Jurnalism

Despre jurnalismul din cărți, live. „Fără pop, fără rock, fără r'n'b”, fără tabloide sau otevizare.

  • Jurnalism,  Particip, nu asist!

    Constantin Brâncuși, fotograful #selfie.

    Despre Brâncuși ați auzit probabil cam tot ce se putea spune până în ziua de azi: că a fost un sculptor desăvârșit, că este considerat fondatorul sculpturii moderne, că a creat Coloana infinitului, că la Târgu Jiu există Poarta Sărutului, iar la Paris își doarme somnul veșniciei. Nihil novi sub sole, veți spune. Dar știu eu ceva care ar putea să vă stârnească: Brâncuși a fost fotograf! Ba chiar unul #selfie! O să vedeți de ce zic asta! 🙂 Constantin Brâncuși s-a născut pe 18 februarie 1876, în localitatea Hobița, județul Gorj. Timp de patru ani, a urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova, iar după aceea vine în București unde…

  • Jurnalism,  Particip, nu asist!

    Despre ce vorbim noi aici, domnule?

    Vorbim despre Craiova, oraș ce candidează (împreună cu regiunea Olteniei) pentru titlul de  Craiova Capitală Culturală Europeană 2021. Cu această ocazie, Casa de Cultură Traian Demetrescu lansează bloggerilor o provocare: indiferent dacă ești oltean sau nu, ești invitat să scrii despre evenimentele din Craiova Culturală la care (ai vrea să) participi. Și, slavă Domnului, ai de unde alege: de la Constantin Brâncuși sau Marin Sorescu la Festivalul Internațional Shakespeare! 🙂 Astăzi vă anunț că Teatrul ACT din Bucureşti prezintă joi, 30 aprilie, spectacolul ˝PĂI…DESPRE CE VORBIM NOI AICI, DOMNULE?˝, la Teatrul Colibri Craiova, în cadrul proiectului COLIBRI într-un ACT, un spectacol de Cătălin Ştefănescu după romanul Moromeţii de Marin Preda. Din fericire și spre…

  • București cu blocuri gri,  Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Jurnalism,  Particip, nu asist!,  Radiografia unei zile

    „Cărțile deschise” au rămas închise…

    Mi-am petrecut ziua onomastică hoinărind prin magazine și alergând printre milioane de gânduri ce-mi electrizau emisferele cerebra.. de fapt, sar peste introducere și trec direct la subiect. În fiecare an, din ’95 încoace, pe 23 aprilie, se sărbătorește Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor. Editura Litera și ziarul Ring au organizat un eveniment în cinstea cărților și ne-au invitat să formăm un lanț uman în jurul Casei Poporului, fiecare urmând să ținem în mână o carte deschisă. Participarea la Noaptea cărților deschise îți aducea o carte gratis. Asta a adunat ceva lume. Dacă e ceva moca, românu’ se înghesuie. Nu contează că nu a citit în viața lui…

  • Jurnalism,  Particip, nu asist!

    Cărțile copilăriei, la plimbare pe două roți.

    Când eram copil, visam la o bicicletă care să fie numai a mea. Voiam una pentru fetițe – roz, fără cadru și nu prea înaltă. Până la urmă, am învățat să merg pe o bicicletă rusească (sau românească?), mare, cu cadru și fără frâne prea bune. Dar mă distram de minune! Până am călcat un om. 😀 Nu am mai nimerit să pun frână, iar cu direcția și așa nu stăteam prea bine… M-am speriat, ce-i drept, dar faptul că omul acela nu m-a certat, ci mi-a zis să am grijă să nu mă lovesc și mi-a ciufulit, prietenește, părul din creștet, m-a ambiționat și astfel am reușit să dau piciorul peste cadru,…

  • București cu blocuri gri,  Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Jurnalism,  Particip, nu asist!

    Prin „Bucureștii lui Eliade”.

    Mircea Eliade este unul dintre acei scriitori care m-au marcat încă din timpul liceului. L-am descoperit la țigănci, i-am demascat subînțelesuri, am încercat să-i mențin, totuși, acea aură de mister pe care însuși autorul și-a creat-o în juru-i. Eliade s-a jucat cu sacrul și profanul, a jonglat cu simboluri, transformând lumea mahalalei bucureștene într-o lume magică. Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate, A.R.C.E.N. pe scurt, a organizat (și) ieri un traseu cultural pietonal „Prin Bucureștii lui Mircea Eliade”, la care am participat (cu mare drag), alături de peste o sută (!) de persoane care mai de care mai… pestrițe. 🙂

  • Jurnalism,  Particip, nu asist!

    Susțin Festivalul Național de Film pentru Nevăzători.

    Conform fnfn.ro, Festivalul Naţional de Film pentru Nevăzători este primul festival de film din România destinat persoanelor cu deficienţe de vedere. Acest festival este organizat de Fundaţia Cartea Călătoare, în parteneriat cu Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc, iar prima ediţie a festivalului va avea loc în Bucureşti, între 15-19 mai, la Cinema Elvire Popesco (Bd. Dacia, nr. 77, în incinta Institutului Cultural Francez) și la Cinema Muzeul Țăranului (Muzeul Ţăranului Român, Str. Monetăriei, nr. 3). Pe parcursul a cinci zile, vor fi organizate proiecţii de filme cu descriere audio, destinate persoanelor nevăzătoare, dar vor putea participa şi persoanele fără deficienţe de vedere care vor urmări filmul în condiţii obişnuite. Descrierea audio…

  • Jurnalism

    Crezul jurnalistului.

    De ceva timp, mă tot gândesc la subiectul ăsta, iar astăzi am ales să-l pun pe tapet să afle și alții despre „Crezul jurnalistului”. Săptămâna Luminată nu este numai despre miei, cozonaci și #fiecalumina, este despre onoare, cinste, demnitate, încredere și responsabilitate. Sună mai bine, nu? Crezul jurnalistului a fost publicat pentru prima dată în urmă cu peste 100 de ani (1914). Cel care a redactat acest text al eticii jurnalismului a fost Walter Williams, primul decan al Școlii de Jurnalism Missouri.

  • Jurnalism,  Radiografia unei zile

    Sinuciderea, în direct, a unei jurnaliste.

    Christine Chubbuck a fost un reporter de știri la două televiziuni din Florida. Este recunoscută ca fiind jurnalista care s-a sinucis în direct. În acea zi fatidică de 14 iulie 1974, Christine Chubbuck a făcut ceea ce făcea, de obicei, în ultimii ani: citește știrile live pentru jurnalul de dimineață pentru WXLT-TV în Florida. Până în momentul în care, în mijlocul segmentului, ea a renunțat în a mai citi script-urile de pe prompter și a spus, cu un calm straniu, că telespectatorii săi vor fi primii care vor vedea o tentativă de sinucidere, în direct.

  • Jurnalism

    Interviu Radu Banciu – Pagina de media TV

    Pe Radu Banciu l-am descoperit în timpul facultății, nu știu exact în ce an (e prea mult de atunci 😀 ). Îi aduceam în discuție emisiunile, nu eram de acord întru totul cu ceea ce spunea, dar îi lăudam atitudinea, îl apreciam pentru onestitate și cojones, pentru viziune și ideile despre cum ar trebui să arate jurnalismul. Plus că a făcut o pasiune pentru geografie, are o cultură generală vastă și aflu întotdeauna cel puțin un lucru interesant în fiecare seară (de duminică până vineri, de la 23:00, pe B1). Face o emisiune de tip pamflet, unde critică adesea clasa politică și nu numai – orice lucru deplasat va fi sancționat usturător,…

  • Jurnalism

    Sunt celebru, bagă-mă în pubelă!

    Dan Diaconescu, cunoscutul și încântătorul realizator de emisiuni nocturne la și mai celebrul său post de televiziune, a fost condamnat azi la 5 ani de închisoare cu executare, fără drept de apel, iar atunci când va ieși, nu va mai putea practica jurnalismul – așa ziceau ăștia la știri. Păi, ia stați așa! Diaconescu făcea jurnalism? Unii vor spune că nu, alții vor fi de părere că acesta era într-adevăr jurnalist, doar că unul de o calitate cel puțin îndoielnică. Eu zic chiar că a fost un jurnalist prost, dar un om foarte deștept. A știut cum să țină o țară întreagă (cum era vorba) cu sufletul la gură  și a…

  • Comentez.,  Jurnalism,  Particip, nu asist!

    Stereotipurile nu umblă niciodată singure!

    …umblă în gașcă. 🙂 Așa cum spuneam aseară, am revenit cu imagini de la atelierul Stereotipuri de gen în mass-media și publicitate, la care am participat fix în ziua de Dragobete. Ce ocazie mai bună să participi la o discuție cu femei despre femei? 🙂 S-a vorbit despre anumite programe de dezvoltare a antreprenoriatului în mediul rural: „Anotimpuri în borcane” – sau despre femeile (ha! stereotip) de la țară care vor să conserve legume și fructe; acestea sunt consiliate și ajutate, prin intermediari, să-și vândă marfa; îngrijirea la domiciliu – un fel de asistent social pentru bătrâni; li se oferă cursuri de specialitate pentru a cunoaște mai bine condițiile de…

  • Jurnalism,  Particip, nu asist!

    Șocant! Eminescu mi-a redat… Libertatea!

    Sau cum am ajuns celebră pentru că am vizitat mormântul lui Eminescu. Pe 15 ianuarie, acum vreo lună, am fost la cimitirul Bellu pentru comemorarea a 165 de ani de la nașterea poetului/publicistului. Nu cred că mai e vreun secret faptul că am o slăbiciune, din punct de vedere al scriiturii, pentru Eminescu. Poate voi trata, într-o postare separată, moartea lui, ce stă sub semnul întrebării. Am mai fost la mormântul lui Eminescu, de pe Aleea Scriitorilor, și acum doi ani. Am fost plăcut impresionată și am zis că ar trebui să mai ajung. Anul ăsta am avut din nou posibilitatea de a asista la slujba de pomenire, la cântece și…