-
Eu și iarna sunt pe val, bose!
Mă apucase pe mine astă-vară o nebunie cu alergatul. Mă trezeam dimineața la 7 (!!) și ieșeam în Orășel. Al copiilor, nu în cluburi. Motivația nu știu de unde venea și nici ce voia de la mine. Am un metabolism bun de la natură, nu ar fi fost nevoie să slăbesc. Dar îmi plăcea să zic că mă tonifiez. :)) În fine, nu știu de ce râd. Că, până la urmă, alergatul ăsta nu este numai despre corp frumos de arătat în revistă sau despre statusurile pe Facebook (pe care și eu le foloseam, 😀 normal), este și despre tonifiere și un stil de viață sănătos. Doamne, cum sună asta!…
-
Gânduri ninse.
Îmi stau ascunse, cu genunchii moi sub ele, Gândurile. Sorb din ceașca amintirilor din viitor în fața ferestrei către interior. Aștept să ningă. Fulgii mi-ar așeza steluțe mov în păr peste crengi de vise. Mi-aș face leagăn din oftat și cuib din cuvinte stinse-n vocea ta. Ecou, ecou, ecou – pereții-s albi. Vorbesc cu mine în tâmple, aștept să mi se întâmple ninsoarea. Dar, vezi, iarna mea e primăvară…
-
Ultimele clipe ale lui Nichita Stănescu.
Biografiile și memoriile – o completare a tabloului impresiilor mele despre autori În general, tipul ăsta de subiect atrage audiența. Recunosc că îmi place să aflu detalii din viața autorilor pe care îi citesc cu interes, iar felul în care ei au sfârșit îmi completează cumva tabloul impresiilor despre creațiile lor citite de mine până în prezent. Citesc cu drag biografii, dar mai ales memorii. Au acea notă personală, un pic din sufletul creatorului, ce mă atrage, mă intrigă și, deși știu că unele lucruri scrise acolo sunt pure fantezii (picante de cele mai multe ori), le savurez ca pe un pahar cu apă rece în căldura ce descompune cadavre pe catafalc…
-
Despre lansarea cărții „Tata este gras” de Jim Gaffigan
Am scris pe umblăreț.com despre lansarea cărții Tata este gras de Jim Gaffigan și am pus câteva poze de la evenimentul de aseară. Intrarea a fost liberă, așa cum se anunțase, dar surprizele s-au ținut lanț apoi. Surprizele plăcute. Am primit gratuit atât cartea tipărită, cât și varianta audiobook (care durează 8 ore și jumătate!). Am răsfoit-o imediat cum a ajuns la mine și mi-a plăcut stilul degajat al autorului. Jim Gaffigan este un comic de stand-up, actor, scriitor și fost angajat care aproviziona rafturile într-un magazin alimentar din Indiana. Confesiunile sale sunt o descriere amănunțită, expusă într-un mod atractiv, vesel, a provocărilor pe care le presupune creșterea a cinci copii (atâția câți…
-
Recenzie „Fenomenul Pitești” de Virgil Ierunca
A trecut ceva timp de când nu am mai scris o recenzie pentru blogul meu drăguț. Nu pentru că nu aș mai fi citit între timp, doar că am avut alte idei care le-au luat fața celor din literatură. Am mai terminat câteva cărți, sunt la rând, la recenzat. Astăzi a venit rândul Fenomenului Pitești: Virgil Ierunca, soțul Monicăi Lovinescu, a pătruns în infernul închisorilor comuniste, reușind să descrie ororile îndurate de tinerii studenți în marginea unui Pitești concentraționar. Am citit cartea asta cu greu. Deși are mai puțin de 100 de pagini, după fiecare 6-7 pagini aveam nevoie de o mică pauză. Imaginile descrise aici abia pot fi suportate, sunt…
-
Sâmbăta cu folclor. Maria Lătărețu.
De când m-am gândit să inaugurez categoria asta pe blog (Sâmbăta cu folclor), mi-am zis că Maria Lătărețu trebuie să fie printre primii artiști ai muzicii populare despre care voi scrie. Și iată că, după Maria Tănase și Liviu Vasilică, a venit și rândul privighetorii Gorjului. Nu e o întâmplare că am ales din nou o interpretă din zona Olteniei, dar așa cum vibrez pe muzica aceasta, nu o mai fac nicicum. 🙂 Am mai zis-o, dar trebuie să spun și acum că am crescut cu drag de muzica populară și tradiții românești. Genericul emisiunii de duminică (la prânz) Tezaur folcloric și vocea Marioarei Murărescu nu-mi vor dispărea din minte niciodată. Tocmai…
-
Poezia săptămânii – Poezie moartă.
Joi. Poezia săptămânii. A venit decembrie – nu știu cum, când. Timpul e subtil, al naibii. Aștepți să treacă de parcă el ar avea verde la semafor. Intersecția asta e dubioasă – tu cu timpul, față în față. Îl privești în ochi, aștepți să-și ia privirea de la tine, să te mai slăbească. Dă-mi pace! Ha, ha! Not funny. Așteaptă să faci tu primul pas. Zboară! Du-te de la mine pe coline însorite, poartă pe brațe răbdătoare pe alții! Eu nu am răbdare să te mai aștept și mă arunc în circulație. Calc pe un capac de canal pe care scrie data de azi. 03.12.2015. Așa, ca să nu uit.…
-
Despre națiune, ca o familie – de Lorena Lupu
Mă uitam azi la monitor, stând cu o mână-n falcă. Scrollam. Steaguri, reproșuri, dulcegării sau indiferențe. Unii, că am uitat de Colectiv, alții că țara asta e infectă, ceilalți, mno, patrioți. Am văzut că scrise și Lorena Lupu ceva. Ea scrie multe. Și nu mărunte. Văzui titlul: Despre națiune, ca o familie. Zic hmm, tre’ să fie interesant. Și intru cu gândul că sigur va avea o părere care mă va surprinde. Uneori, am tendința să o percep ca fiind un Gică Contra. Și da, m-a surprins azi cu textul ăsta despre familie. Sincer, curat, în stilu-i caracteristic. Mi-a plăcut. Reproduc aici o parte: Toată tinereţea mea, am urât atât ideea de…
-
Black and white feelings.
Nu mi-am propus să scriu ceva anume. Vreau doar să transmit. Astăzi, de 1 Decembrie, văd în fața ochilor numai imagini alb-negru, deși tricolorul este omniprezent. M-a cuprins o stare de dor. Dor românesc, neaoș, o năzuință, un alean. Cum să-i mai spun? 🙂 Ca-n dex: DOR,doruri,s. n.1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv.Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. (Ex: Dor de dinți) 5. Poftă,…
-
Nutrivita și prietenii săi.
Plasare de produse PP În secolul vitezei, suntem nevoiți cu toții să facem compromisuri începând cu locul de muncă, soțul, copiii sau problemele de familie, printre altele. Ne stresăm prea ușor – dacă nu prindem autobuzul dimineața, dacă întârziem 5 minute cu copilul la școală sau dacă nu ajungem în timp util la ședința cu șeful. Toate acestea ne influențează într-un mod negativ psihicul, dar și starea de bine a organismului, ne scad imunitatea și astfel devenim o țintă sigură pentru diverse afecțiuni. Dacă iei o pauză și analizezi atent situația, este foarte posibil să realizezi că ai nevoie de un ajutor suplimentar în momentele în care te simți slăbit.…
-
Philip’s genie lamp. Sau lampa fermecată a lui Filip.
În vinerea neagră a lui noiembrie, Filip se plimba românește printre rafturile unui magazin online de electrocasnice. Voia să vadă ce poate prinde la ofertă. Intră cu un simplu click și, când se încărcară megabiții, îi sări în ochi ditamai scrisul: Tehnologia Philips, la picioarele tale Nu a știut cum să reacționeze. În fața lui, o lampă fermecată. Frecă mausul, iar duhul Philips își făcu apariția cu cele 3 dorințe de îndeplinit. A zis că a dat norocul peste el și s-a gândit imediat, cu foarte mare entuziasm, la câteva electrocasnice profesionale pe care le vâna de ceva timp. Gândul ăsta îl gâdilă frumos și îi stârni hohote. – Bine,…
-
Eugen Ionescu, 106 ani.
Scriam aseară despre Cântăreața cheală, prima piesă de teatru a lui Eugen Ionescu. Astăzi se împlinesc 106 ani de la nașterea acestuia și uite cât de frumos se leagă lucrurile pe aici. 🙂 Astăzi este joi, ar fi fost poezia săptămânii, dar am ales de această dată să vorbesc despre o altfel de „poezie”, cea a teatrului absurd, de la care poți porni pe cărări nebătătorite în înțelesuri și profunzimi. Nu este, oare, vorba despre același lucru și în citirea/simțirea unor versuri? 🙂 Eugen Ionescu este cunoscut ca fiind un scriitor francez de origine română, deși eu mi-l amintesc de prin programa de liceu ca fiind la fel de român ca și Cioran.…