-
M-am îndrăgostit și m-a făcut să plâng.
M-am îndrăgostit și m-a făcut să plâng. Sună a clișeu deja. Mai ales în vremurile noastre. O fătucă se îndrăgostește și, la un moment dat, ea are de suferit. Și plânge. Nup, nu despre asta vreau să vorbesc azi. Dragostea nu poate fi durere, dar poate fi lacrimi. Lacrimile de fericire îți spală ochii de urâțenia oamenilor meschini și îți lasă sufletul senin. Dragostea te face mai bun. Și orb (dar asta e altă poveste). E adevărat – m-am îndrăgostit și m-a făcut să plâng. Dar nu regret momentul (re)găsirii. Ba dimpotrivă. Iubesc vioara de când mă știu. Întotdeauna m-a făcut să vibrez într-un fel în care niciun alt instrument nu…
-
Cum am văzut eu Bacalaureat 2016.
Între 1 și 3 iulie, adică în weekendul ce tocmai s-a încheiat, a avut loc Festivalul IEsc – urban, contemporan, românesc – ediția a doua. Au avut mai multe treburi interesante în program. Pe lângă concerte, ateliere de creație, ședințe foto profesionale, make-up & hair styling, expoziții de ii și accesorii, aseară au avut și o proiecție de film la care am ținut să ajung: Bacalaureat, regia Cristian Mungiu. Invitat special? Mungiu în persoană. S-a vorbit mult, poate prea mult, înainte de începerea filmului. Am aflat câteva chestii interesante, dar am pierdut multe amănunte fiind atentă la rândunelele ce făceau cercuri aeriene deasupra Grădinii cu filme. Polonia are o industrie a filmului muuult…
-
Cum să ai o zi de concediu în fiecare săptămână.
Mergând pe principiul medicilor care ne recomandă un păhărel de vin roșu în fiecare zi, pentru bunăstarea fizicului, eu vin astăzi să îți arăt cum să ai o zi de concediu în fiecare săptămână – pentru bunăstarea pisi-hică. 😀 Știu că sună extrem de bine, atât de frumos încât să pară ireal, dar pe cuvântul meu că putem face cu toții asta. Bineînțeles că nu mă refer la acele zile de concediu pe care le luăm cu chiu, cu vai în timpul verii sau a sărbătorilor de iarnă. Mă gândesc mai mult la starea pe care ți-o oferă liberul. Frate, mi-am luat concediu, sunt fericit! Dap, despre fericirea asta vorbesc. De ce…
-
Arată-ți rănile. M-am plictisit de ale mele.
Arată-ți rănile. M-am plictisit de ale mele. Vorbesc mereu de pansament din flori și zâmbet, dar nu mai au niciun efect asupra mea. Mă simt mai bine când le ofer. Îți oblojesc rănile așa cum știu eu mai bine, uitând de ale mele. Murakami zice bine: „Dacă tu îți amintești de mine, atunci nu-mi pasă dacă toți ceilalți m-au uitat”. Dar ce mă fac eu cu gândurile astea ale nopții ce-mi țin mintea trează până târziu, deși se știe că oamenii triști dorm mult. Din nou îmi iau insomnia de mână și ne plimbăm prin parcuri pustii, sub cerul negru stropit cu stele… Îmi deschid sufletul cât să ia un…
-
Tot ce am aflat eu despre fericire până la vârsta asta.
Da, sună exhaustiv, dar nu e deloc așa. Îmi pot spune o opinie, două poate, în legătură cu orice subiect, fără a pretinde însă că am spus totul despre el. Astăzi abordez o temă mai abstractă așa. Am tot amânat să scriu despre asta, dar gata. M-am hotărât să vă spun: Tot ce am aflat eu despre fericire până la vârsta asta. Consider că este relevant să încep cu Ziua Internațională a Fericirii. Da, există. Este sărbătorită în fiecare an pe 20 martie. De ce zic că e relevant? Pentru că eu m-am născut cu numai o zi mai târziu, pe 21 martie. Dacă ar fi să metaforizez și acest…
-
Sâmbătă am avut SONOR. Paraziții la Arenele Romane – Partea a doua
Întotdeauna, când merg la un concert, am niște așteptări. Dacă n-am mai văzut live artistul respectiv, mă gândesc cum se aude la un astfel de eveniment. Sâmbătă am avut SONORul dat la maxim și s-a auzit. Bine rău. SONOR a adus la un loc, pentru o seară, trei numele grele ale muzicii românești, cu multă experiență în spate. Sub umbrela așa-numită Școala veche, cele trei trupe invitate au fost, în ordinea numerelor de pe tricou, Șuie Paparude, Vița de Vie și Paraziții. Câte trupe am zis că au urcat pe scenă? :))) Adi, aștept răspunsul tău. Dar calm. :)) Spre deosebire de data trecută, acum intrarea a fost pe bază de bilet, n-a mai fost vorba…
-
Despre revederea după 10 ani cu profii și colegii din liceu. #revedere2016
Pe la începutul lunii, mai exact pe data de 3 iunie, am avut întâlnirea cu profii și colegii din liceu. După 10 ani, ne-am hotărât că e musai să ne regăsim într-o formulă mai… elaborată, căci de văzut ne mai văzuserăm noi pe grupuri mai mici. Zis și făcut. Ne-am adunat pe un grup de pe whatsapp, apoi pe feisbuc că, vorba aia, e mai ușor așa. 😀 Nu au fost toți foștii colegi foarte entuziasmați de revederea asta, drept urmare nici nu au apărut. Dar nu insist. Așa cum am mai zis, prefer doi oameni care își doresc prezența, decât alți opt care stau pe telefon toată seara sau…
-
Fantome pe plajă cu spini.
Vino în grădina mea secretă, aș vrea să-mi admiri trandafirii de sânge. Te chem cu o strigare mută, n-aș vrea să vii, e împotriva firii ce plânge. Mi-ajunge. * Stai departe, poartă-ți umbrele spre alte zări, prin lumi rebele și pustii. Voi șterge rândurile astea, poate, din minte. Le las să fie efemere, să nu știi. Să n-ai ce povesti. * fantome * În curând, voi fi din nou un surdo-mut ce vorbește prin semne de pe piele. Caractere necunoscute trec prin mine-ncet ca toporu-n lemne. E devreme. Nu-ți fă probleme: * Am timp – îl construiesc din clipe ca astea de față. Ce „eu” mă simt c-un scut de…
-
A venit vacanța! Dar eu merg încă la „Școala Veche”! Vii și tu?
Vă spuneam anul trecut că mi-a plăcut concertul organizat de cei de la SONOR la Arenele Romane. I-am văzut atunci pe cei de la Basska, au venit și cei mai Elefanți Bizari, Gojira și Planet H, dar piesele de rezistență au sosit după ora 2 am, aduse de Paraziții, cum altfel? 😀 Tot atunci am zis că ar trebui să transmit mai departe un mesaj de bun-simț, dar ambalat în vorbe mai din… popor. Nemulțumită fiind de ceea ce s-a întâmplat în public la acel concert, am scris cel mai mișto/vizionat/viralist articol al meu: Cum să nu fii meltean la un concert. Anul ăsta, mai exact sâmbătă, pe 25 iunie, avem…
-
Povestea mea spusă de dr. House
Mă uit că nu am mai scris pe aici de mai bine de o săptămână… Se pare că atunci când suntem bine, când avem impresia unei pojghițe de fericire, uităm de creație. Ce să scrii despre fericire? Cred că și cuvintele ce exprimă optimismul sunt mai puține decât cele din abis. Uite-mă, scriu din nou ascultând Secret Garden, desperados în dreapta mea, lumini stinse și un ventilator anost ce-mi vâjâie în spate. Nu te preface că nu știi ce zic. Ai trecut și tu măcar o dată prin stări din astea mai proaste. Lasă, bre, că trec ele! Mă uit că data trecută eram hepi (deși aș fi putut să nu…
-
Concertul lui Horia Brenciu la Berăria H – un succes cu… spume!
Helău, pipăl! Am revenit pe aici așa, într-o fugă. Vreau să vă arăt câteva imagini de la concertul lui Horia Brenciu de la Berăria H. 😀 Marți s-a întâmplat asta, adică pe 7 iunie. Scriu data ca să-mi aduc aminte mai ușor în vremurile de apoi când îmi mai răsfoiesc blogulețul. Toate bune și frumoase – marți, fără ceasuri rele (chiar mi s-a dus bateria la unul dintre ele), o pisică neagră (ăfcors).. …plus o dispoziție extra-mega-hepi. Băi, nu-i a bună! Nu-i ok să am starea asta de bine! îmi tot ziceam. :)) Ceva trebuie să se întâmple.. Ei bine, nu mai știam cum e să dormi și tu ca omul normal.…