(de)Lirice,  Poezia săptămânii

…nevindecate

Nu mai sunt copil
nu mă mai supăr
că nu mai sar șotronul
iar la 7 seara cel târziu
trebuie să fiu în casă
altfel iese mama pe geamul
de la etajul 1
și strigă să urc
la rutina de seară –
în ziua de azi
băiță, pijamale, lăptic
și somnul dulce
multe zâmbete aduce
a doua zi

Nu mai sunt copil
nu-mi mai iau jucăriile
să plec acasă, ba chiar
le aduc în sacoșe colorate
pe covorașul de activități
sperând să-i placă

Nu mai sunt copil
dar mai mănânc griș cu lapte
și dulceață făcută de mama
gogoși cu brânză
mazăre cu pui –
acum îi pregătesc terci de hrișcă
orez cu lapte și pudră de roșcove
banană cu avocado și iaurt integral
sperând să-i placă

Nu mai sunt copil
dar dorm la prânz
sau măcar stau în pat
vrând-nevrând
să veghez un alt somn
notând, citind
scrollând și
actualizând liste.

Nu sunt nici adult
100%
retrăiesc copilăria așa cum
poate
aș fi dorit-o eu însămi
pentru mine
nu știu

Nu sunt adult și am dovada:
pistruii – semnele copilăriei nevindecate.

12.02.2025

Photo: Heather Gilson

Comments

comments

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!