-
Față-n față cu… Ultimul lup.
Am fost vineri să văd un film. La cinema. Încă de anul trecut mi-am propus să văd Ultimul lup (Wolf totem/Le dernier loup), ba chiar îl descărcasem la un moment dat, însă nu mi-am făcut timp să-l văd. A rămas uitat pe undeva prin laptop. Mare mi-a fost bucuria să aflu că va avea loc o premieră a acestui film, pe 25 martie 2016, în cinematografele din toată țara. După ce ne-am gândit să mergem la Cinema Muzeul Țăranului, am ajuns la concluzia că ar fi de preferat să-l vedem 3D. Așa că am optat pentru un cinema de mall (care, tbh, nu-s chiar preferatele mele). Am ajuns cu ceva întârziere,…
-
Astăzi sunt ambasador Vacanțe Speciale în România!
Paștele se apropie și, firește, ne gândim toți să luăm o pauză de la agitația zilnică, să petrecem zilele de concediu departe de stresul cotidian, să avem parte de o vacanță în toată regula. Căutăm spații în natură, verzi și calme, ce ne-ar putea încărca bateriile pentru încă o perioadă. Dacă mă întrebați pe mine, eu prefer muntele. Creste mărețe, acoperite încă de zăpadă, păduri ruginii ce încep să înverzească în obraji, case din lemn răsfirate pe dealuri, legate între ele doar de-un drum de piatră, înconjurate de miros de iarbă proaspătă și fum leneș ce iese din coșuri… Dacă vrei să trăiești și tu experiența unei vacanțe speciale, îți recomand…
-
Tu ți-ai pregătit mașina pentru vară?
Nu știu alții cum sunt, dar eu am grijă de mașina mea. Atât cât mă pricep, iar acolo unde cerințele mă depășesc, apelez la specialiști. În trecut, am mai încercat eu s-o mai dau cotită cu reparații în spatele blocului, dar la final tot la service autorizat am ajuns. Vara trecută, de exemplu, am hotărât să mergem la mare – patru persoane adulte și un copil într-un Opel Corsa. Turist de weekend, două zile la mare, în iunie, în programul Litoralul pentru toți, am avut grijă de toate aspectele cazării: de la condiții, masă și loc de joacă, până la vederea panoramică accesibilă de la balconul camerei noastre. Toate bune, ce…
-
Lista măsurilor de reabilitare termică
Atunci când am închiriat locuința în care îmi găsesc confortul de zi cu zi, nu m-am gândit niciun moment că ar trebui să cunosc o listă de măsuri de reabilitare termică. Nu am știut, nu am întrebat, așa că… am tremurat. Izolare termică a blocului Până anul trecut. Ce s-a întâmplat atunci? Locatarii blocului în care locuiesc au aflat că li se poate reduce consumul energetic în cazul în care clădirea va fi izolată termic. Zis și făcut. Primul pas de pe listă a fost astfel realizat. Locuiam așadar într-o clădire cu mai puține pierderi de energie termică, iar acest lucru se reflectă și în valoarea tot mai mică a…
-
Top 3: Desenele copilăriei mele
Nu m-am gândit niciodată să fac un top 3 al desenelor copilăriei mele... 🙂 E greu să alegi numai câteva dintre acele animații dragi cu care ai crescut ani de-a rândul. Lăsând la o parte Tom și Jerry, desenele animate ce ne-au amuzat pe toți (și încă o fac), Familia Flinstone, Bugs Bunny sau Scooby Doo, am reușit să-mi adun gândurile și, cu zâmbetul pe buze, îmi amintesc de orele petrecute singură în fața televizorului, pe Cartoon Network, uitându-mă la: Two stupid dogs (Doi câini proști) Serialul prezintă întâmplările din viața a doi câini nu prea inteligenți, numiți Câinele mare și Câinele mic. Aceștia petrec momente ciudate, dar amuzante totodată. Știu că în câteva episoade a apărut o…
-
Cenușăreasa made in Romania. Sau povestea pantofului odată pierdut, niciodată regăsit.
Dragii mei, am o nouă poveste pentru voi: Cenușăreasa made in Romania. Astăzi, am ales să apelez la infinita mea creativitate pentru adaptarea poveștii la plaiurile mioritice. Așezați-vă confortabil pe „scaunele cu trei picioare” și luați de citiți, vă minunați și vă amuzați! Eu sigur asta am făcut în timp ce am scris… 😀 Se făcea odată că un țăran mai înstărit, vasăzică cel mai avut om din satul DinVale, avea o fiică. Pe Cenușăreasa, o fată cu mult bun simț și foaaarte vrednică. După ce mama ei a murit, aceasta s-a pricopsit cu o mamă și două surori vitrege, tătâne-su neputând să mai șadă singurel, avea nevoie de cineva să-i…
-
Imagini de la petrecerea bloggerițelor. Sau 8 Martie la Arc de Triomphe.
Helău! Întrerup aici seria articolelor mele înscrise în competiția Spring SuperBlog 2016 și reușesc, în sfârșit, să vă arăt câteva imagini de marțea trecută, de la petrecerea bloggerițelor. Începutul Anul trecut, pe vremea asta, vorbeam cu Mădălina cum să facem, domnule, și noi un blogmeet bucureștean. Că ne uitam cu jind la mai organizații moldoveni și cu invidie la mult mai uniții olteni și mna, voiam și noi. Am avut câteva încercări pe Cinema Studio sau alte întâlniri, dar nimic concretizat. Abia luna trecută, când ne-am întâlnit (cu nu știu ce prilej, nu mai țin minte), am stabilit că suntem deja destule persoane să o punem ad-hoc de-un blogmeet. Așa…
-
Ana Aslan și secretul frumuseții femeilor din întreaga lume. Sau povestea tinereții fără bătrânețe.
Povestea tinereții fără bărânețe o știm cu toții. V-ați întrebat vreodată însă care ar fi secretul frumuseții veșnice? 🙂 La master, în timpul cursului Publicații feministe, m-am întrebat următorul lucru: de ce în tablourile atârnate pe pereții etajului 2 al facultății nu există decât fotografii cu cei mai de seamă jurnaliști și scriitori de sex masculin? Adică noi, femeile, chiar să nu avem vreun reprezentant de seamă din acest punct de vedere? Atunci am propus să realizăm un panou de prezentare (sub diferite forme – de la o simplă imagine până la articole de tip interviu sau reportaj) a celor mai importante personalități feminine din istoria României. Bineînțeles că, alături de…
-
Amintiri din viitor. Sau povestea casei de vis.
Haide cu mine! Haide să-ți arăt, într-un tur virtual, povestea casei mele de vis! 🙂 Ce înseamnă, de fapt, o casă a visurilor mele? Acolo unde mă simt bine în pijamale, pe pragul ușii, bând cafeaua de dimineață cu ochii pierduți pe undeva prin grădina din fața casei. Liliac alb împletindu-și crengile în cel mai armonios vals al naturii cu cele ale vecinului liliac mov și mirosul zambilelor în aceleași culori, viorele, narcise galbene, zumzet timid de albine și gândacii-domnului ce-și întind ochelarii de pe spate la soare, ca după o ședință de înot olimpic. La intrare, imediat ce depășesc treptele ce-mi stau blânde sub tălpi, preșul vesel îmi aduce…
-
Povestea olarului priceput. Sau despre arta handmade.
Așa cum bine știți deja, dintotdeauna am iubit folclorul românesc, cu motivele tradiționale cusute cu grijă de femei ieșite la șezătoare, cu pictatul cu migală a străchinilor de lut, de hora satului, de preșurile țesute cu spor și de miros de casă proaspăt văruită primăvara, înainte de Paște. Deși arta handmade este considerată adesea un fenomen modern, ce câștigă pe zi ce trece din ce în ce mai mulți adepți, aceasta își are rădăcinile în timpuri străvechi, când lucrul manual era singura (sau măcar cea mai la îndemână) metodă de a avea lucruri frumoase în casă: de la căni pictate cu diferite motive florale, linguri de lemn sculptate până la…
-
Rohnson cel Frumos. Sau povestea mea făcută praf.
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi SuperBlog, nu s-ar povesti, un prea vrednic prinț viteaz. Nu-i greu de ghicit că, desigur, era frumos. Povestea lui începe din vremuri uitate, peste care s-au așezat rânduri de praf. Dar aceasta merită spusă și aici, și oriunde, până și la căruța cu mere. Trecând ani și ani, iată-l pe Rohnson cel Frumos! A devenit un adevărat cavaler, chipeș din cale afară, păstrându-și trăsăturile din copilărie: șuvițe negre, drepte, îi încadrau chipul luminat de albastrul ochilor. Visul lui a fost dintotdeauna să ajute lumea aflată la ananghie. Nu știa cum va face asta, dar visa tot timpul la o lume mai…
-
Niciodată nu este prea târziu să crezi în povești..
Dragii taichii, bine v-am găsit! 😀 Regăsit, de fapt, că-s deja la a doua poveste cu parfum de SuperPrimăvară, fără să mai țiu cont de recolta bogată din toamna trecută, de la SuperBlog 2015. Și de data aceasta, mi-am propus să fac ceva diferit: articole neinspirate de prin curți străine sau guri clevetitoare de pe la colțuri, dar povești (în)scrise în timp util, care va fi mai îndurător cu noi, cu mine și cu voi, cetitorii mei. Parcă mă văd așezată pe un scăunel din acela cu trei picioare, în fața unei mese în jurul căreia vă așezați, unul câte unul, să-mi ascultați poveștile. Fie că va fi vorba despre…