Comentez.
-
NOI VREM RESPECT! Scoateți mesele din fața scenei la concerte! Paraziții la Berăria H
Vineri seară am fost la concertul Paraziții la Beraria H. Deși îi mai văzusem la Arenele Romane, când vine vorba despre ei, nu pot refuza un concert nici în ruptul capului. 😀 Cred că mulți ascultători sunt în asentimentul meu pentru că berăria a fost full, biletele sold out. S-a jucat cu casa închisă, cum s-ar spune. Că tot a fost meciul în seara aia. Buuun. Aveam biletul luat de vreo două săptămâni, am stat deci fără grijă. Am ajuns acolo, ni s-a oferit o masă după un stâlp, am refuzat, am mers jos, în fața scenei. Am înțeles că am plătit 25 ron biletul, dar asta nu înseamnă că am…
-
Cele 5 NU-uri pe care trebuie să le știi dacă îmi dai add pe Facebook
Într-o lume atât de nebună, nebună de tot, tot omul ar vrea să se știe cu toți oamenii. Bineînțeles, avem și unealta general valabilă care să ne ajute în acest sens: omniscientul Facebook. El știe tot – cine, ce, cum, unde și de ce. Chiar cu acordul și creativitatea noastră. Acest minunat site de socializare ne pune la dispoziție butonul Add friend, de adăugare de pretenași, pentru a ne lărgi orizonturile și, de ce nu, lista de block. În cazul meu, o pot numi fără probleme „lista neagră”. 😀 De ajuns acolo știe toată lumea cum se ajunge. Dar nu cred că v-a zis cineva ce să nu faci ca…
-
Concertul lui Grasu XXL a fost o mare țeapă!
Nici acum nu mi-am revenit după dezamăgirea de aseară. Am așteptat vreo două săptămâni să ajung la concertul lui Grasu XXL, susținut pe scena mult perindată a Berăriei H. Am văzut aici, de-a lungul timpului, câteva concerte drăguțe. Dar cel de aseară m-a surprins într-un mod tare neplăcut! De ce zic că Grasu X ne-a dat o mare țeapă? Ne-a zis așa, pur și simplu, că AZI NU. :)) Azi, adică aseară, acei invitați pe care ar fi trebuit să-i vedem au fost, de fapt, adunați toți într-o singură persoană, anume Mitză. Atât. Mitză, atât. Singurul invitat?! Am zis că vor urca pe rând pe scenă, că au ceva înțelegere, un…
-
Alo, băiatu’? Nu ești cool dacă..
Mergeam eu frumușel pe stradă și pur și simplu mă uitam în jurul meu. La cât sunt de concentrată pe gândurile mele, deseori mi se întâmplă să nu observ anumite aspecte din lumea exterioară. Dar știți cum e, mai stai în mașină sau reatebe la stop și mna, ce să faci? Te scobești în nas și te uiți chiorâș la lume. Eu văd, analizez și judec. Gândiți în ce sens vreți voi. :)) Și judec nu în modul în care să mă afecteze. Căz ai dont ghiv ă fac. Mă uit, maică, la ei și mă minunez de tineretul ăsta din ziua de azi. Nu mai știu și ei, domnule,…
-
Cele 5 tipuri de oameni de pe Facebook
Oh, tu, Facebook! Acest mozaic de personalități… Cum e vorba aia? „Arată-mi ce postezi, ca să știu cine ești.” Băi, chiar așa. Am avut acum o revelație, genul acela de gând care se încadrează perfect în categoria mea bloghistică, pe numele ei de scenă „Opinii inopinate”: cum ar fi să scriu, domn’e, despre tipurile de oameni pe care îi văd că postează zilnic pe Facebook? Și iată-mă înșirându-i aici: Filosofii Acești Seneca ai vremurilor noastre, acești Nichita – poligloți de limbă română, acești semeni neasemuiți nouă ai tărâmului făgăduinței feisbucului… Știi când sunt online pentru că încep să posteze statusuri cu citate. Citate copiate de pe citatepedia sau ceva de…
-
Cum am văzut eu Bacalaureat 2016.
Între 1 și 3 iulie, adică în weekendul ce tocmai s-a încheiat, a avut loc Festivalul IEsc – urban, contemporan, românesc – ediția a doua. Au avut mai multe treburi interesante în program. Pe lângă concerte, ateliere de creație, ședințe foto profesionale, make-up & hair styling, expoziții de ii și accesorii, aseară au avut și o proiecție de film la care am ținut să ajung: Bacalaureat, regia Cristian Mungiu. Invitat special? Mungiu în persoană. S-a vorbit mult, poate prea mult, înainte de începerea filmului. Am aflat câteva chestii interesante, dar am pierdut multe amănunte fiind atentă la rândunelele ce făceau cercuri aeriene deasupra Grădinii cu filme. Polonia are o industrie a filmului muuult…
-
Tot ce am aflat eu despre fericire până la vârsta asta.
Da, sună exhaustiv, dar nu e deloc așa. Îmi pot spune o opinie, două poate, în legătură cu orice subiect, fără a pretinde însă că am spus totul despre el. Astăzi abordez o temă mai abstractă așa. Am tot amânat să scriu despre asta, dar gata. M-am hotărât să vă spun: Tot ce am aflat eu despre fericire până la vârsta asta. Consider că este relevant să încep cu Ziua Internațională a Fericirii. Da, există. Este sărbătorită în fiecare an pe 20 martie. De ce zic că e relevant? Pentru că eu m-am născut cu numai o zi mai târziu, pe 21 martie. Dacă ar fi să metaforizez și acest…
-
A venit vacanța! Dar eu merg încă la „Școala Veche”! Vii și tu?
Vă spuneam anul trecut că mi-a plăcut concertul organizat de cei de la SONOR la Arenele Romane. I-am văzut atunci pe cei de la Basska, au venit și cei mai Elefanți Bizari, Gojira și Planet H, dar piesele de rezistență au sosit după ora 2 am, aduse de Paraziții, cum altfel? 😀 Tot atunci am zis că ar trebui să transmit mai departe un mesaj de bun-simț, dar ambalat în vorbe mai din… popor. Nemulțumită fiind de ceea ce s-a întâmplat în public la acel concert, am scris cel mai mișto/vizionat/viralist articol al meu: Cum să nu fii meltean la un concert. Anul ăsta, mai exact sâmbătă, pe 25 iunie, avem…
-
„O să reușesc să țin lumea la degetul mic..”
M-am trezit azi cu versul ăsta în cap. Nu am mai ascultat de mult Lumea e a mea – B.U.G. Mafia feat. Loredana, dar asta nu m-a împiedicat să tot fredonez în minte cuvintele lui Caddy. 😀 Ce cursuri și discursuri inspiraționale, motivaționale sau mai știu eu cum? O melodie bine aleasă și ești pe felie toată ziua! :)) Asta da introducere, ce să zic? :)) În fine, ideea e că, în viață, îți poți găsi motivație în orice lucru mărunt ce te poate face fericit. Chiar și pe moment. Nu sunt adepta „om vedea ce-o mai fi după”, dar încerc să mă mai domolesc din goana mea nebună după…
-
Recomandare de film: The boss/Șefa
Am fost la film și scriu despre asta, așa cum obișnuiesc de ceva timp. Am zis să merg, la invitația Mădălinei, să văd o comedie. Chiar dacă în ultima vreme stau cam prost (spre foarte prost) cu timpul liber. Știu că am tot zis asta, dar e prima dată în viața mea când am o perioadă (chiar) atât de aglomerată și, fiind ceva nou, e puțin cam greu de gestionat. Dar mă descurc, cum ar zice un artist în viață. Așadar, despre The boss. Șefa este un film americănesc, o comedie tipică, dar la care am râs rău. Băi, e bun. Dacă vrei să-ți descrețești fruntea și să te hăhăi nițel…
-
Joaca de-a oamenii mari.
Când eram mai micuță, obișnuiam să învăț tot felul de jocuri. Imediat după ce am descoperit tainele scrisului și cititului, am început să completez integrame, alcătuite sub diferite forme. Mai apoi, am învățat să joc Yams (așa îi spunem noi, eu cu mami). Îl găsești sub mai multe denumiri, gen Yamms sau Yahtzee, mă rog. Ideea e că se joacă cu cinci zaruri și e pe bază de mai mult noroc și se bazează mai mult pe niște alegeri inspirate. Tot cu zaruri se joacă și tablele (backgammons în google play store). :)) Mă pricep destul de bine și la ăsta. Puțin de tot am învățat șah. Știu mutările, dar nu am…