Frânturi de suflet
Am vrut să șterg categoria asta, dar presimt că voi avea nevoie în permanență de o „ciornă” care să-mi țină loc de șervețel atunci când mă cuprind stările nevrotice. :)
-
Încă două zile. Și gata.
08.07.2015 – miercuri Azi am consumat. Energie și ceva mai multă mâncare. Asta e de bine, chill. Dacă ai ști. Dar nu știi și e mai bine. Astăzi nu am mai privit în urmă să văd ce las după mine – privirea dreaptă, coloana dreaptă, am cotit la stânga. Am simțit că trebuie să privesc tot înainte. #goodvibe Tot azi am început ceea ce nu trebuia să încetez a face vreodată – m-am concentrat pe ideile mele, pe ceea ce vreau eu să fac, evitând a face planuri. Deși, în linii mari, hotărârile sunt deja luate. Și dă-i, și-aleargă, și gândește-te… Mi-e greu, îmi tot spuneam. Și nu mă refeream…
-
Playlistul lunii.
Am categoria asta de multă vreme pe blog, dar nu am folosit-o atât de mult. Din păcate. Pentru că muzica a ocupat mereu un loc foarte important în viața mea – mi-a deschis lumi noi, m-a lăsat să visez, m-a luat pe după umeri când mi-a fost mai greu și mi-a zis că totul va fi bine. Când am descoperit muzica aveam câțiva anișori, știu că dansam pe orice melodie și rețineam versurile foarte ușor. După Ace of Base, Nana, DJ Bobo sau La Bouche, mai târziu, prin ’98, am descoperit albumul adus de Alin acasă, De cartier – B.U.G. Mafia. De atunci, viața mea s-a scris altfel. Opțiunile au fost altele,…
-
La mulți ani, Mami meu!
Astăzi este ziua ta și îți zic La mulți ani, Mami meu! Ți-am zis și aseară, ca să fiu prima care îți urează din suflet tot ce e mai bun pe lumea asta și să-mi fii sănătoasă! Te-am ascultat seri la rând povestind vrute și nevrute, te-am auzit râzând, dar te-am și ținut să nu cazi atunci când plângeai… Am suferit împreună în clipe cumplite și, deși tu erai cea care ar fi avut nevoie mai mare de mine, ai uitat de toate, le-ai pus deoparte și m-ai ținut strâns în brațe spunându-mi că totul va fi bine. Și a fost! Îmi place când îmi spui, de fiecare dată înainte să…
-
La mulți ani, tată!
Mai e puțin și trece ziua ta… Ți-am zis La mulți ani! de mai multe ori azi. De fiecare dată când mi-a zburat gândul către tine. Și m-am tot gândit de ieri că trebuie să scriu ceva. Am simțit că trebuie, dar nu am știut cum să încep. Până acum, când îți zic La mulți ani, tată! Să știi că îmi lipsești enorm, atât de mult încât toate cuvintele pe care le-am învățat până acum nu-mi sunt de ajuns să pot țese sentimente pe care, mai apoi, să ți le arăt. Uneori, îmi este ușor să scriu, cuvintele se rotesc în fața ochilor mei, se aleargă într-o joacă de copii.…
-
Nu mai am timp.
Mă gândeam acum că nu mai am timp. Și din cauza asta, nu am mai scris nimic despre mine. Bun, am blog, e al meu și tare mă mândresc cu el, dar îmi dau seama acum că nu am mai spus nimic despre mine, despre ce trăiri mă încearcă, despre cum m-am simțit în ultima vreme. Dincolo de zâmbete oferite altora, mai am timp, oare, să-mi zâmbesc mie însămi? În vâltoarea în care m-am aruncat cu capul înainte, mă zbat neputincioasă cu o voluptate ce îmi sfâșie carnea de pe oase, iar apoi tot singură mă pansez cu zâmbet și flori. Și verde. 🙂 Lucrurile se mișcă în jurul meu,…
-
Ar fi fost 82 de ani de Nichita.
M-am gândit astăzi la Nichita Stănescu. Ar fi împlinit 82 de ani. Din păcate, a murit când avea doar 50 de ani (13 decembrie 1983), în spitalul Fundeni din București. LE: Dacă vrei să afli mai multe despre copilăria poetului necuvintelor, citește și articolul meu despre Casa memorială Nichita Stănescu din Ploiești. Două dintre poeziile pe care le-am ales pentru astăzi fac parte din volumul Noduri și semne (1982), din care am mai ales o „Poezie a săptămânii” cu altă ocazie. Doină Îmi vine să plâng cu sânge, să rămân când apa curge și să ling această rază care mă nechează. Mi-este foame de ce-i viu, mi-e târziu de timpuriu.…
-
8 Martie, în fiecare zi.
Mă nasc mereu, pe zi ce trece Respir mai ușor Căci vocea mamei mă petrece peste tot, cu dor. Și lumea toată e a mea Când o aud că spune: „Să ai grijă, fata mea, Atunci când ieși în lume! Sunt oameni mulți și răi afară, Ferește-te de ei cât poți! Eu mă rog în orice seară Ca vorba să-mi socoți.
-
Încercări..
Îngerii au sunat din trâmbiţe şi mi-au adus lacrimi pe-obraji Căci nu-i uşor să ştii că strigă numele persoanei dragi.. Şi moartea nu-i nici rai, nici iad, şi nici splendoare nu-i Căci nu-i uşor să ştii că, de pleacă, nu-i nimeni în locu-i.. Şi ustură locul rămas gol şi nimic lumesc nu-l umple, Mă chinuiesc gânduri, îmi dau dureri în tâmple. Şi senzaţii de înstrăinare greu pe suflet apasă, Dându-mi palme grele prin neîncredere, angoasă. Şi când va fi să uit ce am fost şi ce am ajuns, Vei şti tu, cuţitul pân-la os mi-a pătruns Şi scârţâie cu tăişul rece şi sensu-i cadaveric Îmi luminează calea prin vastul întuneric. Imagini…
-
Treaptă.
Distanța apare, te lovește și trage de tine ca de-un câine mort, Să mergi pe drumul tău, indiferent că doare, că poți sau nu vrei, Atât ți-a mai rămas când vezi c-ai pierdut, că te simți netot – Ți s-a rupt craca de sub picioare, atârni numai în clei, Cleiul copacului de care aveți grijă din clipa unu a lumii tale, de care ai agățat leagănul alinării rebelei suferinți… A fi sau a nu fi scrise de noi, lăbărțat, pe câteva petale ale trandafirilor sădiți în suflet – mă doare, strâng din dinți. Să scrii balade triste despre ai tăi părinți Nu-i treabă de copil. Am crescut aici, în suflet rupt…
-
Poezia săptămânii – Poezie de stradă.
Astăzi o să postez o altfel de poezie. Cum adică altfel? Păi, e o poezie de stradă. Autori? B.U.G. Mafia. E o melodie cu același nume, Poezie de stradă, pe beaturile căreia am intrat în scenă să-mi iau diploma de poeta clasei, la banchetul dintr-a douășpea, domn`e! Cu cei de la Mafia am crescut, am deschis ochii, mi-am format opinii, mi-am dezvoltat gândirea. Ca să fim clari, nici nu fumez, nici nu beau, nici nu m-am drogat vreodată. Deci nu au avut nicidecum o influență negativă asupra mea. În schimb, m-au ajutat să gândesc critic și să văd realitatea fără vreun văl roz pus pe fățău. Primele versuri pe care le știam pe…
-
Răcnet în surdină.
Cu lacrimi de oțel îmi ascut cuțitul pentru rana Pe care mi-o vei face mâine, dar mă alin cu pana Mea cea nefirească, blajină și pacifistă dulce, Mă îmbracă-n scriitor.. și vine.. și se duce.. Am ascuns în mine fiara groaznică și anxioasă, M-am furișat acum la masă, la fereastră, Luna grețoasă c-un rânjet palid și curios îmi spune Să nu mă mir că-s piatră din valuri și spume. Puternică și slabă, mă joc acum în versuri goale, Sunt liberă în cuget, din tâmple până-n poale. Iar vei veni de mâine cu lacrimi drept țel, Dar nu voi fi acolo.. Doar beznă și oțel.
-
Undeva, din timp.
