-
Poezia săptămânii – Otilia Cazimir.
Da, da, știu. Nu am mai scris de mult, dar nu am timp. Nici chef, ce-i drept. Și mai știu că am tot scris despre poezii în ultima vreme. Ați vrea, poate, să mai scriu de-ale mele, să mai versific câte-o frântură de suflet. Pe bune că asta vreau și io! Numai că actul de creație, domnule, presupune o stare anume, iar pe mine acea stare m-a cam ocolit. Am în minte blogul, am idei, dar parcă nu-mi găsesc uneori resursele interne să-mi aștern gândurile pe foaia asta virtuală. Deschid un document nou și, de cele mai multe ori, rămâne la fel ca la început. O fi doar o perioadă. Nu…
-
Poezia de săptămâna asta – Taste cu glezne fragile.
Nu te uita în calendar, nu-i joi. Doar că am starea de a scrie despre o poezie. Aș fi vrut să public câteva de ale mele, dar altădată. Sau mai târziu. 🙂 Taste cu glezne fragile ce am eu. Citind câteva versuri înainte de culcare, mi-am zis să public aici câteva cuvinte ce mi-au atras cu adevărat atenția, dar, cel mai important, m-au mișcat. Poate le-am citit sub influența unei stări mai nostalgice, poate melancolia și-a făcut culcuș printre tastele mele și apasă ea pe litere, lăsându-mi totuși impresia că încă mai aleg eu ce să scriu… Ce poate fi mai plăcut pentru o femeie decât adorația propriului iubit? Modul în…
-
Black Tuesday. 13-19 ianuarie 2016.
Sar peste introducere, știți deja despre ce e vorba. Am sărit peste marțea trecută, încerc să recuperez astăzi. Fără să încarc inutil textul. Imagini sugestive și câteva idei sunt de ajuns. Păi, nu? 13 ianuarie 70 de ani de la moartea lui James Joyce, un prozator și poet irlandez, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Eu am pe lista to read romanul Portret al artistului în tinerețe. Revin cu recenzia. Când va fi cazul. 😀 15 ianuarie Ziua Culturii Naționale și a lui Mihai Eminescu, despre care am scris aici, nu demult. În 1759, se deschide The British Museum, unul dintre cele mai vechi și mai impozante muzee din lume, fiind primul…
-
Am nimic.
Am nimic și am totuși acel ceva ce mă înfioară atunci când închid ușa după tine. Vreau să-mi trezesc rațiunea și zâmbetul și toată armonia din mine. Am nimic și totuși cred că am să-ți spun azi ce aș lăsa pe mâine sau altă viață. Vreau să-mi (men)țin liniștea, s-o-ntind pe suflet ca untul pe pâine dis-de-dimineață. Am nimic și totuși uite ce țin în palme – Universul meu ce mi-l creez din flori și rame de poze goale.
-
166 de ani de #Eminescu. Și încă… merge!
De-a lungul vieții acestui bloguleț drăguț, micuț, negruț, am adunat câteva articole cu privire la Mihai Eminescu. Nu da ochii peste cap și fii atent aicișa! Crezi că știi tot despre el? Te întrebi la ce te ajută să știi? Io zic că e de preferat iadul cu o persoană deșteaptă, decât raiul lângă una proastă, ca să parafrazez feisbucul cu zicerile sale filosofice. Așadar, încerc azi să pun la un loc câteva idei din niște articole de-ale mele. Am ajuns de două ori la mormântul lui Eminescu și aș fi mers și anul acesta, dar alte treburi urgente nu mi-au permis acest lucru. De aceea a venit așa târziu…
-
Marțea neagră – Remember.
Gata, mi-am găsit o nouă preocupare: în fiecare marți, comemorez (spre aducere aminte) personalitățile lumii – scriitori, actori, artiști sau oameni care au influențat cumva istoria. Fac treaba asta de ceva vreme pe pagina mea de Facebook (dacă nu o urmăriți, 😀 nu aveți de unde să știți) și m-am gândit că e foarte bine să notez treburile alea și aici, structurate frumos, după o săptămână. Ceva de genul: „trag linie după ultimele 7 zile, cam astea s-au întâmplat”. Hai că e interesant! De ce „marțea neagră”? Ei aș, păi cum de ce? Pentru că pisica neagră. Nu-i vorba neapărat despre „pomeniri” sau doliu. Pentru că o să pun și…
-
Sâmbăta cu folclor. Grigore Leșe.
Ah, dac-ați ști voi cât îmi place să scriu despre folclor.. Nu prea am timp să mă ocup îndeaproape de acest tip de subiecte, dar sunt mulțumită că le aduc la lumină, chiar și pentru puțin timp (cât este de actualitate linkul de pe Facebook). M-am trezit cu chef de aducere aminte. Mă gândeam pe cine să aleg azi, ce recomandare să fac sâmbăta asta folclorică. Am rămas la Grigore Leșe. Grigore Leșe, artistul care se declară interpret de muzică tradițională Nu mai are nevoie de nicio prezentare. Spui Grigore Leșe, spui Cântec despre Bucovina sau, cum o știe toată lumea, Cântă cucu, bată-l vina/ De răsună Bucovina. Grigore Leșe s-a născut în…
-
Despre 40 de poezii necunoscute ale lui Nichita Stănescu.
Pe Nichita l-am comemorat luna trecută și tot atunci am scris despre ultimele lui clipe. Știu că vin mai târziu cu această postare, dar mno, într-un fel, acest lucru mi-a oferit posibilitatea documentării din cel puțin trei surse. Nu facem și noi un pic de jurnalism online? Așa, să nu uităm de unde am plecat. 🙂 Nichita Stănescu este un poet care îmi tot vine în minte, îl văd din ce în ce mai des pe internet, fapt care mă bucură… îngrozitor. Căutând mai multe detalii despre ultimele zile ale poetului, am descoperit un articol din care aflu că au apărut, la Editura Karta-Graphic din Ploiești, o carte cu 40…
-
Poezia săptămânii – Ion Minulescu.
La mulți ani, cititor! 🙂 Am revenit. Mi-era dor de o poezie a săptămânii. Cu atâtea sarmale și salată boeuf, cred că ni s-a cam răcit creierașul. Zic să-l mai destindem nițel și să ne delectăm cu câteva versuri ale unui autor român, poet și prozator. Că dacă n-ar fi fost, io ce mai scriam azi? 😀 135 de ani de la nașterea lui Ion Minulescu Ieri s-au împlinit 135 de ani de la nașterea lui Ion Minulescu (6 ianuarie 1881 – 11 aprilie 1944), un reprezentant de seamă al simbolismului românesc. Deși s-a născut la București, acesta a copilărit la Slatina, urmând totuși cursurile școlii primare și gimnaziale în…
-
Te simți cel mai bine atunci când faci un bine altora!
A trecut perioada sărbătorilor. Ne-am mai liniștit, ne-am tras sufletul după alergătura aferentă pregătirilor de Crăciun și Anul Nou și putem sta de vorbă acum. Nu am mai scris de mult, știu, dar am avut un motiv întemeiat. Revin eu cu detalii, stați chill. 😀 Te simți cel mai bine atunci când faci un bine altora! Astăzi este despre binele pe care îl putem face față de persoanele aflate la nevoie. Nu întâmplător am ales să scriu despre asta după Anul Nou. Pentru că faptele bune nu au nevoie de o anume perioadă, ele au nevoie de constanță. Și cine știe, poate aceste clișee (să fim mai buni, să dăm…
-
Îmi sunt fără să-mi fii.
Chip străveziu, abia zărit dimineața printre gene, corpuri calde, mâini flămânde, mângâieri de neatingeri. Eu cu tine. Dor de blândețe, de cearșaful ținut între coapse, de mâna întinsă peste tine și sărutul cu buze moi. Șoapte în priviri și bătăi de inimi în tandem. Ne sincronizam. Gândurile ne erau creioane colorate ce desenau mii de sori și căsuțe de munte pe asfalt în parc. Inocenți și veseli. Ne voiam și totul era bine. Vorbeam despre asta în universul nostru, creat în jurul unei pasiuni ce s-a lăbărțat peste ore și ore, peste timp și spațiu. Univers într-un pahar cu apă. Apă plată în care mai adaug uneori bule. Îmi zici…
-
Poezia săptămânii. Marin Sorescu.
Pfuii, cum trec zilele astea, domnule, nici nu-mi dădui seama că trecu ziua de joi și eu nu pusăi Poezia săptămânii. Astăzi este despre doljeanul Marin Sorescu, un scriitor deosebit, mult prea puțin cunoscut și mai ales apreciat la adevărata sa valoare. Sau cel puțin așa mi se pare mie. Așa cum v-am obișnuit deja, voi spune câteva cuvinte despre autorul de azi, membru titular (din 1992) al Academiei Române. Marin Sorescu – ”Tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă” (G. Călinescu) Marin Sorescu s-a născut la 29 februarie 1936, Bulzești, Dolj. Principala sa activitate a fost cea de poet, publicând de-a lungul vieții 24 de volume…
