Frânturi de suflet

Am vrut să șterg categoria asta, dar presimt că voi avea nevoie în permanență de o „ciornă” care să-mi țină loc de șervețel atunci când mă cuprind stările nevrotice. :)

  • Frânturi de suflet

    Nu mai am timp.

    Mă gândeam acum că nu mai am timp. Și din cauza asta, nu am mai scris nimic despre mine. Bun, am blog, e al meu și tare mă mândresc cu el, dar îmi dau seama acum că nu am mai spus nimic despre mine, despre ce trăiri mă încearcă, despre cum m-am simțit în ultima vreme. Dincolo de zâmbete oferite altora, mai am timp, oare, să-mi zâmbesc mie însămi? În vâltoarea în care m-am aruncat cu capul înainte, mă zbat neputincioasă cu o voluptate ce îmi sfâșie carnea de pe oase, iar apoi tot singură mă pansez cu zâmbet și flori. Și verde. 🙂 Lucrurile se mișcă în jurul meu,…

  • Cărțuială,  Frânturi de suflet

    Ar fi fost 82 de ani de Nichita.

    M-am gândit astăzi la Nichita Stănescu. Ar fi împlinit 82 de ani. Din păcate, a murit când avea doar 50 de ani (13 decembrie 1983), în spitalul Fundeni din București. Două dintre poeziile pe care le-am ales pentru astăzi fac parte din volumul Noduri și semne (1982), din care am mai ales o „Poezie a săptămânii” cu altă ocazie.

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    8 Martie, în fiecare zi.

    Mă nasc mereu, pe zi ce trece Respir mai ușor Căci vocea mamei mă petrece peste tot, cu dor. Și lumea toată e a mea Când o aud că spune: „Să ai grijă, fata mea, Atunci când ieși în lume! Sunt oameni mulți și răi afară, Ferește-te de ei cât poți! Eu mă rog în orice seară Ca vorba să-mi socoți.

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Încercări..

    Îngerii au sunat din trâmbiţe şi mi-au adus lacrimi pe-obraji Căci nu-i uşor să ştii că strigă numele persoanei dragi.. Şi moartea nu-i nici rai, nici iad, şi nici splendoare nu-i Căci nu-i uşor să ştii că, de pleacă, nu-i nimeni în locu-i.. Şi ustură locul rămas gol şi nimic lumesc nu-l umple, Mă chinuiesc gânduri, îmi dau dureri în tâmple. Şi senzaţii de înstrăinare greu pe suflet apasă, Dându-mi palme grele prin neîncredere, angoasă. Şi când va fi să uit ce am fost şi ce am ajuns, Vei şti tu, cuţitul pân-la os mi-a pătruns Şi scârţâie cu tăişul rece şi sensu-i cadaveric Îmi luminează calea prin vastul întuneric. Imagini…

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Treaptă.

    Distanța apare, te lovește și trage de tine ca de-un câine mort, Să mergi pe drumul tău, indiferent că doare, că poți sau nu vrei, Atât ți-a mai rămas când vezi c-ai pierdut, că te simți netot – Ți s-a rupt craca de sub picioare, atârni numai în clei, Cleiul copacului de care aveți grijă din clipa unu a lumii tale, de care ai agățat leagănul alinării rebelei suferinți… A fi sau a nu fi scrise de noi, lăbărțat, pe câteva petale ale trandafirilor sădiți în suflet – mă doare, strâng din dinți. Să scrii balade triste despre ai tăi părinți Nu-i treabă de copil. Am crescut aici, în suflet rupt…

  • Frânturi de suflet,  Playlistul lunii,  Vorbe de duh

    Poezia săptămânii – Poezie de stradă.

    Astăzi o să postez o altfel de poezie. Cum adică altfel? Păi, e o poezie de stradă. Autori? B.U.G. Mafia. E o melodie cu același nume, Poezie de stradă, pe beaturile căreia am intrat în scenă să-mi iau diploma de poeta clasei, la banchetul dintr-a douășpea, domn`e! Cu cei de la Mafia am crescut, am deschis ochii, mi-am format opinii, mi-am dezvoltat gândirea. Ca să fim clari, nici nu fumez, nici nu beau, nici nu m-am drogat vreodată. Deci nu au avut nicidecum o influență negativă asupra mea. În schimb, m-au ajutat să gândesc critic și să văd realitatea fără vreun văl roz pus pe fățău. Primele versuri pe care le știam pe…

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Răcnet în surdină.

    Cu lacrimi de oțel îmi ascut cuțitul pentru rana Pe care mi-o vei face mâine, dar mă alin cu pana Mea cea nefirească, blajină și pacifistă dulce, Mă îmbracă-n scriitor.. și vine.. și se duce..   Am ascuns în mine fiara groaznică și anxioasă, M-am furișat acum la masă, la fereastră, Luna grețoasă c-un rânjet palid și curios îmi spune Să nu mă mir că-s piatră din valuri și spume.   Puternică și slabă, mă joc acum în versuri goale, Sunt liberă în cuget, din tâmple până-n poale. Iar vei veni de mâine cu lacrimi drept țel, Dar nu voi fi acolo.. Doar beznă și oțel.  

  • Frânturi de suflet,  Panseuri

    Recunosc..

    Nu mi place să stau locului, dar asta fac de vreo câteva săptămâni. nu vreau să stau degeaba, dar asta fac deja de o săptămână. vreau să am parte de un viitor strălucit, dar țara nu mă ajută. vreau să am puterea să recunosc că sunt perfectă, dar că retina celui ce îmi vorbește e diformă și imaginea`mi e distorsionată. ei, nu mi pasă. automat. prin acel exercițiu de autosugestie, de autoinducere a vechiului „ego”ism. eu, dacă vreau să fluier, țip. mă cert. nu pot să tac și să trec cu vederea. nu la nesfârșit. și recunosc că de multe ori mă dau mare și tare, dar îs așa firavă.. emoțional,…

  • Frânturi de suflet,  Vorbe de duh

    Pseudoptimism.

    Eu cred că optimismul se învață, nu te naști cu el. Trec prin tine experiențe și experiențecare îți lasă urme pe suflet și chip – temeri și riduri de expresie. Degeaba regreți că ai ales prost, timpul ticăie. Degeaba râzi acum, mâine cazi.Știi asta, chiar acum îți fug prin minte momentele alea în care te credeai pe Everest, iar în secunda 2 te-ai regăsit la pământ, plângând în pumni haotic. Îți smulgi inima din piept doar ca să o strângi în mâini, să simți cum bate și să vezi cu ochii tăi ce anume te doare atât de tare încât simți că țipătul de usturime îți sparge timpanul sufletului. O pui…

  • Frânturi de suflet

    Dumnezeu m`a jefuit!

    Da! Chiar așa! Dumnezeu a intrat cu bocancii în viața mea și m`a jefuit. Mi`a luat oameni de preț și a lăsat în urma Lui numai dezordine. Nimic nu mai e la fel. Toate sunt date peste cap, nelalocullor, lacrimi sparte de podea și suflet ciobit în două locuri. Chiar și așa, nu mă dau bătută. O voi lua de la zero. Când voi ajunge la zero, deocamdată sunt pe minus. Știi, când te întorci acasă la tine și vezi totul gol, parcă nimic nu te înveselește și nimic nu`ți poate alina durerea. Încerci să umpli golurile cu chestii. Vezi că nu merge și iar cazi. Și casa e tot goală și, răvășită…

  • Frânturi de suflet

    Crăciunul meu

    Sat rupt de lume, undeva prin sudul ţării. 25 decembrie. Se crapă de ziuă. Ea, abia trezită, stă lângă pat în picioare, tremură pe dinăuntru – de emoţia regăsirii. Îşi trage pe ea nişte haine mai închise la culoare, fesul în cap. Merge fără ochelarii de vedere pentru că de data asta nu merge să vadă pe cineva, merge să-i vorbească. Merge să strige, să plângă până ce vântul îi usucă pe obraji sarea lacrimilor. Se caută de şerveţele şi îşi întreabă tatăl dacă e pregătit. E hotărâtă să înfrunte situaţia asta ca un om mare. Pune capu în pământ şi păşeşte afară, pe treptele casei. E încă întuneric, dar acel întuneric albăstrui care…