-
insomnii cam dulci..
și apar noaptea, când mi se sfârșește frica, eu cutez să-mi ascut simțurile, lirica și metrica, în rime de lemn ce-mi golesc vintrele de fluturi – îmi croiesc din cuvinte versuri pe post de scuturi. cred că pot pierde totul într-o relaxare continuă. câștig jocul când chiar cred într-o muncă asiduă, când nu mă opresc din gândit nici noaptea la trei, deși tu mi-ai spune primul: nu e asta ce vrei? asta aș vrea să fac mereu, dar am haltere-n cuvinte, le spun prea greu, parcă le scot din morminte, dintre fiare contorsionate, din suflet mototolit. mai lasă-mi doar un pic de somn… dar liniștit. mă apucă paranoia, îmi…
-
Rădăcini
Se întâmplă în mine un soare ce-mi zvâcnește-n tâmplă și oare nu vede cum încep să scriu moale, prea roz, cu ochi de copil, în păr c-o floare?… Caisul s-a deschis în sute de împliniri, încerc să-l copiez, să scriu alb despre trăiri ce-mi hrănesc ființa prin ochi și priviri, trăim înfipți în același pământ cu aceleași rădăcini. Tălpile goale îmi spun o poveste despre copilul din mine – a fost și-ncă este… Aș sta așa o veșnicie și-ncă un an peste, Să știu doar de mine, să mă pierd de voi, făr’ de veste. Mă simt bogată-n zambile și joarde de viță, seva crudă și dulceagă îmi alunecă din…
-
Cerne-mi faptele de vorbe..
Am zis că voi lăsa foaia goală ori de câte ori aș dori să scriu despre tine. Să o dezbrac de litere și să le arunc pe podeaua privirilor mele. Să râd de ea și să o întreb: De ce mi te așezi iar sub degete, copilă nebună? Ea să rămână tăcută, chircită pe o jumătate de pat la fel de goală. Am făcut asta de nenumărate ori. Am amânat, am descoperit lucruri noi, am lăsat-o goală, înghițindu-mi gândurile unele după altele, ca un fenomenal autocanibalism la care se oripilează orice vis sau gând pozitiv și fuge. Rămân în urma lor doar idei ciopârțite, miezuri de sentimente, fetuși de iubire..…
-
Despre Conacul Domniței Ralu și concertul Omu Gnom în Ploiești
Draaagi cititori, articolul de astăzi este unul foaaarte interesant. La fel ca tăte articolele mele. :)) Daaar. Astăzi, aici, vă voi spune câte ceva despre Conacul Domniței Ralu, un episod din Negru Vlogă, dar și filmarea de la concertul Omu Gnom din Vintage Pub, Ploiești. 😀 Domnița Ralu, întemeietoarea primului teatru din București Mi se pare foarte interesant personajul Domniței Ralu Caragea. (Am înțeles, deci, motivul pentru care părinții nu i-au spus Raluca..) 😀 Aceasta a fost fiica cea mică domnitorului fanariot al Țării Românești, Caragea. Cel mai important lucru pe care trebuie să-l reținem despre ea este faptul că a înființat primul teatru din capitală, Teatrul de la Cișmeaua Roșie,…
-
Nu prea am avut noroc la #BLP13 – Level: Începător
Hello! Long time, no see. Aș avea multe de povestit, dar le veți afla la momentul potrivit. Azi trebuie să vă povestesc câte ceva despre ziua de 4 martie, adică despre sâmbăta trecută. Am fost la Bloggers Lan Party – Ediția cu nr. 13 Nu mi-am făcut niciun fel de așteptări dinainte, nu m-am gândt cum va fi. A fost prima participare și mă mai gândesc dacă voi merge și data viitoare. :)) BLP este un eveniment în cadrul căruia se adună bloggeri (mai mult sau mai puțin cunoscuți) și testează diferite jocuri recent lansate. De la shootere la boardgames, toate au creat o atmosferă faină în care toată lumea…
-
Câteva lucruri super interesante aflate ieri la Social Media Summit 2017!
Am reținut eu odată, la unul dintre cursurile Facultății de Jurnalism, că este indicat să scrii cât mai curând despre un eveniment la care ai participat. E simplu de înțeles de ce: e totul la cald, ai totul mai proaspăt în memorie și poți reda elemente de atmosferă mult mai detaliate decât dacă ai scrie chiar și cu numai 2-3 zile mai târziu. Eu trebuie să recunosc că scriu în așteptarea unui alt eveniment la care particip azi (n.r. ieri), un atelier cu dr. Cristian Andrei. De-abia aștept să vă povestesc cum a fost. Dar. Azi e despre Social Media Summit București 2017! Așadar, să trecem direct la subiect: Care…
-
Sunt blogger partener Spring SuperBlog 2017! Din nou. Parol!
E incredibil cum trece timpul.. Unde gonește el așa, oare? Parcă ieri jurizam cele două probe pentru Residence Hotels sau făceam ultimele pregătiri pentru gală.. Și iată-mă acum, la final de februarie, zâmbind la gândul (re)întâlnirii cu bloggeri dragi, la început de mai.. Da, am bucuria să vă anunț că sunt (din nou) blogger partener SuperBlog, de data aceasta în ediția de primăvară, Spring SuperBlog 2017! Au început înscrierile! Insistențele viitorilor concurenți au condus către deschiderea porților mai devreme! 😀 Dacă ai un blog (atenție, să nu fie unul nou, creat special pentru acest concurs), te poți înscrie deja aici. Mai multe detalii despre (noii) sponsori, despre noutățile din regulamentul competiției,…
-
Dreamcatcher
Aș visa că merg spre mare copil cu tălpile încinse, degete moi răsfirate prin nisip, păr despletit sărat, că m-aș juca cu scoici în valuri pe țărmuri surprinse de chicotitul meu – zâmbesc cu ochii, cu suflet împăcat. * dreamcatcher * Aș visa că alerg neobosită pe cărări virgine de munte, singură, atinsă de sălbăticie, clădesc cu mâinile goale un prezent perfect, purtând cununi de soare pe frunte, brațele tale – asortat colier – și mângâieri în loc de țoale. * dreamcatcher * Aș visa castele cu domnițe, baluri de cenușărese fericite, curtezani c-un stil aparte ce-mi fură câte-un surâs delicat, Aș visa zi și noapte lumi de basm, psihedelice,-mpleticite,…
-
Guest Post #2. Recenzie: T2 Trainspotting – Choose life… again.
După ce, în urmă cu aproape 2 ani, blogul meu drăguț găzduia întâiul articol de tipul Guest Post (despre moda interbelică), scris de Sorina, a venit rândul unui alt prieten să fie găzduit de Pisica Neagră: Marius Davidesco. Am vizionat împreună filmul T2 Trainspotting, la Grand Cinema & More din Băneasa. Trainspotting 2 (T2) – Choose life…again (Recenzie dă film) Pentru cei care nu au văzut prima parte din Trainspotting, aceasta este o comedie neagră britanică, apărută în 1996 în regia lui Danny Boyle, și care are la bază cartea cu același nume, scrisă de Irvin Welsh, iar personajul principal este deja cunoscutul actor Ewan McGregor. Filmul spune povestea tragi-comică…
-
Grădina mea secretă
Am adunat în mine zeci de ani. De animale, adică. Pe unele am reușit să le îmblânzesc. Prea mușcau din fierul rece al zăbrelelor și urlau noaptea la lună. Cu răbdare, am reușit să intru în cușca sentimentelor și le-am mângâiat pe creștet. Țineam în palme inima. A mea și a lui, pe jumătate mușcată. Nu știam să mă joc frumos. Nici acum nu știu.. Am auzit, de-a lungul timpului, țipete groaznice și răcnete jelite, blesteme venite din gură de moarte. Vreau să cred că nu veneau din mine. Poate mă învecinam cu alte grădini secrete și m-am molipsit. Vântul de aprilie poartă cu sine, dintr-o grădină într-alta, polenul simțirilor.…
-
intrinseci
intrinseci. sau suficiente ele cu sine. căci nu am cum să spun altfel lucrurilor ce se petrec în mine. ele petrec – eu le petrec cu bine spre calea către acest afară. viața ca o gară. sau gargară. ce să mă mai fac eu de-acum înapoi? zic să tac, dar mă despoi mereu de gânduri cum te lepezi de carne ca un cadavru pe sub lespezi. îmi arunc în aer seva ca un kamikaze, încerc să mă vindec de hău, dar îs deja în metastaze. a fost o duminică rea(lă), după asta vine direct joi. acea zi în care împart totul la doi, dar nu pentru noi. ci pentru al…
-
Mr. Nobody. Un film nemuritor despre ultimul muritor..
Voi scrie cu drag această recenzie a filmului Mr. Nobody. Aveam filmul pe lista „de văzut” și abia săptămâna trecută am avut timp să îl văd. Și nu regret niciun minuțel din vizionarea lui. Da, este unul dintre filmele pe care nu trebuie să le ratezi în viața asta. Mr. Nobody – Un film nemuritor despre ultimul muritor Personajul principal este Nemo Nobody, așa cum el însuși zice că îl cheamă. Este un bătrân în vârstă de 118 ani, ultimul muritor al planetei, acest lucru fiind și subiectul central al unui reality show transmis în direct la TV. Acesta susține că nu își amintește nimic din ceea ce a trăit, dar,…
