Frânturi de suflet

Am vrut să șterg categoria asta, dar presimt că voi avea nevoie în permanență de o „ciornă” care să-mi țină loc de șervețel atunci când mă cuprind stările nevrotice. :)

  • Frânturi de suflet

    Amintiri din șiragul de mărgele ce-l port la gât de la 4 ani sau mai devreme..

    Am început să înșir amintiri pe ața vieții încă de pe la 4 ani, poate chiar mai devreme. Îmi amintesc ziua în care am început să vorbesc, atunci când m-am pierdut în bâlci. Îmi amintesc prima zi de școală, emoția mamei, lacrimile din ochii mei, oprite în ușa unui plâns înecat într-o buză mușcată. Aveam să încep un nou capitol din viața mea, unul ce avea să dureze vreo 20 de ani. Îmi amintesc ..câinele galben al lui tanti Antoneta, tăvălit prin varul de culoarea lămâii ce sta în sacii din magazie. De porumbei, de soba caldă, de prima Barbie.. Cireșul din livada ce mi se părea cât o lume…

  • Frânturi de suflet

    7 ani de la lansarea videoclipului „Cât poți tu de tare” – B.U.G. Mafia

    Undeva pe la sfârșitul lui 2010, pe 27 decembrie, mergeam prin zăpadă să particip la filmarea unui clip B.U.G. Mafia. Parcă nici nu-mi venea să cred că, după atâția ani de „fanatism”, voi avea șansa să-i văd la treabă. Și asta la numai un an după ce-i văzusem la evenimentul aniversar: 10 ani de la concertul de la Sala Polivalentă din martie ’99, concert pe care l-am văzut în direct la Pro TV. Văzând cât de mult îmi plac, încă de pe atunci mi-am zis eu mie: Mafia pe viață! Frați, de fapt! Îmi amintesc și acum momentul în care i-am văzut pe platoul de filmare – un club (Kristal Glam…

  • Frânturi de suflet,  Panseuri,  Radiografia unei zile

    La mulți ani, Caddillac! #MafiaPeViață #FrațiDeFapt

    Inițial, am vrut să scriu o postare pe Facebook cu „La mulți ani, Caddillac!”, dar mi-am spus că am mai multe de scris despre treaba asta. Și că, totuși, aș vrea să nu se piardă gândurile astea undeva pe un perete și așa aglomerat cu tot felul de alte sentimente.. Îngeri pierduți.. Ascultam acum 15 ani piesa asta (aveam cam tot atâția ani) și nu făceam altceva decât să simt. „Acasă-i altfel, sunt ai tăi prezenți..” Îi aveam pe ai mei și luam treaba asta de-a gata. Habar nu aveam, de fapt, cât de norocoasă eram. Dar știam un lucru sigur: eram fericită. Mă simțeam protejată, lipsită de griji, liniștită..…

  • Frânturi de suflet

    Tată!

    Azi este despre tine, tată! De când am deschis ochii, te-am văzut râzând și strigându-mă „gălușca tatii”. Mi-am amintit de momentele noastre fericite, puține, ce-i drept, dar fericite… Mai era loc de trăit aproape de noi, de copii, nepoți, mai aproape de familia ta. Aveam nevoie de tine, dar tu aveai nevoie de timp. Și nu l-ai mai avut.. Azi este despre tine, tată! Ai fi împlinit 68 de ani. Ar fi trebuit! Era prea devreme când ai plecat. În puterea nopții de ianuarie, pe tine te-au lăsat puterile. Și ai plecat într-o lume mai bună, știu sigur. Pentru că te mai visez încă. Mai vii, mai vorbim și-mi arăți…

  • Frânturi de suflet,  Panseuri

    În spatele ușilor închise..

    Astăzi am avut un moment din acela în care te deștepți de parcă ți-ai lua o palmă peste ochi, în care ți se confirmă lucruri pe care le știai, dar le țineai departe de văzul tău și al tuturor, gânduri bine ferecate în spatele ușilor închise.. Am auzit o femeie plângând. Trecând pe lângă o ușă (rămasă) anonimă, am tresărit. Dinăuntru se auzea un bocet de femeie. Sugrumat, ca pentru ea, plângea pe cineva cu vorbe. Jelea. M-am oprit pentru o clipă și am realizat timpul. Nimic nu ne aparține, doar timpul este al nostru.” Seneca M-am regăsit în starea ei și am simțit ce zicea. Vorbe plânse, rupte din…

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Zări deschise… către un „Despre mine” altfel

    „ATELIER LITERAR: Zări deschise… Născută la 21 martie 1987 în Călărași, într-o zi de primăvară, când ghioceii răsăreau zgribuliți din zăpadă, Georgiana Mihăilă, tânăra „poetă” ce bate azi la porțile afirmării, este astăzi elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Al. D. Ghica”. Tăcută, dar vâltorită lăuntric așa cum o arată și poeziile ei, n-ai crede că într-o astfel de ființă își pot găsi locul atâtea trăiri. Veselă sau tristă, bucuroasă, dar rareori euforică, este una dintre acele persoane care preferă să se confeseze mai degrabă hârtiei albe, pentru că doar ea o cunoaște mai bine: Cerul – oglinda în care se vede frumosul – Îmi este ascuns, deși…

  • Frânturi de suflet

    Îmi spune și mie cineva ce înseamnă 7 ani?

    „Azi se fac 7 luni.. 7 luni de când nu am mai vorbit… Nici nu știu ce aș putea să spun, să scriu pt că mi`e teamă că nu voi exprima exact ce simt. Din punct de vedere fizic, o durere în piept, durere surdă ce e acolo în fiecare clipă, durere cu care m`am obișnuit, face parte din mine. La fel și lacrimile zilnice pe care le vărs.. La fel și toți fiorii ce mă trec de câte ori îl simt lângă mine, deseori.. Dpdv psihic, sunt ruină. Încerc să`mi mențin zidurile drepte să pot adăposti mai bine acest gol imens.. Nu trebuie să arăt nimănui nimic din toate…

  • Filosofie pe genunchi,  Frânturi de suflet

    Ce mă face pe mine fericită – 3. Acasă

    A venit și vremea celui de-al treilea punct de pe lista fericirilor mele: acasă. Da. Parcă și simpla pronunțare a acestui cuvânt mă liniștește. Când vin acasă, trec printr-un portal și merg în altă lume. O lume goală de persoane, dar plină de mine și subînțelesurile mele. Nu încerca să înțelegi cu mintea ce spun eu aici, gândește-te la „acasă” al tău și vei simți ce scriu… Merg acasă alergând. Drumul pare mai lung la dus. Merg obosită de tot, de mine, de ei, de lume, și îmi găsesc resursele pentru a continua să fac cu drag și energie ceea ce am făcut și până acum. Mă reîncarc, aici am cablul de date, aici…

  • Frânturi de suflet,  Vorbe de duh

    Zilele însorite nu sunt departe…

    Ba chiar sunt la o hotărâre distanță. 🙂 Hai să-ți spun ceva. Să te aburesc nițel, să aberez și eu cum n-am mai făcut-o de mult, trebuie să recunosc. Mă întrebam acum ceva timp ce urmează să se întâmple în viața mea, mă refer aici, desigur, la ceva urât, bleah, nasolică. Și tot eu îmi răspundeam: Stai chill. Că oricum nu vei afla decât la momentul potrivit. Da, merg toate bine, atât de bine încât să te sperii, dar chill, zic. Vor veni și momentele grele, sunt după colț, te-așteaptă. Știu. Ei bine, da. Nu-mi place să am dreptate când e vorba de așa ceva, dar, mno, asta sunt și n-am…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Frânturi de suflet

    Povestea tatuajelor mele.

    Aș fi vrut să scriu rândurile astea zâmbind, dar povestea tatuajelor mele nu este vreuna senină. Cum, probabil, se întâmplă în multe situații ale altor oameni care își scriu frânturi de suflet sub piele. Am citit povești despre tatuaje, despre oameni care au ales să poarte cu sine mesaje, simboluri sau chipurile ființelor dragi, imprimate în carne vie… Îi înțeleg. Oamenii se sperie, în general, de lucrurile permanente. Aoleu, te măriți? Și dacă te plictisești? Sau: Ți-ai făcut tatuaj? E permanent? Și dacă ți se ia de el? Nu degeaba am pus întrebările una după cealaltă. Sunt alegerile tale, nu ai cum să te plictisești cu ele. Sau ai cum, dar ți le asumi…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Frânturi de suflet,  Particip, nu asist!,  Playlistul lunii

    Am câștigat pariul cu inima – Beth Hart, excepțională!

    După ce vă anunțam că Beth Hart va veni la Sala Palatului pentru a susține un concert extraordinar, am așteptat evenimentul cu sufletul la gură. A fost primul meu concert internațional. Și va fi unul pe care nu am să-l uit niciodată! Poate nu ați citit postarea de atunci, dar o puteți face acum. Asta ca să vă lămuriți despre ce pariu vorbesc. Aveți articolul aici. Am scris câteva versuri, inspirată fiind de melodia preferată – Caught out in the rain. După ce am văzut-o live, cred că voi opta pentru alta. 😀 Mă reprezintă mai bine, simt. Sau asta. Nu mă pot decide. 🙂 #lyrics

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu,  Frânturi de suflet,  Panseuri

    Încă două zile. Și gata.

    08.07.2015 – miercuri Azi am consumat. Energie și ceva mai multă mâncare. Asta e de bine, chill. Dacă ai ști. Dar nu știi și e mai bine. Astăzi nu am mai privit în urmă să văd ce las după mine – privirea dreaptă, coloana dreaptă, am cotit la stânga. Am simțit că trebuie să privesc tot înainte. #goodvibe Tot azi am început ceea ce nu trebuia să încetez a face vreodată – m-am concentrat pe ideile mele, pe ceea ce vreau eu să fac, evitând a face planuri. Deși, în linii mari, hotărârile sunt deja luate. Și dă-i, și-aleargă, și gândește-te… Mi-e greu, îmi tot spuneam. Și nu mă refeream…

error: Content is protected !!