-
Bucuria mea de azi? Prânz în bibliotecă.
În seara asta sunt scurtă. În declarații. Azi a fost o zi simplă, așa cum mi le doresc pe toate. Plină ochi, nu-mi mai văd nici gândurile să le apuc și să le aștern aici frumușel pentru mai târziu când le-oi căuta să văd „ce făceam eu acum un an pe vremea asta”. Am zis că ziua a fost simplă, dar n-a fost. Am avut momente simple. Ca ăsta: …când m-am așezat lângă ziarul Facultății de Jurnalism, Atelier jurnalistic Plus. Sunt mândră de el și, așa cum spuneam și pe facebook atunci când am postat fotografia, este un proiect special. Este genul ăla de ziar unde scrii ca începător și…
-
Jurnal de Craiova – partea a doua. Și mai sunt.
La Craiova am fost luna trecută, de ziua Europei. Vă spuneam aici despre cum am pierdut trenul și cum am reușit, totuși, să ajung la timp. A doua zi a început liniștit… Cu un mic dejun la restaurantul hotelului, cu o cafea sorbită în tihnă alături de Raluca și Răzvan. Spre surprinderea mea, nu am mai întârziat nici la masă, nici la strâns bagajul. Deși am simțit încă de când m-am dat jos din pat că ceva nu-i în regulă cu picioarele mele, am zis că lasă, c-o trece. Tălpile mele erau ca niște pernuțe de pisică (neagră, ce crezi?). Moooi. Și umflate. – Așa, Georgiano, ia de te plimbă…
-
Pisica amazoană gothic style și Catwoman makeup.
Salutare! Iată că am ajuns, în sfârșit, să scriu prima postare pentru blogul meu de makeup. E a doua, dar e prima cu machiaj, bre! 😀 Mă gândeam de mult timp să îmi fac unul, dar am tot amânat. Că nu am timp, că nu știu ce ar mai fi de spus, că nu am nu știu ce tip de pensule, că îmi cumpăr mereu produse de makeup, dar niciodată parcă nu sunt de ajuns… Dar motive să nu facem lucrurile pe care ni le dorim am putea găsi tot timpul. Mai greu este să pornești pe un drum nou, să-ți găsești motivația necesară pentru a merge înainte. Acum am curaj!…
-
Argatu’ – underground folclor. Sau fiorul originilor.
Pot să încep cu concluzia: a fost sublim! Câte sentimente m-au încercat, câte s-au ghemuit în jurul corzilor vocale și m-au lăsat fără glas, câte emoții mi-au tăiat forța picioarelor și mi-au dat tremurul mâinilor… Nu exagerez, fraților! E Argatu, e Subcarpați, e sublim! Combinația dintre folclor și sound-ul modern dă naștere unor stări ce nu pot fi descrise în cuvinte. Parcă îți țipă în vene doina de jale și îți bubuie pieptul de la hora dub. Toate astea trebuie să le experimentezi live. Neapărat. Am ascultat pe repeat, din 2012 până ieri, multe piese culese din cartier, dar aseară, când am ajuns la concert, a fost altceva. Piele de găină datorită omului…
-
Povești trăsnite.
Vreau să atrag atenția asupra unui film care prezintă șase povești trăsnite, în care este desenată linia extrem de fină dintre realitatea cotidiană și brutalitatea ce zace în noi. În fiecare dintre noi. Relatos salvajes este un film care exprimă perfect stări paradoxale, imprevizibile, dar pline de adevăr. Adevărul fiecăruia dintre noi, pe care îl ținem ascuns, dincolo de fațade mânjite de perfidia unui rânjet studiat dimineața în oglindă… L-am văzut ieri la Cinema Studio într-o sală animată de câteva chipuri limpezi și tinere, unele înrămate de ochelari. Am ajuns mai târziu – deh, așa e în tenis centru, nema loc de parcare. Mai ocolești o stradă, cu ochii după clădiri vechi și…
-
My makeup blog rulzz!
Helău! Bine v-am găsit, dragii mei ștrengari! Sunt tare mândră să vă anunț că am pus, în sfârșit, bazele noului meu proiect: propriul blog de makeup! Machiajul a reprezentat întotdeauna o plăcere, un mod de a mă destinde și de a căpăta încredere instantaneu în mine. Prin makeup mă pot exprima liber, într-un stil personal. Deși nu mă machiez foarte elaborat în fiecare zi, câteodată aleg să ies din rutina machiajului nude și sar puțin pârleazul. Aici vă voi arăta fotografii cu machiajul meu de zi cu zi, dar mai ales modul în care aleg să mă machiez pentru diferite evenimente. Mi-am propus să vă arăt imagini cu machiaj artistic, de teatru sau…
-
Nora Iuga. Sau plăcerea cititului în stare pură.
Se prea poate ca titlul să nu vă spună prea multe. Nora Iuga nu există în manualele școlare, nici nu e Mihaela Rădulescu să vândă datorită (din cauza?) celebrității și nici nu e prea comestibilă. Ușor, voiam să spun. Ușor comestibilă. Nora Iuga, fotografiată în Parcul Titan (de Victor Jalbă-Șoimaru, Casa de pariuri literare) Cine este Nora Iuga? Este, de fapt, Eleonora Almosnino, poetă, romancieră și traducătoare (limbile germană și suedeză). Este născută pe 4 ianuarie 1931 (trăiască Wikipedia!), licențiată în Filologie (specializarea Germanistică), avându-i ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. Din 1985 este scriitoare profesionistă. Face lecturi publice în străinătate și primește numeroase burse. A început să scrie…
-
Artă și modă – petit noir și rochii străvezii.
…- de la petit noir la rochii străvezii care nu mai tăinuiesc nimic, voiam să scriu în titlu, dar era prea lung. Lasă, măcar titlul să fie mai scurt. Că azi avem de vorbit, de povestit! 😀 În luna mai, așa cum am mai spus de câteva ori pe aici, a început Festivalul Luna Bucureștilor, în cadrul căruia Fundația Calea Victoriei a organizat mai multe evenimente. Printre acestea, am participat și la o conferință despre modă și frumusețe în perioada interbelică. Știți câte ceva, că v-am spus aici despre cum se distrau bucureștenii odinioară. Ei bine, la conferința asta despre modă nu mai ajunsei eu, în persoană, că fusei în…
-
Interviu la Orizonturi… literare.
Am acordat, nu demult, un interviu (primul dintr-o serie! 😀 ) revistei Orizonturi Literare. Nici nu am apucat să scriu despre acest lucru, nu că ar fi târziu acum să mă laud. Salut inițiativa fondatorului și a editorilor de a promova cultura, creativitatea și lectura în rândul tinerilor. Și nu numai. 🙂 Jumătate de interviu la Orizonturi… Prima persoană care ne-a căzut în capcană. Oare vor mai urma? Asta vom afla pe parcurs. “Românii știu românește” a mai întins o plasă în care a căzut, destul de ușor, o bloggeriță. Până atunci, am decis să o cunoaștem pe “Pisica Neagră” din blogosferă. Cine este “Pisica Neagră” în realitate? De ce ți-ai…
-
La mulți ani, tată!
Mai e puțin și trece ziua ta… Ți-am zis La mulți ani! de mai multe ori azi. De fiecare dată când mi-a zburat gândul către tine. Și m-am tot gândit de ieri că trebuie să scriu ceva. Am simțit că trebuie, dar nu am știut cum să încep. Până acum, când îți zic La mulți ani, tată! Să știi că îmi lipsești enorm, atât de mult încât toate cuvintele pe care le-am învățat până acum nu-mi sunt de ajuns să pot țese sentimente pe care, mai apoi, să ți le arăt. Uneori, îmi este ușor să scriu, cuvintele se rotesc în fața ochilor mei, se aleargă într-o joacă de copii.…
-
Tatăl meu, Lucian Blaga.
Atunci când am văzut că Dilema veche va difuza la CreArt filmul Tatăl meu, Lucian Blaga, mi-am spus că nu am cum să ratez un astfel de documentar. Mi l-am construit pe Lucian Blaga în mintea mea de adolescentă ca pe un scriitor din programa școlară; el era ăla cu acea „corolă de minuni” a lui, un poet ce a urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu și Oradea, dar care avea să-și dedice mare parte din carieră filosofiei și dramaturgiei. Asta am aflat mai târziu la cursurile „Mass-media și cultura”, unde am descoperit „Trilogia culturii”… 🙂 În fine, ideea e că mi-am dorit să îl văd pe Lucian Blaga, prăfuitul, atât-de-uitatul poet,…
-
Am câștigat cu Blog de Tehnologie! :D
Zilele trecute, mai exact sâmbăta trecută, am aflat că am câștigat premiul I la proba „blog de tehnologie” de pe blogal. AM LANSAT BLOGDETEHNOLOGIE.RO. CUM ȚI SE PARE? Aceasta este întrebarea. :)) Iar eu am răspuns așa: „It’s not just another tech blog, coane!”. Merită citită postarea! O să vedeți! 🙂 De-a lungul timpului, am mai câștigat (pe lângă experiență) mai multe premii despre care am scris atunci, la timpul lor. Acum e momentul să tehnologim! 😀 Premiul pus la bătaie pentru premiul I a fost o brățară ca asta: Știu, pare o brățară banală de cauciuc, din aia luată din bâlci. Niet, frăținski! Greșești! Ia uite la ce e uber-duper-super…
