-
Studiază! Cercetează! Reprezintă-te! – Haideți să strigăm împreună!
„În aceste vremuri tulburi, tre’ să gândim limpede.” Trăim niște zile în care se scrie istorie. Istoria pe care noi, la rândul nostru, am citit-o în manuale. Revoluția din ’89, oamenii ieșiți în stradă în toată țara, scandări, stări de tensiune. Aseară am fost și eu în Piața Victoriei să strig. Mi-a ajuns cuțitul la os. Nu m-am băgat niciodată în discuții despre politică. Nu de alta, dar nu mă pasionează nicicum subiectul. Mi se pare că este un punct de pornire pe un drum sinuos, fără sfârșit. Dar acum e prea de tot. Am tot scris aici despre cât de frumos e Teleormanul meu, dar se pare că un…
-
Gold – Goana după aur. Un film despre visuri, bani și prietenie
Ca de fiecare dată când merg să văd un film, nici aseară nu am citit înainte mare lucru despre el, nici trailer nu am văzut. Așa că nu mică mi-a fost mirarea să aflu că producția cinematografică Gold – Goana după aur este despre un prospector, zis și un fel de miner ce întocmește planul săpării de mine în căutare de, bineînțeles, aur. Apoi, uitându-mă la afișul de la cinema (Grand Digiplex Băneasa Mall), mi-am zis că nu ar putea să mă surprindă un astfel de subiect. Ce ar mai putea să fie nou în acțiunea unui film care îmi prezintă un bărbat disperat să se îmbogățească dintr-o căutare ce seamănă cu…
-
În spatele ușilor închise..
Astăzi am avut un moment din acela în care te deștepți de parcă ți-ai lua o palmă peste ochi, în care ți se confirmă lucruri pe care le știai, dar le țineai departe de văzul tău și al tuturor, gânduri bine ferecate în spatele ușilor închise.. Am auzit o femeie plângând. Trecând pe lângă o ușă (rămasă) anonimă, am tresărit. Dinăuntru se auzea un bocet de femeie. Sugrumat, ca pentru ea, plângea pe cineva cu vorbe. Jelea. M-am oprit pentru o clipă și am realizat timpul. Nimic nu ne aparține, doar timpul este al nostru.” Seneca M-am regăsit în starea ei și am simțit ce zicea. Vorbe plânse, rupte din…
-
Zări deschise… către un „Despre mine” altfel
„ATELIER LITERAR: Zări deschise… Născută la 21 martie 1987 în Călărași, într-o zi de primăvară, când ghioceii răsăreau zgribuliți din zăpadă, Georgiana Mihăilă, tânăra „poetă” ce bate azi la porțile afirmării, este astăzi elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Al. D. Ghica”. Tăcută, dar vâltorită lăuntric așa cum o arată și poeziile ei, n-ai crede că într-o astfel de ființă își pot găsi locul atâtea trăiri. Veselă sau tristă, bucuroasă, dar rareori euforică, este una dintre acele persoane care preferă să se confeseze mai degrabă hârtiei albe, pentru că doar ea o cunoaște mai bine: Cerul – oglinda în care se vede frumosul – Îmi este ascuns, deși…
-
Incarnate 2016 – Demonul de care am râs…
O să fiu sinceră, ca de fiecare dată, și vă voi spune că îmi va fi destul de greu să scriu această recenzie într-un mod obiectiv, din cel puțin două motive: 1. Viața e frumoasă când te uiți la funny videos. E greu să povestesc despre Incarnate, un film de groază, după ce am privit pe Instagram funny videos cu animăluțe drăguțe și iubibile și fericite. Ar fi și ciudat să pot. 😀 Uitați-vă și voi și mai spuneți ceva: Ia uitați-vă și aici.. Bun.. Astea sunt doar două filmulețe dintre cele câteva zeci pe care le-am văzut până acum (ieri și azi :D). V-am luat cu binișorul, cu lugu-lugu, ca…
-
Amintiri din gălăgie… Gală, gyeah! :))
Am scris textul de mai jos încă din vacanța mea de iarnă. Stăteam lângă soba caldă, cu pisicile pe picioare și îmi aminteam, mereu cu zâmbetul pe buze, de ziua nebună de 10 decembrie. Am ajuns la hotel (Arc de Triomphe) și am început să intrăm cu totul în acțiune. Eu și colegii. A ieșit totul așa cum am plănuit… ***Douăzeci și ceva decembrie*** Știu că mulți dintre voi sunteți cu gândul la vacanță, unii chiar citesc aceste rânduri în concediu, după o zi petrecută pe pârtie sau lângă familie. Chiar și eu am parte de momentele mele de liniște acum. 🙂 Poate tocmai asta așteptam ca să pot așterne…
-
autoportret.
mă văd răsucită ca un fir Alb și roșU de mărțișor, atârnat inimii. cauze inTerne, îmi zic din buze. din Ochi, îmi caut scuze. din sunet de vioară Pornesc idei, rațiunea mea – O, hrană pentru zei! Ratez momente, încerc să le memorez în imagini developaTe-n mine ca un crez. nu las în uRmă urme, merg, dar par că zbor, aleg tot mereu grEul, nu-mi place ce-i ușor. Poet este cuvântul… PoeT aș vrea să mor.
-
Radiografia unei zile – 15 ianuarie 2017. Mihai Eminescu și Ziua Culturii Naționale
Ideea asta cu Radiografia unei zile mi-a venit în urmă cu vreo 5 ani, atunci când am scris despre o zi de filmări pe teren cu TVh, televiziunea la care am făcut practică în timpul anului I la master. Încă mi se pare o alegere inspirată pentru una dintre acele zile în care am făcut mai multe lucruri și despre care pot scrie liniștită în același articol. 😀 Acum a venit rândul zilei lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie. La data de 6 decembrie 2010, s-a semnat decretul de promulgare a Legii privind declararea zilei de 15 ianuarie — Ziua Culturii Naționale. Avem, așadar, 7 ani de când celebrăm cultura în România. Oficial. Între…
-
Îmi spune și mie cineva ce înseamnă 7 ani?
„Azi se fac 7 luni.. 7 luni de când nu am mai vorbit… Nici nu știu ce aș putea să spun, să scriu pt că mi`e teamă că nu voi exprima exact ce simt. Din punct de vedere fizic, o durere în piept, durere surdă ce e acolo în fiecare clipă, durere cu care m`am obișnuit, face parte din mine. La fel și lacrimile zilnice pe care le vărs.. La fel și toți fiorii ce mă trec de câte ori îl simt lângă mine, deseori.. Dpdv psihic, sunt ruină. Încerc să`mi mențin zidurile drepte să pot adăposti mai bine acest gol imens.. Nu trebuie să arăt nimănui nimic din toate…
-
Ruleta rusească cu oameni. Despre dragoste, în alte feluri
Viața mea e un pistol. Vechi din ’87, îl încarc de cele mai multe ori inutil. Cu fel de fel de gânduri, cu stres și planuri peste planuri. Am gloanțele mele din cerneală, scriu. Asta știu să fac. Viața mea e un pistol plin dimineața, golit în oameni peste zi și pus în noptieră noaptea. Nu știu când se răcește, pare că trage continuu.. Viața mea e un pistol cu bile. Ochii mei, ca două bile de cauciuc. (A)trag cu privirea, străpung pori deschiși sub mângâieri străine – uite doi îndrăgostiți pe o bancă în parc. Bilele astea căprui râd, au învățat să plângă, dar numai după ce au ajuns…
-
Amestec de NU-uri și semitransparență.
Privesc în gol prin pleoape cenușii, Mă întorc, iar plec și apoi revin.. De câte ori, nici minte nu mai ții, Miez de gânduri calde tot combin. * Îmi scriu din nou cu pana obosită, Nu te gândi că-mi ești iar muză.. Aud în urechi o placă îmbâcsită: Cine se scuză, de fapt, se acuză amuză. * Am iar filme de făcut, le știi doar, Fără poate, vreau să bată viața.. Să alunec peste noi ca la patinoar, Să las urme adânci, să-ți sparg gheața. * Cer încremenit poartă soare pe obraz, Mi se așterne la picioare într-o reverență. Ești agonia mea în scris, eu îți rămân extaz – Suntem fără…
-
#FoodBloggers2016 și episodul 8 din serialul meu preferat – Negru Vlogă
Am ținut neapărat să scriu articolul ăsta despre #FoodBloggers2016 ca să îl public fix astăzi, #Vineri13. Da, știu că am mai publicat alte două articole, dar ăsta este de departe cel mai complex. :)) E favoritul meu! De ce? Păi, pentru că în el se regăsesc trei elemente superduper-importante pentru mine: mâncare – toată lumea știe că îmi place să mănânc, să testez, să mănânc și să mă îndulcesc.. Numai puțin. :)) Așa că înscrierea mea acceptată la Food Bloggers 2016 a venit ca o mană cerească într-un decembrie nu prea înfrigurat. Negru Vlogă (episodul 8) – nici nu știu când am făcut deja 8 episoade din serialul meu preferat :)),…
