-
Cioburi de (nin)soare. Sau formele sparte ale gândurilor alb-negru
Aruncasem în gol câteva rânduri desenate pe cerul minții mele. Le apuc acum de un capăt, le pun căpăstru și încerc să le mângâi pe creștet. -Stați cuminți, le spun. Nu vreau decât să vă așez în ordine, e în regulă. Sunt diferite și realizez acum un curcubeu alb-negru și un gri. M-am plictisit să le văd cum aleargă fără noimă de colo până.. dincolo. Nu înțeleg. Am vrut doar să le scot la lumină, dar eu scriu întotdeauna în negru. Dâre de catran tânjesc pe foaie de copac în rețea- pădurenebună. Se scurg ochii după pătrățelele uniformei școlare purtate în clasele primare. Atunci am învățat să scriu cu litere…
-
Negru Vlogă Ep. 2 – „Seară de poezie cu lună plină”
Salutare! Sunt în trecere pe aici să vă arăt noul episod din serialul meu preferat, Negru Vlogă. :)) Luni, 14 noiembrie, am participat la o dublă lansare de carte: Mihaela Stanciu – Azi cânt Jazz și Florin Hălălău – Obiectele din oglindă sunt mai aproape decât par. Eu am mers acolo pentru draga mea Nora Iuga, de la care am luat și două autografe personalizate. 😀 Ce mi-a zis acolo și cum a fost seara cu Super Lună și super poezie, afli din următorul clip. În ultima parte am insistat pe faza cu autografele (ce, cum, cine a zis) :)) pentru că aș vrea, peste ani, să-mi amintesc fix acele…
-
NOI VREM RESPECT! Scoateți mesele din fața scenei la concerte! Paraziții la Berăria H
Vineri seară am fost la concertul Paraziții la Beraria H. Deși îi mai văzusem la Arenele Romane, când vine vorba despre ei, nu pot refuza un concert nici în ruptul capului. 😀 Cred că mulți ascultători sunt în asentimentul meu pentru că berăria a fost full, biletele sold out. S-a jucat cu casa închisă, cum s-ar spune. Că tot a fost meciul în seara aia. Buuun. Aveam biletul luat de vreo două săptămâni, am stat deci fără grijă. Am ajuns acolo, ni s-a oferit o masă după un stâlp, am refuzat, am mers jos, în fața scenei. Am înțeles că am plătit 25 ron biletul, dar asta nu înseamnă că am…
-
Toamna, la 15 km de centrul Bucureștiului. Palatul Mogoșoaia, palat brâncovenesc
De cele mai multe ori, alegem să nu mai vedem frumusețea din jurul nostru – a lucrurilor, a oamenilor, a vieții în general. Băgăm capul între umeri și alergăm de colo până colo fără să ne mai uităm în stânga sau în dreapta. Nu am timp, mă grăbesc, nu-mi pasă, am treabă sau alte scuze de genul. Oprește-te și ia o gură de aer. De aer curat. 🙂 La numai 15 km de centrul Bucureștiului, toamna a potopit împrejurimile. A dezbrăcat copacii de verde și le-a dat o haină mai… geloasă. Cum ieși din București, pe Șos. București – Târgoviște, undeva, pe stânga, găsești Parcul Mogoșoaia, în cadrul căruia se află…
-
(De)căderea. Sau cum mi-am cunoscut Alter Ego-ul.
Văd dublu. Simt ori doi. Pământul mă ține captivă într-o fugă ca într-o roată pentru cobai. Rugă pentru moartea frunzelor și sinuciderea lor – toamna asta-i doar un purgatoriu, uite-o cum își trimite copacii la sanatoriu ca pe un Dali român dator. Amețeala dinainte de pierderea cunoștinței, a cunoștințelor și a conștiinței, Nu o mai am, am dat-o dispărută, retardato. Am de căzut, de umblat, de simțit, de furat curent. Decadent mod de a-mi exprima doar o altă perspectivă beată, în ceață, înceată (de)asupra unor mustăți de vină că-s atât de obosită, de plină și-n deplină (de)formare ambițioasă că nu-mi pasă de-o simplă pasă proastă. Știu doar că am luat…
-
Tu de unde te inspiri când îți alegi hainele? BARBAR, inspirat de România
Astăzi vă vorbesc despre haine. Știți că am o pasiune pentru tricouri cu mesaje, nu? Toată treaba a început prin vremea liceului, atunci când simțeam nevoia de a mă diferenția de ceilalți. Prin orice, dar mai ales prin îmbrăcăminte. Pe atunci nu aveam posibilitatea de a-mi cumpăra tricouri printate cu mesajele dorite de mine, așa că ajungeam să mi le fac singură. 😀 Îmi scriam versuri si trupe asa cum consideram eu că e cool. Vă închipuiți cât de mândră eram de mine să port ceva făcut cu mânuța mea? 🙂 Tu de unde te inspiri când îți alegi hainele? Acum, firește, treaba stă altfel. Găsești tot felul de modalități…
-
Filmul Arrival și Brâncuși – tu vezi legătura?
Aseară am avut o vizionare de presă a filmului Arrival – Primul contact, la Grand Cinema Băneasa. Forfota cea de toate zilele, ploaia lui noiembrie, toate minunate. Uitându-mă la nume, parcă filmul ăsta a mers vizionat în apropiere de aeroport. :)) Știi tu.. Arrivals.. Sosiri.. Mă bucur că știai deja, dar am zis pentru cei care nu prinseseră gluma. :)) Arrival – SF cap-coadă, cu inserții de sentimente Acțiunea se învârte în jurul uneia dintre cele 12 nave ce au aterizat pe meridianele Pământului. Louise Banks, o expertă în lingvistică, este implicată în deslușirea unor enigme ce plutesc în jurul acestor obiecte zburătoare neidentificate – De ce au venit? Ce intenții…
-
Într-adevăr, Deliric este un om #remarcabil!
Da, m-am convins: Deliric este un om remarcabil. Amicii mei ridică o sprânceană când aud că-mi place să-l ascult, că nu are cum să-mi placă ce le place tuturor adolescentelor, că uite cum sună ultimul album etîcî. Niet, nu mă-nteresează, eu îl ascult pe Toto că-i băiat deștept. E și carismatic el așa, cu gesturi naturale și talent oratoric, dar, înainte de toate, eu îl văd băiat deștept. Îi ascultam piesele acum ceva timp, i le ascult și acum (mi le dă iutubu ca recomandare, ce să-i faci), i-am urmărit și interviurile pe care le acordă. Mă interesa ce se ascunde în spatele acestui nume de scenă. Oare își menține…
-
Și-am să îl iubesc o oră în plus..
Nu cred în liniștea asta groasă ce se-așterne între noi, de sus, Nu m-ai lăsat să cred în tine cum vede muza un pictor sedus. Am ales cu gândul, am pășit cu mers de șoaptă, ușor nesupus, Am plecat cu zâmbetul nebun, dar ai rămas cu un lapsus. Și-ai crezut, naiv, că am plâns atunci tot ce-am avut de spus, Dar apoi m-ai căutat sublim să fim, acum doar ești. Și nu-s. Am construit repede visuri, la fel de ușor le-am descompus. Am promis cu degete cruciș că nu-ți mai scriu, dar am compus Câteva puzzle-uri rupte din noi – uite-ne, incompleți ca un rebus, Căutăm o definiție din „șase”…
-
Despre experiența de la Radio Lynx și jurizarea în cadrul SuperBlog 2016
Când am ales să schimb tabăra, să trec de la statutul de superblogger la cel de jurat SuperBlog 2016, nu m-am gândit o secundă că știu în ce mă bag. Am zis că a face un lucru care te pune în dificultate înseamnă, în același timp, să ieși din zona de confort. Or, asta mi se pare mie că înseamnă evoluție. Și da, am înțeles foarte multe lucruri acum, privind din perspectiva omului care jurizează niște articole… Despre experiența de la Radio Lynx Când m-a sunat Claudia să mă invite într-o emisiune radio să vorbesc despre Residence Hotels și opisicaneagra.ro, am acceptat pe loc. Așa fac tot timpul când mi…
-
Cele 5 NU-uri pe care trebuie să le știi dacă îmi dai add pe Facebook
Într-o lume atât de nebună, nebună de tot, tot omul ar vrea să se știe cu toți oamenii. Bineînțeles, avem și unealta general valabilă care să ne ajute în acest sens: omniscientul Facebook. El știe tot – cine, ce, cum, unde și de ce. Chiar cu acordul și creativitatea noastră. Acest minunat site de socializare ne pune la dispoziție butonul Add friend, de adăugare de pretenași, pentru a ne lărgi orizonturile și, de ce nu, lista de block. În cazul meu, o pot numi fără probleme „lista neagră”. 😀 De ajuns acolo știe toată lumea cum se ajunge. Dar nu cred că v-a zis cineva ce să nu faci ca…
-
Astăzi am sărbătorit românește Ziua Recoltei
Poate vă mirați că scriu deja despre ziua de astăzi.. Nu-i nimic, până și eu mă minunez că am chef să scriu în aceeași zi despre un eveniment la care tocmai am participat. 😀 Dap, am sărbătorit românește la Ziua Recoltei. Unde? La Conac, acolo unde e cald și bine, dar mai ales frumos. Astăzi am sărbătorit încheierea unui an – nu calendaristic, ci al „muncilor câmpului”. Am tras o linie sub cele aproape 10 luni ale lui 2016 și am ajuns la o concluzie: 2016 a fost un an bun. Din mai multe puncte de vedere (patru, cel puțin – dacă ai ochelari). :)) Nu le voi spune aici,…