(de)Lirice

de ce-uri

de ce vreau să scriu tot ce-ar sta mai bine-nchis,

de ce tot mai aștept să zici ce ai de zis?

de ce e totul aievea de parc-ai veni din vis,

de ce da-ul meu nu poate fi mai decis.

de ce sunt așa și tot caut nod în papură,

de ce într-un triunghi caut a patra latură?

de ce dau minții răspunsuri și tot nu se satură,

de ce mă port ca un copil când tre’ să fiu matură?

de ce complic tot ce poate fi doar simplu,

de ce mă plâng de timp tot timpul?

de ce, acolo unde-l aflu, fac răul triplu,

de ce poveștii noastre nu-i găsesc un titlu?

Comments

comments

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: