Jurnalism
Despre jurnalismul din cărți, live. „Fără pop, fără rock, fără r'n'b”, fără tabloide sau otevizare.
-
Ce mă face pe mine fericită – 4. Participarea la evenimente – Prima parte
Postarea de azi va fi despre cel de-al patrulea punct de pe lista fericirilor mele – Participarea la evenimente. Fie că este vorba despre un concert, o lansare de carte sau proiecție de film, îmi place să fiu acolo. Sunt o fire activă, după cum mulți știu deja, iar agitația asta a capitalei îmi potolește setea de cunoaștere. Bucureștiul este, într-adevăr, un oraș în care se întâmplă tot timpul câte ceva. De-aia îl iubesc. 🙂 În ultima vreme (a se citi din primăvară), am participat la tot felul de evenimente care mi-au adus zâmbetul pe buze. Au existat și fail-uri, locuri în care nu m-am simțit ok. Din cauza invitaților prezenți, bineînțeles.…
-
Te simți cel mai bine atunci când faci un bine altora!
A trecut perioada sărbătorilor. Ne-am mai liniștit, ne-am tras sufletul după alergătura aferentă pregătirilor de Crăciun și Anul Nou și putem sta de vorbă acum. Nu am mai scris de mult, știu, dar am avut un motiv întemeiat. Revin eu cu detalii, stați chill. 😀 Te simți cel mai bine atunci când faci un bine altora! Astăzi este despre binele pe care îl putem face față de persoanele aflate la nevoie. Nu întâmplător am ales să scriu despre asta după Anul Nou. Pentru că faptele bune nu au nevoie de o anume perioadă, ele au nevoie de constanță. Și cine știe, poate aceste clișee (să fim mai buni, să dăm…
-
British Documentary la Muzeul Țăranului Român.
Săptămâna trecută am fost la Muzeul Țăranului Român să văd primul film documentar din cadrul proiectului British Documentary. Am plecat, cum s-ar spune, În căutarea lui SugarMan. 😀 Descrierea oficială ar suna cam așa: „În căutarea lui Sugar Man” este un documentar care detaliază eforturile a doi fani din Cape Town, la sfârșitul anilor ’90, Stephen „Sugar” Segerman și Craig Bartholomew Strydom, porniți în căutarea adevărului despre moartea muzicianului american Sixto Rodriguez. Cercetările lor dezvăluie o poveste de-a dreptul extraordinară, mult chiar și peste miturile care existau în jurul artistului cunoscut drept Rodriguez. Documentarul este câștigătorul a 43 de premii, printre care un premiu al Academiei și un BAFTA la categoria…
-
Pe drumuri de munte – Bucăți din țara mea frumoasă.
Nu mai este o noutate (cred) pentru nimeni faptul că muntele îmi este foarte aproape de suflet. Atunci când am de ales o destinație de vacanță, gândul îmi cutreieră deja pe creste aspre de munți, spre goliciunea lor imensă și ascuțită. Si nu vreau sa fiu bogat, vreau doar sa-mi vad familia si prietenii sanatosi bucurandu-se de viata. Vreau sa trag in piept smecher aer proaspat de munte si un fum din cel mai bun verde de pe piata.. …cum ar spune poetul Cedry2k. 🙂 Verdele mă încarcă infinit și îmi dă o poftă de viață cum numai în filme vezi. :)) Muntele îmi este prietenul bun de departe, care…
-
Oficial: sunt blogger acreditat Webstock 2015!
Gata. Am primit confirmarea că anul acesta voi putea să particip la Webstock. 😀 Vedeam cum se înscriu bloggerii pe care îi citesc și am zis că vreau și eu să particip la cel mai important eveniment de social media din România. Așa că m-am înscris aici și am așteptat cumințică un răspuns. Uite-l că a venit și e afirmativ, de aceea am zis să vă anunț și pe voi. Plus că așa e procedura. :)) Zice-se că Webstock este cea mai bună ocazie de networking și totodată locul în care s-au legat multe prietenii și oamenii din online s-au simțit foarte bine. Păi, dacă e p-așa, cum aș putea lipsi? Că doar…
-
Happy end.
Mă întreba cineva la un moment dat de ce pun punct după fiecare titlu. Mă așteptam la o astfel de întrebare, știut fiind faptul că după titlu nu se pune semn de punctuație. Am scris și aici despre iubirea mea pentru punct. 🙂 Dar, pe scurt, îmi place punctul. Nu-l privi cu ochi reci ca și cum ar fi vorba de un sfârșit – ba dimpotrivă. Punctul îți deschide drumuri noi, îți oferă ocazii, te șterge de praf, te motivează. Pe mine mă, pardon. 🙂 De ce introducerea asta? Pentru că joi am văzut piesa de teatru Happy end la Godot Cafe-teatru.
-
#Bucuresti2021
Anul 2021 este anul în care Bucureștiul poate fi Capitala Europeană a Culturii, ca rezultat al numeroaselor evenimente ce au loc în orașul care nu doarme niciodată. Îmi dau seama de acest lucru tocmai prin faptul că îmi culeg subiectele pentru blog din rândurile bătăilor de inimă ce zvâcnesc în vintrele capitalei. Am scris despre concertul de la Sala Palatului susținut de Beth Hart, despre expoziția lui Ion Bârlădeanu de la Hanul Gabroveni, am participat în același loc la conferința susținută de doamna Nora Iuga,
-
Strania poveste a lui Ion Bârlădeanu.
Nu vă descumpăniți în caz că nu știți cine este Ion Bârlădeanu. Nici eu nu am știut de el până de curând. Ion Bârlădeanu (n. 1946, Zăpodeni, județul Vaslui) este un artist plastic din România, specializat pe colaje pop art din ziare, reviste comuniste și nu numai. La vârsta de 20 de ani, a părăsit satul natal și a lucrat în mai multe domenii (tăietor de stuf, docher, muncitor de fabrică, paznic la Casa Poporului, gropar). După Revoluția din 1989, până la descoperirea sa ca artist, a trăit din reciclarea sticlelor și a neferoaselor la capătul unei ghene a unui bloc de pe Calea Moșilor, trăind din mila locatarilor.
-
Bucăți din țara mea frumoasă – Târgoviște.
Faptul că România este o țară extrem de frumoasă nu mai este nicio noutate pentru nimeni, nici măcar pentru străini. Sau mai ales pentru ei. Păcat că-i locuită se aude din spate. Așa este! Dar nu despre asta vorbesc azi. Depinde de tine ce vrei să vezi, depinde cu ce persoane alegi să îți petreci timpul. În funcție de aceste aspecte, poți avea o impresie bună despre țara noastră sau dimpotrivă. Așa că aveți grijă cine vă aburește ochelarii. De cal. 🙂 Sâmbătă, 27 iunie, am plecat împreună cu Sorina și Vio spre Târgoviște. Dis-de-dimineață, țuști! din pat, m-am îmbrăcat lejereanu’ de vară/toamnă și m-am pornit… Cu gândul că în ziua respectivă…
-
Bucuria mea de azi? Prânz în bibliotecă.
În seara asta sunt scurtă. În declarații. Azi a fost o zi simplă, așa cum mi le doresc pe toate. Plină ochi, nu-mi mai văd nici gândurile să le apuc și să le aștern aici frumușel pentru mai târziu când le-oi căuta să văd „ce făceam eu acum un an pe vremea asta”. Am zis că ziua a fost simplă, dar n-a fost. Am avut momente simple. Ca ăsta: …când m-am așezat lângă ziarul Facultății de Jurnalism, Atelier jurnalistic Plus. Sunt mândră de el și, așa cum spuneam și pe facebook atunci când am postat fotografia, este un proiect special. Este genul ăla de ziar unde scrii ca începător și…
-
Interviu la Orizonturi… literare.
Am acordat, nu demult, un interviu (primul dintr-o serie! 😀 ) revistei Orizonturi Literare. Nici nu am apucat să scriu despre acest lucru, nu că ar fi târziu acum să mă laud. Salut inițiativa fondatorului și a editorilor de a promova cultura, creativitatea și lectura în rândul tinerilor. Și nu numai. 🙂 Jumătate de interviu la Orizonturi… Prima persoană care ne-a căzut în capcană. Oare vor mai urma? Asta vom afla pe parcurs. “Românii știu românește” a mai întins o plasă în care a căzut, destul de ușor, o bloggeriță. Până atunci, am decis să o cunoaștem pe “Pisica Neagră” din blogosferă. Cine este “Pisica Neagră” în realitate? De ce ți-ai…
- București cu blocuri gri, Despre mine și ce lucruri minunate fac eu, Jurnalism, Ochi de pisică neagră, Particip, nu asist!, Radiografia unei zile
Ziua prin București și Noaptea Muzeelor.
Știu că am sărit o filă din jurnalul meu, o am în cap, dar deocamdată nu i-am dat nicio formă. Trebuie să decupez fotografiile și să le atașez cu agrafă de birou. Să îmi iau cariocile și să desenez printre amintiri. Stop Pagina Mea Georgiana, remember? 🙂 #oracol Acestea fiind spuse, trec la partea propriu-zisă a articolului: ziua, prin Bucureștii vechi, Noaptea Muzeelor pe Calea Victoriei. 🙂 Ne-am întâlnit la Castelul Țepeș. L-am căutat ceva timp, dar era acolo, mă aștepta frumușel pe dreapta, cum urci dealul. :)) Am văzut că era prea multă lume și, evitând astfel de locuri, am zis să facem câteva fotografii…