, nimic poetic, nicio fraza cristalina, io si ale mele pareri neslefuite. Poza e schimbata, cea originala nu a supravietuit mutarii intre servere. 😀 Dar nu am facut corecturi pe text, e fix acelasi de atunci. Si mi-e tare drag! 🙂 Ma ajuta sa realizez cat de mult am evoluat.. Sunt curioasa ce voi spune…