-
Dreamcatcher
Aș visa că merg spre mare copil cu tălpile încinse, degete moi răsfirate prin nisip, păr despletit sărat, că m-aș juca cu scoici în valuri pe țărmuri surprinse de chicotitul meu – zâmbesc cu ochii, cu suflet împăcat. * dreamcatcher * Aș visa că alerg neobosită pe cărări virgine de munte, singură, atinsă de sălbăticie, clădesc cu mâinile goale un prezent perfect, purtând cununi de soare pe frunte, brațele tale – asortat colier – și mângâieri în loc de țoale. * dreamcatcher * Aș visa castele cu domnițe, baluri de cenușărese fericite, curtezani c-un stil aparte ce-mi fură câte-un surâs delicat, Aș visa zi și noapte lumi de basm, psihedelice,-mpleticite,…
-
Poemul norilor de sânge
Mă îmbăt de vreme rea. Așa încep acest poem. Poetul? Te întrebi unde e? Și eu. Cât de boem.. Și ce blestem! Și cât blestem clipa.. Și risipa! Dar, în loc de bună, am zis pa! Știam eu ceva.. Dar tu nu știai altceva. Și m-am plictisit. De groază. M-am procopsit cu o loază, loser scris mai pe românește. Iar mă urmărește acest gând morbid, sângeriu și insipid, inodor și monocrom. Filtre peste mutre, uite, văd un om. Scriu pe net, nu am niciun pom de tăiat pentru hârtie. Muncesc pe simbrie, Obosită, mă lungesc pe glie și ascult cum scârțâie sicrie.. Nu te gândi că-s la pământ, scriu despre…
-
Dincotro răsare luna?
Azi m-am lovit de o întrebare: Dincotro răsare luna? De acolo, de unde vine, cunoaște ea, oare, minciuna? Ori nebunia unei clipe de cumpănă. Ca ea, numai una.. Aș vrea s-o transform în poșetă, iar când mi-ar cășuna, Să arunc în ea fluturii din stomac și chiar toată fauna, De iubit să scap, să-mi curăț sufletul de toată mătrăguna, Iar când mi-o trece febra, să uit de tot de toată ranchiuna. Să-mi găsesc liniștea peste nori și țări, las în spate furtuna. Și mai uit să mă apăr, iau din nou armura, dar și cununa – Am învățat să fiu blândă cu mine, să depășesc ce-mi dăuna, Alegeam să merg la adăpost când…
-
Zări deschise… către un „Despre mine” altfel
„ATELIER LITERAR: Zări deschise… Născută la 21 martie 1987 în Călărași, într-o zi de primăvară, când ghioceii răsăreau zgribuliți din zăpadă, Georgiana Mihăilă, tânăra „poetă” ce bate azi la porțile afirmării, este astăzi elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Al. D. Ghica”. Tăcută, dar vâltorită lăuntric așa cum o arată și poeziile ei, n-ai crede că într-o astfel de ființă își pot găsi locul atâtea trăiri. Veselă sau tristă, bucuroasă, dar rareori euforică, este una dintre acele persoane care preferă să se confeseze mai degrabă hârtiei albe, pentru că doar ea o cunoaște mai bine: Cerul – oglinda în care se vede frumosul – Îmi este ascuns, deși…
-
autoportret.
mă văd răsucită ca un fir Alb și roșU de mărțișor, atârnat inimii. cauze inTerne, îmi zic din buze. din Ochi, îmi caut scuze. din sunet de vioară Pornesc idei, rațiunea mea – O, hrană pentru zei! Ratez momente, încerc să le memorez în imagini developaTe-n mine ca un crez. nu las în uRmă urme, merg, dar par că zbor, aleg tot mereu grEul, nu-mi place ce-i ușor. Poet este cuvântul… PoeT aș vrea să mor.
-
Radiografia unei zile – 15 ianuarie 2017. Mihai Eminescu și Ziua Culturii Naționale
Ideea asta cu Radiografia unei zile mi-a venit în urmă cu vreo 5 ani, atunci când am scris despre o zi de filmări pe teren cu TVh, televiziunea la care am făcut practică în timpul anului I la master. Încă mi se pare o alegere inspirată pentru una dintre acele zile în care am făcut mai multe lucruri și despre care pot scrie liniștită în același articol. 😀 Acum a venit rândul zilei lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie. La data de 6 decembrie 2010, s-a semnat decretul de promulgare a Legii privind declararea zilei de 15 ianuarie — Ziua Culturii Naționale. Avem, așadar, 7 ani de când celebrăm cultura în România. Oficial. Între…
-
Amestec de NU-uri și semitransparență.
Privesc în gol prin pleoape cenușii, Mă întorc, iar plec și apoi revin.. De câte ori, nici minte nu mai ții, Miez de gânduri calde tot combin. * Îmi scriu din nou cu pana obosită, Nu te gândi că-mi ești iar muză.. Aud în urechi o placă îmbâcsită: Cine se scuză, de fapt, se acuză amuză. * Am iar filme de făcut, le știi doar, Fără poate, vreau să bată viața.. Să alunec peste noi ca la patinoar, Să las urme adânci, să-ți sparg gheața. * Cer încremenit poartă soare pe obraz, Mi se așterne la picioare într-o reverență. Ești agonia mea în scris, eu îți rămân extaz – Suntem fără…
-
Din negura timpului – DeLiricele mele, acum 10 ani.
Am venit de acasă cu bagaje. Multe. Am făcut cinci drumuri de la mașină până sus cu mâinile pline. De bagaje. Noroc că am lift. Două. Ei bine, printre haine, mâncare, machiaje și cușcă de pisici, am strecurat și câteva „amintiri” din liceu. Mi-am luat cu mine și unul dintre posterele preferate – îl veți vedea cu prima ocazie în Negru Vlogă. 😀 În plus, din negura timpului, mi-am luat și – atenție! – manuscrisele unor poezii proprii, semnate de mine prin anii liceului. Unele chiar au data scrisă. Frumos sentiment. 🙂 Ai observat că, după sărbători, avem nostalgii de tot felul: ba începem să postăm deja imagini cu și…
-
Negru Vlogă Ep. 7 – La mulți ani și-o poezie/ Anul vesel să ne fie!
Au trecut și sărbătorile astea. Și au fost exact așa cum mi-am imaginat: chilleanu’, în familie, fără consum prea mare de energie. Ba chiar mi-am încărcat bateriile să mă mai țină până prin vară, când plec în concediul ăla mare. :)) Am fost acasă, așa cum vă spuneam și în rândurile poeziei „În liniștea casei mele”. Și dacă tot am amintit de poezie, se pare că întreaga mea vacanță a stat sub semnul activității ăsteia: am scris și am citit versuri, ba chiar am și recitat câteva lângă brad. Cu ce ocazie? Păi, pentru noul episod Negru Vlogă: La mulți ani și-o poezie / Anul vesel să ne fie! Am…
-
În liniștea casei mele
Scârțâitul porții anunță vecinii că am sosit, Zăpadă în petice albe se deșiră sub ghete, Frumoasa mea căsuță, bine te-am găsit, Mi-a fost dor de tine, de liniște mi-era sete… Aici dispare totul, sunt numai eu și ai mei, Nu-mi pasă decât de clipa mea de față. Momente cât o veșnicie, ori două, sau trei, În liniștea casei mele, înseamnă o viață… Gerul apropie oamenii, îi aduce laolaltă, Zgribuliți în geci și fesuri, caută căldura, Lovituri de bici și clopoței în vale tresaltă, Vin copii cu plugușorul, să ure cu gura. Pe întinsul alb al curții îmi odihnesc ochii, Soarele-și arată dinții, lovind cu raze ca nuiele,…
-
Negru Vlogă Ep. 2 – „Seară de poezie cu lună plină”
Salutare! Sunt în trecere pe aici să vă arăt noul episod din serialul meu preferat, Negru Vlogă. :)) Luni, 14 noiembrie, am participat la o dublă lansare de carte: Mihaela Stanciu – Azi cânt Jazz și Florin Hălălău – Obiectele din oglindă sunt mai aproape decât par. Eu am mers acolo pentru draga mea Nora Iuga, de la care am luat și două autografe personalizate. 😀 Ce mi-a zis acolo și cum a fost seara cu Super Lună și super poezie, afli din următorul clip. În ultima parte am insistat pe faza cu autografele (ce, cum, cine a zis) :)) pentru că aș vrea, peste ani, să-mi amintesc fix acele…
-
(De)căderea. Sau cum mi-am cunoscut Alter Ego-ul.
Văd dublu. Simt ori doi. Pământul mă ține captivă într-o fugă ca într-o roată pentru cobai. Rugă pentru moartea frunzelor și sinuciderea lor – toamna asta-i doar un purgatoriu, uite-o cum își trimite copacii la sanatoriu ca pe un Dali român dator. Amețeala dinainte de pierderea cunoștinței, a cunoștințelor și a conștiinței, Nu o mai am, am dat-o dispărută, retardato. Am de căzut, de umblat, de simțit, de furat curent. Decadent mod de a-mi exprima doar o altă perspectivă beată, în ceață, înceată (de)asupra unor mustăți de vină că-s atât de obosită, de plină și-n deplină (de)formare ambițioasă că nu-mi pasă de-o simplă pasă proastă. Știu doar că am luat…
