-
De pe raftul prăfuit.
..că așa am fost, așa sunt și așa voi fi mereu. ba nu, mint! cred că ăsta`i noul meu eu. buze dulci sunt acum buze amare, unde mă duce gândul ăsta oare? undeva departe, o lume fără soare, numai lacrimi și mesaje trecătoare. mă trezesc acum într`o secundă nefastă și`mi dau seama că sufăr ca o proastă, că mă simt datoare cu o rece coastă, ia`o înapoi și pleacă, dulce`a mea năpastă! s`a mai dus o zi, am mai scris o filă, am mai pierdut ceva din visul de copilă, încă tânjesc după`a mea falsa idilă – gheață în priviri dintr`o stare febrilă. am să plec acum, mă las dusă departe de…
-
I`m evil, biatch!
„Ce vrei să te faci când o să fii mare?” Am vrut să fiu ceea ce sunt: o vrăjitoare Cu puteri grele și ochi de sticlă neagră, Cu un simplu cuvânt să fac lumea să meargă. Cu un număr – treișpe – și neagra pisică Te fac să simți cum pielea te furnică Și cum gândurile rele nu îți dau pace, Cum plumbul din cuvântul meu în tine zace. Nu poți da uitării lacrimi și blesteme, Cum, cu un simplu gest, ți-am creat probleme Ce te schilodesc în simpla-ți gândire, Ce-mi încununează momentul de sclipire. Din veninu-mi verde ce-l scuip de aici, de sus Te fac să crezi, fără să…
-
Despre minciună – cuvinte!
După faptă şi răsplată, se spune.. Deci, după o minciună, în mod firesc, vine o pedeapsă. În prima propoziţie, lucrurile sunt pozitive; nu neapărat, dar la un prim ochi, aşa se pare. Apoi, trecând la cea de-a doua, lucrurile capătă clar o conotaţie negativă. Eu, când zic minciună, mă înfior. Poate că mă lovesc de ea în fiecare zi şi de-aia. Direct sau indirect. Habar nu am. Dar, pentru mine personal, minciuna nu e bună, indiferent de contextul în care se scaldă. De asta, aici, în loc de răsplată prefer pedeapsă. De asta ridic o sprânceană când cineva încearcă să mă mintă. Pentru că mă prind. Repede. Pentru că sunt deşteaptă. Şi…
-
Hugh Laurie, la București!!
Hugh Laurie, cunoscut ca dr. House, celebrul, dragul și super-uper-duper îndrăgitul 😀 medic diagnostician din serialul cu același nume, vine să concerteze la București pe 12 iulie! Biletele s-au pus deja în vânzare, so.. 🙂
-
Dumnezeu m`a jefuit!
Da! Chiar așa! Dumnezeu a intrat cu bocancii în viața mea și m`a jefuit. Mi`a luat oameni de preț și a lăsat în urma Lui numai dezordine. Nimic nu mai e la fel. Toate sunt date peste cap, nelalocullor, lacrimi sparte de podea și suflet ciobit în două locuri. Chiar și așa, nu mă dau bătută. O voi lua de la zero. Când voi ajunge la zero, deocamdată sunt pe minus. Știi, când te întorci acasă la tine și vezi totul gol, parcă nimic nu te înveselește și nimic nu`ți poate alina durerea. Încerci să umpli golurile cu chestii. Vezi că nu merge și iar cazi. Și casa e tot goală și, răvășită…
-
29 martie în jurnalism.
Începutul presei industriale este situat undeva în jurul anului 1860, aceasta suferind numeroase transformări din toate punctele de vedere. Mai întâi se dezvoltă o anume conștiință colectivă, sentimentul de a avea o meserie specifică și de a aparține unui grup profesional. Apar anumite asociații și societăți de asigurări , iar legea din 1881 le transformă pe acestea în locul noilor relații între puterile publice – Stat, Guvern, Parlament. În 1918 s-a înființat SNJ (Sindicatul jurnaliștilor), organizație foarte activă care își va desăvârși activitatea în anul 1935, odată cu legea asupra statutului jurnalistului profesionist. Perioada interbelică este considerată de către sociologii francezi drept cea mai importantă pentru definirea unei…
-
Primăvara de pe strada mea.
Dacă săptămâna trecută, pe vremea asta, era ziua mea (ah! nu pierd nicio ocazie în care să mă felicit că exist 😀 ), trebuie să spun că tot pe 21 martie a fost și prima zi de după echinocțiul de primăvară. Asta vine cu niște treburi bune – ziua e mai lungă, avem soare mai mult, natură vie răsare încet din natură moartă.. Înțelegeți voi. Dar intervin și astenia, alergiile, somnul agitat și mai.. puțin. Pentru că, nu uitați, mâine se trece la ora de vară. În noaptea de sâmbătă spre duminică, 29 spre 30 martie, ora 03:00 va deveni ora 04:00. Adică, așa cum ar zice și Căcărău, ne…
-
Vulcanii noroioși – reportaj TV
Într-o zi în care soarele se ascundea de ochii bucureștenilor, ne-am hotărât să părăsim capitala și să optăm pentru o călătorie în zona Buzăului. Am avut ca țintă Vulcanii Noroioși. Cu cât ne apropiam, locurile deveneau din ce în ce mai… prietenoase. Am scăpat de griul umed bucureștean și am ajuns aici, la Pâclele Mici, unde soarele mângâia frumos creștetul dealurilor vecine. Frumusețea aceasta sălbatică ne-a demonstrat încă o dată că România este o țară cu un real potențial turistic. Vulcanii devin adevărate furnicare, reușind să atragă nenumărați oameni în căutare de locuri în care natura este ocrotită, păstrată în cea mai pură formă. În zona Buzăului există această rezervație…
-
XXVII
Aici nu va fi vorba de istorie, în general, nici măcar de vreun secol în care s-a întâmplat ceva remarcabil. Cifrele romane se foloseau pentru scrierea numerelor în civilizația antică romană. Că bine zice rowikipedia când le descrie așa: „Cifrele romane sînt văzute deobicei ca ieșite din uzul modern, dar se mai folosesc ocazional în diverse circumstanțe pentru a sugera importanța, eternitatea sau claritatea unui oarecare subiect”. Așadar, acest post ori este foarte important, ori va dăinui întru eternitate, ori va clarifica nește treburi. Vedem. Acest douăjșapte sunt eu. De curând sunt 27, că nu demult fusei 26. Și acum vreo doi, scriam așa: UN SFERT DE SECOL .Aproape atât.…
-
Crăciunul meu
Sat rupt de lume, undeva prin sudul ţării. 25 decembrie. Se crapă de ziuă. Ea, abia trezită, stă lângă pat în picioare, tremură pe dinăuntru – de emoţia regăsirii. Îşi trage pe ea nişte haine mai închise la culoare, fesul în cap. Merge fără ochelarii de vedere pentru că de data asta nu merge să vadă pe cineva, merge să-i vorbească. Merge să strige, să plângă până ce vântul îi usucă pe obraji sarea lacrimilor. Se caută de şerveţele şi îşi întreabă tatăl dacă e pregătit. E hotărâtă să înfrunte situaţia asta ca un om mare. Pune capu în pământ şi păşeşte afară, pe treptele casei. E încă întuneric, dar acel întuneric albăstrui care…
-
Editorial Atelier jurnalistic
-
În ce lume trăim?
1. Un șăf de post bate un copil (fată) de 14 ani pe motiv că fură. Și nu o dată, ci de mai multe ori. În concluzie, agenților (dătătorului și martorului) nu le-a convenit că fata colorata le dă de muncă. 2. O mamă își bate copilul pe scaunul de la dentist, iar doctorul îi sugerează mamei că i-ar mai trebui încă o palmă că „nu e băiat cuminte”. Ea, femeie cu capul între umeri și cu frica „ce-o zice lumea”, se execută. 3. În 2014, cu bluetooth, GPS, google maps și sateliți, avioanele pot dispărea. Poate nu suntem singuri?.. (cu o aplică aprinsă și un unghi potrivit, se poate…
