Fantome pe plajă cu spini.
Vino în grădina mea secretă, aș vrea să-mi admiri trandafirii
de sânge.
Te chem cu o strigare mută, n-aș vrea să vii, e împotriva firii
ce plânge. Mi-ajunge.
*
Stai departe, poartă-ți umbrele spre alte zări, prin lumi rebele
și pustii.
Voi șterge rândurile astea, poate, din minte. Le las să fie efemere,
să nu știi. Să n-ai ce povesti.
*
fantome
*
În curând, voi fi din nou un surdo-mut ce vorbește prin semne
de pe piele.
Caractere necunoscute trec prin mine-ncet ca toporu-n lemne.
E devreme. Nu-ți fă probleme:
*
Am timp – îl construiesc din clipe ca astea de față. Ce „eu” mă simt
c-un scut de ace.
Adun în minte diafilme cu noi doi, amețiți într-un cuplu hibrid –
Nu-mi place. Vreau pace.
*
fantome
*
Am gândul criminal, omor sentimente, le îngrop adânc, le las în spate
înfipte în simptome.
Îmbrac iar haina mea cea neagră, înțesată în spini de flori moarte, inculpate,
mă pierd printre fantome.
***