Poezia săptămânii – Poezie moartă.

Joi. Poezia săptămânii. A venit decembrie – nu știu cum, când. Timpul e subtil, al naibii. Aștepți să treacă de parcă el ar avea verde la semafor. Intersecția asta e dubioasă – tu cu timpul, față în față. Îl privești în ochi, aștepți să-și ia privirea de la tine, să te mai slăbească. Dă-mi pace! Ha, ha! Not funny. Așteaptă să faci tu primul pas.

Zboară! Du-te de la mine pe coline însorite, poartă pe brațe răbdătoare pe alții! Eu nu am răbdare să te mai aștept și mă arunc în circulație. Calc pe un capac de canal pe care scrie data de azi. 03.12.2015. Așa, ca să nu uit. Să-mi amintesc că nici azi nu am mai avut răbdare și nerv să stau locului. Locului să-i ia locul liniștea răbdării. Ah, dar nici timpul nu mai avea răbdare, zicea cineva odată. Și atunci? Și acum, ce? Absurdul meu, abisul timpului…

E complicat tot ce e simplu.

Te-ai gândit vreodată ce aromă ar avea timpul dacă ar veni la tine să te poarte în barca lui? Când te pierzi de timp, plutești în derivă. De aici ideea cu barca. Aruncă cu hârtii în apă. Nu eu, copilul din mine. Sunt ciornele pe care mi-am scris cuvintele nespuse. Cerneala roșie se spală cu timpul, cu apa, cu totul. Dar nu înțeleg: de unde atâția maci din care-mi tot fac eu elixir de scris? Din semințele lor ce-mi zac sădite în intelectul pământiu. De ce overthinking?

Am starea de scribo, -ere, dar am găsit pentru subiectul de azi niște versuri perfect grăitoare, mulaj după șanțurile mele cerebrale.

Nwanda – Poezie moartă

Expun idei complicate în vorbe cât mai simple,
Da-s greu de înțeles că sunt mult prea subtil,
Sunt hiperbolic, metaforic,
Sunt plin de figuri, da’ figurile mele-s de stil.
Copil binecuvântat cu dar ceresc,
Am pus mâna pe stilou înainte să vorbesc.
Am luat o foaie și, într-un mediu auster,
Pe un recamier mi-am scris biletul de ieșire din cartier.
Ieri am stat, azi se simte abstinența,
Poetul a dispărut fără să fi fost plecat.
Când mulți încearcă să simplifice existența, 
NW rămân un scriitor complicat
Și, cât mai am energie, bani și timp, 
Scriu despre ce trăiesc, ce cred, ce simt. 
Sunt sincer cu tine, nu te mint,
Îmi pun sufletul pe hârtie, tu ce-mi oferi la schimb?

Scriu poezie moartă fiindcă scriu degeaba
Căci prea puțini citesc și prea puțini ascultă. 
Teoretic-s patetic,
Practic sunt sceptic
Și mă întreb dacă merită acest consum energetic.
Mă manifest poetic c-am suflet de artist,
Pe beat o ard profetic, revolutionar, reformist. 
Vreau să schimb societatea idioată, 
Dar societatea refuză să se lase educată.
E inutil, spiritual și mental. Pe deplin
Ne aflăm într-un continuu declin,
Nu avem timp să gândim, 
Ne trăim viața în fugă.
Cine salvează lumea când toți vor să o distrugă?
Aruncăm în treacăt către cer câte-o rugă 
Când avem coasa la gât ca pe buturugă.
Vrem revoluție, însă libertatea pierdută
Se recâștigă cu sânge, lacrimi, trudă.

Comments

comments