-
Scrisoare fără nume 5 – Mi-ai reamintit că-mi place să scriu.
Acum ar fi trebuit să alerg printre visele calde ale unei nopți de iarnă. Iar stau în bezna albăstruie, iar îmi scriu degetele o scrisoare. Am plicul alb pus pe masă, așteaptă doar să-l închid și să scriu numele destinatarului. E nehotărât. Nu știe ce poveste va mai purta în el de această dată.. Am scris multe de-a lungul timpului. Fac și literatură (așa zic eu când vreau să scap de întrebările curioșilor), mai scriu și din amintiri. Iau sentimente încercate de-a lungul timpului, le împletesc cu cicatricile de pe cord, le leg la gură cu puțină imaginație și le scufund în puțul rațiunii. Când scot ciutura aia din fântână,…
-
O călătorie cu Urmuz. „Oamenii trebuie să fie salvați de nejoc.”
Dragii mei cititori, am o mărturisire de făcut. Nu am cum să țin gândurile astea numai pentru mine. Simt nevoia să scriu despre ceea ce am văzut (cu ochii mei, doh!) aseară pe scena Teatrului Elisabeta. O călătorie cu Urmuz, un spectacol de teatru ce, efectiv, m-a scos din lumea asta și m-a tras, ca printr-un perete moale, incolor, într-o lume a personajelor dintre cele mai bizare. „Lumea lui Urmuz se destramă ca visele..” Cine s-ar fi gândit că judecătorul Demetru Demetrescu-Buzău (născut în Curtea de Argeș, pe 17 martie 1883) va începe să scrie literatură fanastică? Pseudonimul literar i-a fost dat de Tudor Arghezi, după ce acesta din urmă i-a…
-
Interviu cu Releveu, cel mai cunoscut necunoscut de pe YouTube: „Lucrez pentru a mă întreţine, iubesc și sunt iubit.”
Salutare! Astăzi avem treabă. Mă știți nebună cu poezia. Așadar, să nu vă mirați că ne citim cu Releveu, cel care, vineri, ne invită să luăm parte la un eveniment special – concert plus lansare clip. Până să aflăm mai multe despre asta, zic să stăm puțin de vorbă cu el, să ne (re)cunoaștem. Mi-a răspuns la câteva întrebări, de data aceasta în scris… Înțelegi? 😀 Cine este Mircea Enescu? M-am născut în ’88, în ianuarie în Bucureşti. Am terminat Facultatea de Jurnalism și am cochetat cu poezia încă de la 14 ani. De ce Releveu? Pot spune că Releveu e a doua personalitate pe care am dezvoltat-o scriind. Totodată,…
-
Poemul norilor de sânge
Mă îmbăt de vreme rea. Așa încep acest poem. Poetul? Te întrebi unde e? Și eu. Cât de boem.. Și ce blestem! Și cât blestem clipa.. Și risipa! Dar, în loc de bună, am zis pa! Știam eu ceva.. Dar tu nu știai altceva. Și m-am plictisit. De groază. M-am procopsit cu o loază, loser scris mai pe românește. Iar mă urmărește acest gând morbid, sângeriu și insipid, inodor și monocrom. Filtre peste mutre, uite, văd un om. Scriu pe net, nu am niciun pom de tăiat pentru hârtie. Muncesc pe simbrie, Obosită, mă lungesc pe glie și ascult cum scârțâie sicrie.. Nu te gândi că-s la pământ, scriu despre…
-
Dincotro răsare luna?
Azi m-am lovit de o întrebare: Dincotro răsare luna? De acolo, de unde vine, cunoaște ea, oare, minciuna? Ori nebunia unei clipe de cumpănă. Ca ea, numai una.. Aș vrea s-o transform în poșetă, iar când mi-ar cășuna, Să arunc în ea fluturii din stomac și chiar toată fauna, De iubit să scap, să-mi curăț sufletul de toată mătrăguna, Iar când mi-o trece febra, să uit de tot de toată ranchiuna. Să-mi găsesc liniștea peste nori și țări, las în spate furtuna. Și mai uit să mă apăr, iau din nou armura, dar și cununa – Am învățat să fiu blândă cu mine, să depășesc ce-mi dăuna, Alegeam să merg la adăpost când…
-
Resident Evil – The Final Chapter – De astăzi, în cinema
Observ că am scris mult despre filme în acest început de an. Asta e de bine! 😀 Mai am o recenzie despre un film pe care l-am văzut zilele astea, dar pe acela îl mai amân puțin. Astăzi scriu despre Resident Evil – The Final Chapter. De ce azi? Pentru că, de astăzi, îl puteți vedea la cinema. Eu l-am văzut miercuri, în avanpremieră, la Afi Cotroceni, Imax 3D (la invitația Claudiei și Intercom Film). Resident Evil – The Final Chapter este a șasea parte a seriei. Și ultima. Filmul reprezintă cea mai de succes franciză de film inspirată de un joc video. Prima parte a apărut în urmă cu 15…
-
Am renunțat să mai renunț.
Încalț șosetele de tablă scrijelită în cuvinte nerostite și plec – Postez despre străzi și revoluții, aici îmi fac propriul denunț.. Mă uit la ceas, merge de-a-ndoaselea, vin clipe, dar nu trec, Căci le trăiesc, uite, le iau cu mine – am renunțat să mai renunț.. Am alergat pe contrasens, nu-mi place cum arată spiritul în turmă, Aici, fără greșeală, în chip de vers axioma fericirii vreau s-o enunț: Să mă pierd prin lume, un rucsac, două pisici – de mine, nici urmă. Încă visez, adică am visuri despre viitor – am renunțat să mai renunț. Îmbrac haina groasă a experienței de viață, ai spune că-i un scut. Și încep să…
-
Media Brunch Noa RestoClub – Lounge & Club într-un singur loc
Am descoperit de curând, în mijlocul Bucureștilor, un loc în care se îmbină armonios atmosfera Bucureștilor de altădat’ cu modernul mobilierului cu accente dark și meniul cu rețete (re)actualizate. Este vorba despre elegantul Noa RestoClub (Calea Victoriei nr. 26). Am avut prilejul de a vizita locul de două ori. Și mi-am zis că voi reveni, cu siguranță. Este locul ideal pentru o întâlnire ziua, un cocktail seara, eventual cină, iar în serile de miercuri, vineri și sâmbătă, poți veni să petreci într-un club modern, intim, cu muzică live și oameni mișto. Prima dată când am ajuns acolo, am avut senzația că voi merge undeva.. inaccesibil, chiar dacă e cu vedere…
-
Studiază! Cercetează! Reprezintă-te! – Haideți să strigăm împreună!
„În aceste vremuri tulburi, tre’ să gândim limpede.” Trăim niște zile în care se scrie istorie. Istoria pe care noi, la rândul nostru, am citit-o în manuale. Revoluția din ’89, oamenii ieșiți în stradă în toată țara, scandări, stări de tensiune. Aseară am fost și eu în Piața Victoriei să strig. Mi-a ajuns cuțitul la os. Nu m-am băgat niciodată în discuții despre politică. Nu de alta, dar nu mă pasionează nicicum subiectul. Mi se pare că este un punct de pornire pe un drum sinuos, fără sfârșit. Dar acum e prea de tot. Am tot scris aici despre cât de frumos e Teleormanul meu, dar se pare că un…
-
Gold – Goana după aur. Un film despre visuri, bani și prietenie
Ca de fiecare dată când merg să văd un film, nici aseară nu am citit înainte mare lucru despre el, nici trailer nu am văzut. Așa că nu mică mi-a fost mirarea să aflu că producția cinematografică Gold – Goana după aur este despre un prospector, zis și un fel de miner ce întocmește planul săpării de mine în căutare de, bineînțeles, aur. Apoi, uitându-mă la afișul de la cinema (Grand Digiplex Băneasa Mall), mi-am zis că nu ar putea să mă surprindă un astfel de subiect. Ce ar mai putea să fie nou în acțiunea unui film care îmi prezintă un bărbat disperat să se îmbogățească dintr-o căutare ce seamănă cu…
-
În spatele ușilor închise..
Astăzi am avut un moment din acela în care te deștepți de parcă ți-ai lua o palmă peste ochi, în care ți se confirmă lucruri pe care le știai, dar le țineai departe de văzul tău și al tuturor, gânduri bine ferecate în spatele ușilor închise.. Am auzit o femeie plângând. Trecând pe lângă o ușă (rămasă) anonimă, am tresărit. Dinăuntru se auzea un bocet de femeie. Sugrumat, ca pentru ea, plângea pe cineva cu vorbe. Jelea. M-am oprit pentru o clipă și am realizat timpul. Nimic nu ne aparține, doar timpul este al nostru.” Seneca M-am regăsit în starea ei și am simțit ce zicea. Vorbe plânse, rupte din…
-
Zări deschise… către un „Despre mine” altfel
„ATELIER LITERAR: Zări deschise… Născută la 21 martie 1987 în Călărași, într-o zi de primăvară, când ghioceii răsăreau zgribuliți din zăpadă, Georgiana Mihăilă, tânăra „poetă” ce bate azi la porțile afirmării, este astăzi elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Al. D. Ghica”. Tăcută, dar vâltorită lăuntric așa cum o arată și poeziile ei, n-ai crede că într-o astfel de ființă își pot găsi locul atâtea trăiri. Veselă sau tristă, bucuroasă, dar rareori euforică, este una dintre acele persoane care preferă să se confeseze mai degrabă hârtiei albe, pentru că doar ea o cunoaște mai bine: Cerul – oglinda în care se vede frumosul – Îmi este ascuns, deși…