eu tic, tu taci

miez de idei în noapte –

mă cuprinde liniștea

pe după umeri, buze și coapse.

îmi confund scrisul cu un cântec de leagăn,

de la atâtea vise nu-mi mai încap în piele

și fug către răsărit cu pași înceți, a/lene,

de rac.

doamne, oare ce mă fac

acum, între foaie și copac,

mâine, între ocean și-un lac…

adun din amintiri nisipul

să fac cumva s-opresc timpul

în clepsidra-n care ți-am memorat chipul…

dar îți știu deja tertipul.

vorbesc în cadența unei inimi ce sare

peste orgolii, ambiții nu are,

strigă un nume ce sună-a-nstrăinare,

nu, nu e a mea.. acum cad în visare…

tac. tic. tic. Taci!

Comments

comments